ICCJ. Decizia nr. 4390/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 4390/2003
Dosar nr. 1703/2002
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7377 din 15 noiembrie 2000 Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. R. S.A. ca nefondată, a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. A. S.A., a obligat pârâta R. la plata sumei de 200.000.000 lei către reclamantă, 226.000.000 lei daune interese şi 18.177.000 lei cheltuieli de judecată.
Sentinţa a fost menţinută de curtea de apel care a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta R. S.A.
Împotriva deciziei nr. 76 A din 28 martie 2002 pârâta R. S.A. a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală, întrucât nu a luat în considerare starea de fapt care a determinat virarea sumei de 200.000.000 lei către intimata A. S.A., în contul S.C. C.P. S.A. Bucureşti şi anume dorinţa exprimată de directorul reclamantei intimate la data respectivă, de a compensa suma cu banda transportoare pe care urma să o vireze S.C. C.P. S.A.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor şi probelor dosarului rezultă.
Relaţiile dintre părţi s-au derulat în baza contractului nr. 2113 din 5 iulie 1996 prin care s-a convenit ca pârâta recurentă să-i livreze reclamantei intimate plumb decuprat.
Reclamanta intimată a achitat contravaloarea produsului conform adresei nr. 10039 emisă de către recurentă prin care s-a cerut ca suma de 200.000.000 lei să fie virată în contul S.C. C.P. în compensare cu o bandă transportoare pe care recurenta urma să o primească de la S.C. C.P. S.A.
Cu ordinul de plată nr. 1633 din 26 noiembrie 1996 reclamanta intimată a livrat suma de 200.000.000 lei în contul S.C. C.P. indicat de pârâta recurentă şi a remis copie de pe acest ordin şi a extrasului de cont.
Recurenta a continuat să livreze plumb dar a refuzat să dispună compensarea contravalorii acestuia cu suma de 200.000.000 lei achitată de reclamanta intimată, susţinând că reclamanta este în culpă fiind că a onorat imediat obligaţiile ce le reveneau potrivit adresei 10034 din 25 noiembrie 1996 neaşteptând să-şi perfecteze propriile convenţii cu C.P.
Această susţinere a recurentei cu privire la pretinsa culpă a reclamantei intimate urmează a fi înlăturată, faţă de adresa nr. 10034 din 25 noiembrie 1996 prin care a indicat modalitatea de plată pentru ca ulterior să nu mai recunoască valabilitatea plăţii.
Întâlnirea care a avut loc la sediul recurentei între reprezentanţii celor trei societăţi prin care s-a stabilit modul de compensare nu s-a mai realizat.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate, recursul declarat fiind nefondat a fost respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. R. S.A. Baia Mare, împotriva deciziei nr. 75/A din 28 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4303/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 858/2003. Comercial → |
|---|
