CSJ. Decizia nr. 3942/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3942/2003
Dosar nr. 1156/2002
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bucureşti, reclamanta S.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. R.C. SRL obligarea pârâtei la plata sumei de 360.723.930 lei reprezentând coeficientul de depreciere (inflaţie) a monedei naţionale de la data de 12 noiembrie 1998 până la 19 mai 2000.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentinţă irevocabilă, pârâta a fost obligată să-i plătească 440.000.000 lei hotărâre pe care pârâta nu a executat-o de bună voie reclamanta recurgând la executarea silită prin poprire. Cum între data la care a devenit executorie şi data executării a trecut un interval considerabil (12 noiembrie 1998 – 19 mai 2000) a fost păgubită cu suma cerută prin acţiune sumă ce reprezintă coeficientul de inflaţie.
Tribunalul, prin sentinţa nr. 271 din 20 martie 2001 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada angajării în cauză a răspunderii în temeiul art. 998 şi art. 999 C. civ.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 581 din 20 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti prin care schimbă în tot sentinţa Tribunalului a fost admisă acţiunea reclamantei şi obligată pârâta să-i plătească despăgubirile solicitate prin acţiune.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reţinut că prin refuzul de a executa de bună voie sentinţa Tribunalului Bucureşti 135 din 27 februarie 1998, reclamanta a obligat-o pe pârâtă să urmeze procedura executării silite finalizată abia la data de 19 mai 2000 iar în intervalul scurs pentru obţinerea executării aceasta a suferit o pagubă urmare directă a refuzului pârâtei de a executa de bună voie hotărârea fiind astfel întrunite condiţiile răspunderii prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. civ.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Pe de o parte se susţine motivarea deficitară a deciziei recurate pe de altă parte că instanţa a făcut în cauză o aplicare greşită a legii respectiv art. 998 şi art. 999 C. civ.
În dezvoltarea celui de al doilea motiv se susţine că în cauză nu există faptă ilicită, prejudiciu şi nici legătura de cauzalitate pentru a se angaja legal răspunderea pârâtei recurente.
Criticile sunt neîntemeiate iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Art. 372 şi urm. C. proc. civ. sunt cuprinse în cartea a V-a referitoare la executarea silită procedură prin intermediul căreia titularul unui drept subiectiv recunoscut printr-o hotărâre judecătorească (sau alt titlu executoriu) constrânge cu ajutorul autorităţilor de stat competente pe acela care încălcase dreptul să execute prestaţia stabilită în titlu asigurându-se, în felul acesta respectarea dreptului şi restabilirea ordinii de drept încălcate.
Executarea obligaţiei stabilite prin titlu nu presupunea însă în mod obligatoriu constrângerea debitorului întrucât acesta trebuie să-şi îndeplinească de bună voie obligaţiile.
În speţă pârâta nu a executat de bună voie plata stabilită prin sentinţa 135 din 27 februarie 1998 care s-a executat prin poprire, aşa cum s-a mai specificat abia la 19 mai 2000 astfel că reclamanta, aşa cum legal şi temeinic a constatat Curtea de apel prin Decizia recurată, este îndreptăţită să solicite daune echivalente cu indicele de inflaţie pe perioada respectivă, suma reactualizată nereprezentând decât suma iniţială la puterea de cumpărare.
Nici critica privind motivarea deciziei care este corect motivată atât în fapt cât şi în drept, nu este întemeiată.
De altfel prin motivele de recurs se dezvoltă o seamă de speculaţii pe marginea instituirii răspunderii pentru fapte cauzatoare de prejudicii, străine pricinii, care nu pot duce la schimbarea soluţiei din apel.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. R.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 581 din 20 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 394/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3947/2003. Comercial → |
|---|
