CSJ. Decizia nr. 3866/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3866/2003
Dosar nr. 6806/2001
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 aprilie 2000 Municipiul Bucureşti, reprezentat prin Primarul General a chemat în judecată pe pârâtele S.C. M.P. SRL Bucureşti şi S.C. F. S.A. Bucureşti pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între ICR nr. 1 Bucureşti (în prezent S.C. F. S.A.) şi N.D., reprezentantul S.C. M.P.SRL.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în anul 1988 s-a încheiat un contract de închiriere pentru spaţiul comercial situat în Parcul Herăstrău între Direcţia Domeniului Public şi I.C.R. nr. 1 Bucureşti, pentru ca în anul 1990 acelaşi spaţiu să fie dat în folosinţă S.C. M. reprezentată de S.D. şi N.D. ce au achitat chiria corespunzătoare până la 31 decembrie 1998 când a încetat contractul.
Ulterior, pârâta S.C. M. Bucureşti a refuzat să mai plătească chirie şi a susţinut că deţine spaţiul comercial în baza unui contract încheiat la 26 iulie 1990 cu ICR nr. 1 Bucureşti, contract a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată, cu motivarea că s-a vândut un lucru care nu aparţinea vânzătorului.
La termenul de judecată din 7 noiembrie 2000 pârâta S.C. M.P. SRL a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei precum şi cea a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, ca şi cea privind lipsa de interes şi a autorităţii de lucru judecat.
Prin sentinţa civilă nr. 7881 din 28 noiembrie 2000 Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins ca nefondate excepţiile invocate şi a admis acţiunea Primăriei Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele S.C. M.P. SRL Bucureşti şi S.C. F. S.A. Bucureşti constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr. 18277 din 23 decembrie 1998 în registrul de transcripţiuni al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Totodată, cele două societăţi comerciale au fost obligate să plătească reclamantei suma de 93.000 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 705 din 8 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin care s-a respins ca nefondat apelul S.C. M.P. SRL Bucureşti şi a fost anulat, ca insuficient timbrat, apelul S.C. F. S.A. Bucureşti.
Cu actul înregistrat la 25 iulie 2001 societatea comercială pârâtă a formulat recurs împotriva acestei decizii susţinând următoarele.
- hotărârea este nelegală în sensul că actul juridic dedus judecăţii nu a fost corect interpretat;
- instanţele au soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii pârâte, dar şi aceea vizând autoritatea de lucru judecat;
- hotărârile pronunţate sunt nelegale, conform art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. deoarece au fost greşit interpretate şi aplicate dispoziţiile legale speciale sub imperiul cărora s-a încheiat contractul.
Recursul pârâtei este întemeiat în sensul celor ce se vor arăta:
Din actele dosarului rezultă că la 26 iulie 1990 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare prin care I.C.R. nr. 1 Bucureşti a vândut lui N.D., în calitate de cumpărător patiseria D. din Parcul Herăstrău, precum şi mai multe obiecte de inventar enumerate în contract, preţul vânzării fiind achitat de cumpărător cu chitanţa din 26 iulie 1990.
Ulterior, acest contract a fost trecut în registrul de transcripţiuni imobiliare al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, actul devenind astfel opozabil terţilor.
Această înstrăinare a avut loc în cadrul procesului de privatizare, în temeiul Decretului Lege nr. 54/1990, aşa cum a precizat chiar reclamanta prin acţiunea introductivă de instanţă, arătând că în şedinţa Consiliului de Administraţie a Direcţiei Generale Comerciale din 19 iunie 1990 s-a hotărât ca unitatea D. să fie privatizată.
Susţinând că, în realitate, I.C.R. nr. 1 Bucureşti a înstrăinat un bun ce nu-i aparţinea, reclamanta a solicitat să se constate, în contradictoriu cu S.C. M. Bucureşti şi S.C. F. Bucureşti, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare a spaţiului comercial în discuţie.
Prima critică formulată de pârâta S.C. M.P. Bucureşti vizează modul în care instanţele au soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în sensul că, deşi parte în contract a figurat N.D. ca persoană fizică, reclamanta a chemat în judecată două persoane juridice (respectiv societăţile comerciale pârâte) ce nu au fost parte în contractul a cărui nulitate se cere a fi constatată.
Într-adevăr, atât din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, cât şi din coroborarea acestui act cu celelalte înscrisuri de la dosar, rezultă că înstrăinarea s-a făcut către N.D., persoană fizică identificată prin nume, prenume şi domiciliu, şi nu către o societate comercială care nici nu era constituită la data încheierii contractului.
Mai mult, la dosarul tribunalului s-a depus certificatul de înscriere a menţiunilor de la Oficiul Comerţului Bucureşti din care rezultă că a fost menţinut capitalul social al clădirii cu amenajări şi chioşc metalic, bunuri ce au constituit aportul în natură al asociatului N.D.
În acelaşi sens a fost depusă la dosarul tribunalului şi copia sentinţei civile nr. 3105 din 16 mai 2000 prin care Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins acţiunea Primăriei Municipiului Bucureşti pentru plata chiriei şi a admis cererea reconvenţională formulată de S.C. M.P. SRL Bucureşti constatându-se că aceasta este proprietara imobilelor, prin aportul în natură al lui N.D., în calitate de asociat al pârâtei.
Din acest punct de vedere este eronat argumentul instanţei de fond (preluat de instanţa de apel) potrivit căruia, atâta timp cât bunul în discuţie a fost preluat în patrimoniul S.C. M. aceasta are calitate procesuală pasivă, deoarece poziţia procesuală a părţii reprezintă o noţiune distinctă de cea a componenţei patrimoniului său.
Pentru aceste considerente, recursul pârâtei S.C. M.P.SRL Bucureşti va fi admis în conformitate cu art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., iar Decizia curţii de apel va fi modificată în sensul admiterii apelului aceleiaşi pârâte şi schimbării în tot a sentinţei tribunalului.
Va fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. M.P. SRL Bucureşti şi se va respinge acţiunea formulată de reclamantă.
De asemenea, se va menţine dispoziţia din decizie cu privire la anularea apelului S.C. F. S.A. Bucureşti (în prezent S.C. M.L. S.A. Bucureşti).
Recurenta a formulat şi o cerere privind cheltuielile de judecată în recurs ce va fi respinsă, nefiind dovedită cu chitanţa pentru onorariul achitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. M.P. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 705 din 8 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiaşi pârâte şi schimbă în tot sentinţa civilă nr. 7881 din 28 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi respinge acţiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Bucureşti.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3864/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3867/2003. Comercial → |
|---|
