CSJ. Decizia nr. 391/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 391/2003Dosar nr. 7383/2001
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Caraş Severin sub nr. 2467/2999, reclamanta S.C. P. SRL Caransebeş a solicitat obligarea pârâtei S.C. H. S.A. Bucureşti, sucursala B. Poiana Mărului, Caransebeş, la plata sumei de 3.133.193.595 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a sumei de 1.401.865.147 lei, reprezentând valoarea bunurilor proprietatea reclamantei, rămase în custodia pârâtei, ca urmare a predării locaţiei de gestiune privind patrimoniul autobazei H. Caransebeş, plus cheltuieli de judecată.
Tribunalul Caraş Severin, prin sentinţa nr. 1258 din 27 noiembrie 2000 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, cu 55.976.936 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că pârâta a vândut reclamantei mai multe bunuri, conform minutelor încheiate sub nr. 153 şi 155 din 11 mai 1994, iar plata preţului produselor s-a facturat cu nr. 440215 din 12 iulie 1994 şi nr. 440.242 din 31 octombrie 1994, fiind achitate de reclamantă.
Produsele au rămas în custodia pârâtei, valoarea acestora, fiind de 1.401.865.147 lei şi întrucât nu au fost predate, deşi preţul a fost achitat de reclamantă, pârâta datorează valoarea reactualizată, reprezentând 3.133.193.595 lei.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, contestând valoarea produselor.
În soluţionarea apelului, instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnico-contabile pentru a se stabili situaţia bunurilor vândute, a predării acestora şi a valorii pieselor şi subansamblelor prevăzute în procesele verbale de predare-primire.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 742 din 9 iulie 2001 a admis apelul pârâtei şi a schimbat sentinţa iar în fond a admis în parte acţiunea în sensul obligării pârâtei S.C. H. S.A. Bucureşti, sucursala B. Poiana Mărului, Caransebeş, la plata sumei de 2.658.082.113 lei, contravaloarea actualizată a bunurilor proprietatea reclamantei rămase în custodia pârâtei, plus cheltuieli de judecată parţiale, în sumă de 46.296.936 lei, precum şi onorariu de expertiză în sumă de 11.500.000 lei.
În pronunţarea acestei hotărâri s-au avut în vedere concluziile expertizei tehnico-contabile, rezultând că preţul mărfurilor vândute de pârâtă, a fost achitat de reclamantă prin compensare, conform procesului verbal din 30 noiembrie 1994.
S-a mai reţinut că pârâta a deţinut în custodie şi nu mai poate preda fizic reclamantei, bunuri în valoare reactualizată, însumând 2.658.082.113 lei.
Prin recursul declarat împotriva acestei decizii, pârâta a susţinut că este netemeinică şi nelegală întrucât:
- suma admisă nu are temei, întrucât piesele şi subansamblele, care aveau valoarea de fier vechi, nu puteau fi asimilate la preţurile de producător din anul 2000.
- preţul datorat reclamantei este de 4.314.168 lei, respectiv valoarea de cumpărare la care s-a aplicat indicele de inflaţie.
Recursul este nefondat.
Criticile recurentei nu se încadrează în art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
Starea de fapt reţinută de instanţa de apel este rezultatul probelor administrate – expertiza tehnico-contabilă.
Criticile recurentei vizează aspecte de netemeinicie, invocându-se o altă situaţie de fapt, ce nu mai poate fi examinată în recurs, urmare abrogării pct. 11 din art. 304 C. proc. civ.
Expertiza tehnico-contabilă, urmare verificării actelor depuse de părţi, a stabilit că bunurile în litigiu au fost individualizate de părţi în actele de livrare şi nu au fost tratate ca fier vechi.
Bunurile facturate de pârâtă şi achitate de reclamantă, au rămas în gestiunea pârâtei şi atât timp cât aceasta nu le poate restitui în natură, datorează echivalentul calculat la preţul pieţei de la data cererii de restituirea, prin aplicarea unei uzuri maxime de 85%, conform expertizei.
Aşa fiind, criticile recurentei pârâte fiind nefondate, Decizia atacată va fi menţinută ca temeinică şi legală, recursul urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. H. S.A. Bucureşti, sucursala B. Poiana Mărului, Caransebeş, împotriva deciziei nr. 742 din 9 iulie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 390/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3912/2003. Comercial → |
|---|
