CSJ. Decizia nr. 56/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 56/2003Dosar nr. 2493/200.
Şedinţa publică din 15 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la 2 noiembrie 1998, reclamanta S.C. M.P. Dolj S.A., în prezent S.C. P.G. S.A. Dolj a solicitat obligarea pârâtei S.A. I. din comuna Seaca de Pădure la plata sumei de 82.391.983 lei reprezentând preţul lucrărilor agricole plătite de reclamantă pentru înfiinţarea culturii de grâu a pârâtei şi la 34.073.966 lei penalităţi de întârziere.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 35 din 18 ianuarie 1999 a anulat ca netimbrată acţiunea reclamantei.
Prin Decizia nr. 309 din 13 aprilie 1999 a Curţii de Apel Craiova s-a admis apelul declarat de reclamantă, s-a desfiinţat sentinţa tribunalului şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2172 din 10 noiembrie 1999 a respins acţiunea reclamantei.
Prin Decizia nr. 1606 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta a livrat reclamantei o cantitate de grâu mai mare decât încasările efectuate în avans şi prin efectuarea de lucrări agricole, astfel încât reclamanta datorează o diferenţă de 27.746.676 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. P.G. S.A. Dolj, fostă S.C. M.P. Dolj S.A. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8-11 C. proc. civ., susţinând că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că în mod greşit instanţa de apel face referire la contractul dintre părţi, fără a menţiona că acesta nu s-a îndeplinit în totalitate din culpa pârâtei care nu i-a livrat întreaga cantitate de 400 tone grâu de panificaţie contractată, deşi a efectuat pentru aceasta lucrări agricole privind înfiinţarea culturii de grâu de panificaţie. Că instanţa nu a avut în vedere că aceste lucrări au fost efectuate de reclamantă pentru cantitatea de grâu de panificaţie contractată, astfel că facturile în cauză au fost acceptate la plată de pârâtă în temeiul art. 46 C. com. şi aceasta în lipsa actului adiţional la contractul dintre părţi.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Între părţi s-a încheiat contractul nr. 7675 din 11 septembrie 1996 prin care intimata S.A. I. s-a obligat să vândă recurentei S.C. M.P. Dolj S.A., în prezent S.C. P.G. S.A. Craiova cantitatea de 400 tone grâu de panificaţie din producţia anului următor, iar preţul să fie negociabil la livrare.
La art. 9 din contract s-a stipulat clauza potrivit căreia cumpărătorul se obligă să achite în avans 10-15% din valoarea contractului, dar acesta a plătit vânzătoarei numai suma de 15.000.000 lei cu ordinul de plată nr. 7083 din 13 noiembrie 1996.
Pentru diferenţă a prestat servicii de înfiinţarea culturii fără însă a se încheia un act adiţional, iar intimata a confirmat numai o parte din facturile emise de recurentă pentru lucrările agricole în valoare de 91.635.828 lei, situaţie de fapt reţinută de expertul contabil G.E. şi însuşită în mod corect de instanţa de apel.
Aşa fiind, susţinerea recurentei că instanţa de apel nu a avut în vedere că aceste lucrări agricole au fost executate pentru contractul încheiat între părţi, va fi înlăturată faţă de considerentele sus menţionate.
A arătat recurenta că expertiza efectuată în cauză nu concordă cu datele din actele contabile aflate în evidenţa părţilor, în sensul că nu aceasta datorează suma de 27.746.676 lei cum a reţinut instanţa de apel, că intimata este cea care are de achitat suma de 24.110.593 lei. Că nu au fost avute în vedere obiecţiunile formulate de recurentă la raportul de expertiză care se refereau tocmai la aceste erori din cuprinsul actului sus menţionat.
Nici aceste critici nu sunt întemeiate.
Expertul contabil a examinat actele prezentat de părţi şi a stabilit că valoarea facturilor emise de pârâtă pentru livrarea grâului este de 119.382.500 lei din care se va deduce suma de 91.635.828 lei reprezentând valoarea lucrărilor agricole executate de recurentă, aşa încât aceasta datorează intimatei suma de 27.746.672 lei cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.
Este adevărat că în concluziile raportului de expertiză contabilă s-a stabilit că recurenta datorează suma de 35.571.672 lei, dar aceasta dintr-o eroare, întrucât în cuprinsul acestuia s-a reţinut că suma datorată este de 27.746.672 lei.
În mod corect obiecţiunile recurentei la raportul de expertiză au fost respinse de instanţă deoarece se refereau la eroarea privind suma reţinută în concluziile acestuia şi la faptul că nu au fost avute în vedere şi facturile care nu au fost semnate de pârâtă.
Întrucât între părţi nu a existat contract privind efectuarea lucrărilor agricole, instanţele au reţinut în mod just numai facturile acceptate la plată de pârâtă şi le-a dedus din valoarea totală a cantităţii de grâu livrată de aceasta.
Susţinerea recurentei că în mod greşit s-a operat compensarea datoriilor, va fi înlăturată deoarece s-a făcut numai o verificare de către expertul contabil a livrărilor efectuate de intimată în raport de avansul plătit de recurentă.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. P.G. S.A. Craiova împotriva deciziei nr. 1606 din 29 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 555/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 56/2003. Comercial → |
|---|
