CSJ. Decizia nr. 4194/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 4194/2003
Dosar nr. 1743/2002
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa f.n. din 7 iunie 1996 pronunţată la Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 5664/1994 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta C.N.M. R. S.A. Constanţa împotriva pârâtei S.C. S. S.A. Constanţa pe care a obligat-o să-i plătească reclamantei suma de 310.520,75 USD în echivalent lei la cursul de referinţă BNR din ziua plăţii cu titlu de chirie şi la dobânda pieţei raportată la dobânda BNR calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea definitivă fără a depăşi cuantumul debitului.
S-a dispus disjungerea soluţionării cererii de chemare în garanţie a S.C. O. SRL Constanţa de către pârâta S.C. S. S.A. Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei că pârâta datorează reclamantei contravaloarea chiriei pentru exploatarea navelor Calafat şi Roman în baza contractului de bare-boat încheiat de cele două părţi.
Acelaşi tribunal, soluţionând ulterior cererea de chemare în garanţie formulată de S.C. S. S.A., pe care admiţând-o a obligat chemata în garanţie S.C. O.M. S.A. să-i plătească 180.727,45 USD plus dobânda reţinând că, chemata în garanţie a fost cea care a exploatat efectiv cele două nave.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta S.C. S. S.A. Constanţa criticând-o numai sub aspectul cuantumului sumei datorate cât şi a greşitei disjungeri a cererii de chemare în garanţie.
Prin Decizia nr. 67 din 7 februarie 1997 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 1428/1996 a fost admis apelul pârâtei. Instanţa luând act de protocolul depus de pârâta-apelantă şi însuşit de reclamanta intimată prin care se stabilise că pârâta datorează 180.727,45 USD, s-a schimbat în parte sentinţa în sensul că pârâta a fost obligată la această sumă. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Ulterior pârâta intimată a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 67/1997 a Curţii de Apel Constanţa, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 4041/2001 al aceleiaşi Curţi.
Deşi nu şi-a motivat cererea în drept, revizuienta a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 invocând împrejurarea că după darea hotărârii s-ar fi descoperit un înscris nou care nu a putut fi prezentat datorită unor împrejurări mai presus de voinţa sa.
Înscrisul respectiv l-a constituit un act de control încheiat de către Direcţia Controlului Financiar de Stat Constanţa, (urmare unei acţiuni desfăşurată în perioada 8 septembrie - 18 noiembrie 1997), finalizat printr-un proces verbal în care se consemna faptul că pârâta ar fi achitat chiria datorată reclamantei pentru cele două nave.
Prin Decizia nr. 39 din 18 aprilie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, în dosarul nr. 1041/2002 a fost admisă cererea de revizuire aşa cum a fost formulată, s-a schimbat în tot Decizia Curţii de Apel nr. 67 din 7 februarie 1997 şi în urma rejudecării pe fond a apelului împotriva sentinţei fără număr din 7 iunie 1996 a Tribunalului Constanţa apelul a fost admis şi sentinţa schimbată în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs intimata reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printr-o primă critică recurenta susţine pentru prima dată că cererea de revizuire este întemeiată dat fiind că procesul verbal invocat drept înscris nou i-a fost transmis revizuientei la data de 21 noiembrie 1997 cu nr. 952 iar cererea a fost introdusă la 30 mai 2001 cu mult peste termenul de 30 zile de la data la care revizuienta a luat cunoştinţă sau a putut lua cunoştinţă de acel înscris prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc. civ.
De asemenea este criticată soluţia pe fond susţinându-se că în mod greşit instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a considerat că ne aflăm în prezenţa unui act nou în sensul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Ambele critici sunt întemeiate, pe de o parte cererea a fost introdusă tardiv faţă de data emiterii procesului verbal al Direcţiei de Control Financiar Constanţa (aşa cum s-a arătat supra). Pe de altă parte data fiind importanţă de principiu a soluţiei ce se va da pe fondul cauzei, instanţa consideră necesar a se examina caracterul actului nou invocat de revizuientă şi însuşit de instanţă prin admiterea cererii de revizuire.
În esenţă, rezultă din conţinutul său că actul se referă la un control efectuat la S.C. O.M., chemata în garanţie nicidecum la revizuienta pârâtă sau la intimata reclamantă.
În al doilea rând, în cuprinsul actului se fac afirmaţii privind achitarea de către chemata în garanţie a chiriilor fără a se anexa vreun document care să susţină aceste afirmaţii. Ori pentru a fi înscris nou în sensul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. documentul respectiv trebuie să se refere la raporturile litigioase dintre părţile la care se referă hotărârea a cărei revizuire se cere. Mai mult prin conţinutul său înscrisul nou trebuie să fie de natură a duce la schimbarea esenţială a situaţiei de fapt reţinută prin soluţia atacată şi respectiv de natură, în mod vădit, de a schimba soluţia.
În fine înscrisul nou trebuia să fi existat la data când s-a pronunţat hotărârea ce se cere a fi revizuită ori în cazul unui înscris ulterior (s-a apreciat în practica fostului Tribunal Suprem) acesta să se refere la situaţii atestate de alte înscrisuri preexistente.
Ori, este de observat nu numai că înscrisul respectiv fiind ulterior hotărârii nu se întemeiază pe alte înscrisuri preexistente dar instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a complinit aceste lipsuri prin depunerea unor expertize, deci pe baza unor acte şi dovezi posterior confecţionate astfel încât autoritatea de lucru judecat în cauză a devenit iluzorie.
Nefiind deci sub nici un aspect întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., soluţia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, atacată cu recurs în prezenta cauză este nelegală şi netemeinică, criticile sunt întemeiate şi pentru considerentele ce preced, Curtea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C.N.M. R. S.A. prin lichidator E.D.
Modifică Decizia nr. 39 COM din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, şi respinge cererea de revizuire, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3810/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4196/2003. Comercial → |
|---|
