CSJ. Decizia nr. 563/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 563/2003Dosar nr. 4176/2001
Şedinţa publică din 3 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. E. S.A. Titu a chemat-o în judecată pe pârâta S.N.T.F. Marfă Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată la plata sumei de 41.254.105 lei pretenţii, cu cheltuieli de judecată în sumă de 3.150.246 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1074 din 26 octombrie 2000, Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că pârâta a efectuat pentru reclamantă un transport de cocs petrol şi că aşa-zisa lipsă constatată la destinaţie nu se datorează culpei cărăuşului întrucât reclamanta nu a respectat tot prevederile art. 87 pct. 3 şi art. 75 pct. 1 din Regulamentul de transport CFR.
Prin Decizia nr. 174 din 20 februarie 2001, Curtea de apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că din punct de vedere tehnic, pe parcursul transportului, uşile vagoanelor nu puteau fi deschise şi deci pe timpul transportului nu s-au produs evenimente de natură a atrage răspunderea juridică a cărăuşului, chiar dacă sigiliile de la uşile vagonului nu mai existau; pe de altă parte, marcajul făcut la predarea mărfii cărăuşului a fost găsit intact la destinaţie.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea celor două hotărâri, iar pe fond admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 41.254.105 lei.
Recurenta-reclamantă susţine astfel că greşit i-a fost respinsă acţiunea, având în vedere că procesele verbale de constatare au fost încheiate în prezenţa reprezentantului CFR - Titu, care a semnat fără obiecţiuni lipsurile constatate; din conţinutul acestora nu reiese faptul că marcajul a fost intact, iar marfa era aşezată neuniform şi cu goluri în dreptul uşilor, lipsurile pe timpul transportului apărând evidente şi prin aceea că au survenit la anumite vagoane şi nu la lotul întreg supus transportului.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
În speţă, reclamanta a beneficiat de un transport de marfă, constând în diferite cantităţi de cocs de petrol, transport executat de pârâtă, pe ruta Brazi - Titu, cu vagoane descoperite.
În conformitate cu Regulamentul de transport pe CFR , respectiv cu art. 65.12 "mărfurile care se transportă în vrac în vagoane descoperite se marchează cu vopsea de var, cu şipci, sârmă sau în alt mod asemănător".
Cantitatea de marfă transportată a fost determinată de către expeditor prin mijloace proprii şi tot expeditorul a efectuat, asigurarea mărfii, dovada contând în menţiunile făcute pe avizele de însoţire a mărfii, respectiv "vagoanele sunt nivelate şi date cu var".
Vagoanele au sosit la destinaţie fără urme de sustragere din conţinut, marcajele fiind intacte şi s-a procedat la eliberarea mărfii către destinatar, acesta preluând-o fără obiecţiuni.
În momentul preluării mărfurilor în cazul unui transport de felul celui în discuţie, destinatarul trebuia să procedeze conform art. 75 din Regulamentul de transport, potrivit căruia:
"…când o pierdere parţială sau o avarie este descoperită sau presupusă de calea ferată sau când ea este invocată de către cel îndreptăţit, trebuie să se întocmească fără întârziere un proces verbal de constatare".
Acest proces verbal se întocmeşte potrivit anexei nr. 17 NUT, trebuind să poarte număr de la staţia în care s-a întocmit, toate semnăturile celor care au participat şi ştampila rotundă a staţiei.
Or, în speţă, procesele verbale de constatare pe care îşi întemeiază reclamanta pretenţiile nu sunt întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus menţionate, ci sunt întocmite de aceasta la sediul unităţii sale.
Astfel fiind, având în vedere că aceste acte nu îndeplinesc cerinţele de formă şi de fond prevăzute de lege, nu pot fi opozabile pârâtei şi nu sunt de natură să antreneze răspunderea acesteia în condiţiile legii, - aşa încât se reţine că acţiunea reclamantei corect a fost respinsă de instanţele care s-au pronunţat în cauză.
Ca atare, recursul reclamantei fiind nefondat va fi respins în consecinţă şi vor fi menţinute hotărârile date, ca fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. E. S.A. Titu împotriva deciziei nr. 174 din 20 februarie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 56/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 564/2003. Comercial → |
|---|
