CSJ. Decizia nr. 394/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 394.
Dosar nr. 431/200.
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul E.E. domiciliat în Craiova, prin cererea ce a format obiectul dosarului nr. 530/COM/2001 al Tribunalului Dolj, a acţionat în judecată pe pârâtele S.C. T.S.C. Reşiţa cu sediul în Reşiţa, şi S.C. T.S.C. SRL Craiova cu sediul în Craiova, în contradictoriu cu care a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligate să respecte contractele nr. 5419/BC din 19 iulie 2000 şi 13652/BC din 19 iulie 2000, cu obligarea pârâtelor la plata de daune morale în sumă de 1.000 USD şi 100 USD cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 254 din 6 martie 2001, admiţând excepţia ridicată de pârâta S.C. T.S.C. SRL Reşiţa, a respins acţiunea reclamantului pentru lipsa calităţii procesuale active, în ceea ce priveşte contractul nr. 13652/BC din 19 iulie 2000 şi ca nefondată în ceea ce priveşte contractul nr. 5419/BC din 19 iulie 2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că încheierea contractului nr. 13652/BC din 19 iulie 2000 pentru cablu TV s-a făcut de către pârâtă cu P.C., nicidecum cu reclamantul iar contractul nr. 5419/BC din 19 iulie 2000 face parte din categoria contractelor de adeziune care se acceptă sau nu de beneficiar. S-a reţinut, de asemenea, că întrucât reclamantul a plătit iniţial suma datorată şi înscrisă în contract, înseamnă că l-a acceptat ca atare.
Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 976 din 23 octombrie 2001, reţinând că cererea acestuia de a fi obligate pârâtele la respectarea contractelor, cu obiecţiunile reclamantului, este nejustificată din punctul de vedere al voinţei părţilor, astfel cum ea s-a materializat prin începerea executării de bună voie.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, nemotivat în drept la data formulării motivelor de recurs respectiv la 20 martie 2001 şi a susţinut că:
- prin hotărârea sa instanţa de apel nu a analizat aplicarea corectă a legii la încheierea contractelor dintre părţi şi a constatat nejustificat că majorările de 10% pretinse de pârâtă sunt justificate;
- a considerat greşit, ca cerere suplimentară, cererea reclamantului de anulare a clauzelor abuzive din contractul deja încheiat;
- în mod greşit prin hotărârea recurată contractele încheiate de părţi au fost catalogate ca făcând parte din tipul standard, când de fapt era necesară efectuarea de probe pentru a se dovedi că aceste contracte au fost semnate cu obiecţiuni;
- greşit s-a reţinut de instanţa de apel că reclamantul nu a avut calitate procesuală activă atâta vreme cât instanţa nu a încuviinţat audierea în apel a sorei reclamantului – P.C., prezentă în sală şi care l-a mandatat pe reclamant să-i reprezinte interesele.
Recursul reclamantului este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a luat în analiză toate aspectele de mai sus, ce de fapt s-au constituit şi în motive de apel şi a pronunţat o hotărâre corectă.
Referirile în motivele de recurs la prevederile Legii nr. 193/2000 cu modificările ulterioare privind clauzele abuzive din contractele încheiate de părţi nu au nici o legătură cu cauza, întrucât prin acţiunea introductivă instanţa a fost investită cu obligaţia de a face, respectiv executarea contractelor, nicidecum cu anularea clauzelor considerate de reclamant abuzive.
Analizând motivele recursului reclamantului se constată faptul că nici unul dintre acestea nu sunt de natură a conduce la casarea/modificarea hotărârilor atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute la pct. 1 – 10 ale art. 304 C. proc. civ.
Recursul, fiind o cale extraordinară de atac, cu caracter nedevolutiv, trebuie să fie bazat exclusiv pe motivele expres şi limitativ arătate de art. 304 C. proc. civ.
Cum din examinarea cauzei nu rezultă existenţa a nici unui motiv de ordine publică, care să poată fi luat în considerare, din oficiu, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., cum nu pot fi luate în considerare, nici dezvoltarea motivelor de recurs depuse de reclamant, peste termenul legal de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ., respectiv la data de 7 mai 2003, urmează ca recursul reclamantului să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de E.E. împotriva deciziei nr. 976 din 23 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3936/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3942/2003. Comercial → |
|---|
