CSJ. Decizia nr. 564/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 564/2003Dosar nr. 4636/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 200.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Reclamanta S.N. R. S.A., Direcţia de Telecomunicaţii Bucureşti, a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. C. SRL Bucureşti, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 41.591.155 lei cu titlu de preţ, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 6424 din 18 octombrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia suma de 41.591.155 lei pretenţii şi 3.170.469 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada pretenţiilor sale, depunând şi desfăşurătorul convorbirilor telefonice efectuate de pârâtă.
A mai reţinut că pârâta nu a înţeles să răspundă la interogatoriul propus de reclamantă.
Prin Decizia civilă nr. 615 din 5 aprilie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
În considerentele deciziei pronunţate, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamantei au fost probate în temeiul art. 1169 C. civ., în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 225 C. proc. civ., iar, pe fond, convorbirile telefonice au fost corect înregistrate.
Cât priveşte invocarea nulităţii absolute a sentinţei atacate, având ca temei de drept art. 105, art. 108 şi art. 261 C. proc. civ., a reţinut că aceasta este total nefondată având în vedere legalitatea cadrului procesual în care s-a judecat pricina în primă instanţă şi în raport de prevederile legale mai sus arătate.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta S.C. C. SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea ei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, casarea deciziei şi respingerea acţiunii, ca nedovedite.
Recurenta susţine astfel că în cererea sa, reclamanta deşi şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile contractului de prestări servicii existent între părţi, a invocat ca temei de drept art. 998 C. civ., or, este ştiut că răspunderea contractuală şi răspunderea delictuală nu pot fi invocate deopotrivă, concomitent în completare sau alternativ, în principal şi în subsidiar, fiind împotriva principiilor de drept, adoptate în practica judecătorească.
Mai arată de asemenea că au fost emise facturi pentru plata abonamentelor din cele două luni, când posturile telefonice au fost suspendate şi apoi desfiinţate şi că reclamanta nu a efectuat şi o analiză tehnică a posturilor telefonice în discuţie, în situaţia în care ea, pârâta, în principiu a contestat convorbirile internaţionale şi a atenţionat-o asupra unor mari neconcordanţe privind începutul şi durata unui apel telefonic.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele.
Critica privind temeiul de drept al acţiunii reclamantei a fost examinată şi de instanţa de apel, instanţă care a reţinut corect că în măsura în care obiectul cererii este precizat, rezultând din motivele de fapt invocate în susţinerea cererii, chiar invocarea unui temei de drept eronat nu poate influenţa justa soluţionare a cauzei, deoarece instanţa stabileşte cadrul legal şi procesual, în raport de pretenţiile formulate.
În ceea ce priveşte criticile formulate pe fondul cauzei, este de menţionat că în faţa instanţei de fond reclamanta a făcut dovada pretenţiilor sale, depunând desfăşurătorul convorbirilor telefonice efectuate de pârâtă, facturi, somaţia de plată, ordinul de serviciu privind desfiinţarea posturilor telefonice, în timp ce pârâta, deşi s-a încuviinţat proba cu interogatorii, nu a înţeles să răspundă la interogatoriul propus de reclamantă pentru a-şi expune punctul de vedere, atrăgându-şi astfel aplicabilitatea dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ.
Rezultă din actele dosarului că pârâta se află în eroare atât în ce priveşte susţinerea privind încasarea contravalorii abonamentului pentru perioada cât posturile erau suspendate sau desfiinţate, cât şi cu privire la neefectuarea convorbirilor telefonice internaţionale, contestate, precum şi referitor la modul de înregistrare şi durata convorbirilor telefonice a cărei plată i-a fost pretinsă, în mod justificat de către reclamantă, aşa cum rezultă din probele administrate.
În consecinţă, având în vedere că nu au fost dovedite nici un fel neconcordanţe în ce priveşte înregistrarea şi taxarea convorbirilor telefonice efectuate de pârâtă, se reţine că hotărârea instanţei de apel este corectă şi urmează a fi menţinută, iar recursul declarat de pârâta S.C. C. SRL Bucureşti se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 615 din 5 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 563/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 565/2003. Comercial → |
|---|
