CSJ. Decizia nr. 566/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 566/2003Dosar nr. 4645/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 7379 din 15 noiembrie 2000 a respins ca nefondată acţiunea principală formulată de reclamantul F.P.S. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. Bucureşti.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă ca fiind rămasă fără obiect.
Se reţine că reclamanta a solicitat prin acţiune obligarea pârâtei la 17.966.144 lei cu titlu de dividende pentru exerciţiul financiar al anului 1997 şi la 9.894.402 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de BRD la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Pârâta a plătit în cursul procesului, rămânând fără obiect şi cererea reconvenţională prin compensarea creditelor reciproce, suma reprezentând dividendele. Cât priveşte suma solicitată cu titlu de daune moratorii, capătul de cerere cu acest obiect a fost respins ca nefondat sub motiv că aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi conform art. 69 din Legea nr. 31/1990 republicată şi pe cale de consecinţă nici dividendele aferente acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 613 din 5 aprilie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S.
În considerentele deciziei se arată că dobânda pe care reclamanta putea să o solicite era dobânda pieţei raportată la dobânda practicată de Banca Naţională iar nu daune interese echivalente cu dobânzile BRD pe de o parte, iar pe de altă parte reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art. 1086 C. civ. respectiv a legăturii de cauzalitate între prejudiciul pretins şi fapta culpabilă a debitorului sau a existenţei vreunui prejudiciu.
În contra deciziei reclamanta a declarat recurs pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aceasta invocând în esenţă:
- aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 43 C. com., creanţa în litigiu fiind comercială iar nu una bugetară.
- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1086 C. civ. raportul juridic dedus judecăţii fiind unul comercial iar nu civil.
Recurenta a depus la dosar şi un calcul detaliat al daunelor interese calculate la nivelul taxei de scont a BNR în sumă de 10.651.690 lei precizând totodată că îşi menţine punctul de vedere în sensul obligării intimatei la plata daunelor interese moratorii în cuantum de 9.894.403 lei calculate la nivelul dobânzilor bonificate de BRD la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Recursul este fondat.
Este de necontestat că pentru societatea pârâtă, în virtutea calităţii sale de comerciant, obligaţia de plată a dividendelor este o obligaţie comercială iar de la data determinării lor prin hotărârea adunării generale de bilanţ această obligaţie este lichidă şi scadentă dacă nu s-a convenit prin hotărâre asupra unui termen sau condiţiei de plată.
Executarea cu întârziere a obligaţiei de plată a dividendelor îndreptăţeşte pe acţionarul creditor, în speţă pe recurenta reclamantă A.P.A.P.S. să solicite daune interese moratorii, respectiv dobânzi în temeiul art. 43 C. com.
Potrivit acestui text de lege dobânzile curg de drept, din ziua când obligaţia a devenit exigibilă, nemaifiind aşadar necesară dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii, caracterul acestora în virtutea raportului de accesorialitate fiind tot unul comercial.
Stabilirea nivelului dobânzii comerciale pentru perioada în care acestea nu au fost reglementate prin lege o face judecătorul prin aplicarea principiilor de drept comercial, cu luarea în considerare a ratei dobânzii propusă de reclamantul creditor, cum ar fi cazul în speţă, rata dobânzii pe termen de un an a băncii care-l deservea la acea epocă, a poziţiei procesuale a debitorului fără a putea respinge ca neîntemeiată cererea de obligare la daune sub motiv că nivelul dobânzii propus prin acţiunea este diferit de cel care în opinia instanţei este îndreptăţit creditorul sau că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii, aceasta deoarece temeiul cererii este art. 43 C. com.
Prin urmare curtea, constatând că pârâta nu a contestat şi nu a avut obiecţiuni cu privire la criteriul propus de reclamantă în calculul cuantumului daunelor, în faţa instanţei de fond, în raport de considerentele mai sus expuse, va admite recursul, va modifica Decizia atacată în sensul că va admite şi apelul declarat împotriva sentinţei pe care schimbând-o în tot va admite acţiunea şi va obliga pârâta la plata sumei de 9.894.402 lei reprezentând daune interese aferente dividendelor cuvenite pentru anul financiar 1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 613 din 5 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică.
Admite apelul aceleiaşi părţi declarat împotriva sentinţei civile nr. 7379 din 15 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti pe care o schimbă în tot în sensul că admite acţiunea reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti formulată împotriva pârâtei S.C. C. S.A. Bucureşti pe care o obligă la plata sumei de 9.894.402 lei reprezentând daune interese.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 565/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 567/2003. Comercial → |
|---|
