CSJ. Decizia nr. 567/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 567/2003Dosar nr. 5083/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 200.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti la data de 20 septembrie 1999, reclamanta S.C. U. S.A. Buzău a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. S.A. Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 190.651.228 lei contravaloare marfă livrată şi neachitată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în baza contractului de comision nr. 60238 din 21 decembrie 1995 a livrat pârâtei cantitatea de 655.600 kg. şrot floarea soarelui, conform facturii nr. 60082 din 22 mai 1996, marfa urmând să fie exportată.
În baza acestei facturi, reclamanta a emis factura nr. 4200202 din 18 septembrie 1996, în valoare de 349.899.810 lei, dar pârâta a refuzat onorarea integrală.
S-a mai arătat că, în baza contractului nr. 60229 din 8 decembrie 1995, reclamanta a livrat pârâtei cantitatea de 635.374 kg. şrot floarea soarelui, a cărei valoare este cuprinsă în aceeaşi factură 4200202/18 septembrie 1996 şi cantitatea de 325.500 kg. şrot floarea soarelui, pentru care a emis factura nr.4974314 din 13 mai 1997 în sumă de 276.544.800 lei achitată parţial, din care a rămas un rest de plată de 105.544.800 lei.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 5873 din 6 octombrie 2000 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei şi a obligat-o la plata a 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, analizând raportul de expertiză,expertul a făcut erori de calcul, astfel că rectificând erorile a rezultat că pentru facturile în valoare totală de 3.125.416.360 lei, pârâta a plătit suma de 3.131.580.000 lei, adică în plus 6.163.440 lei şi ca urmare pârâta nu are datorii faţă de reclamantă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia civilă nr. 675 din 12 aprilie 2001 a admis apelul reclamantei S.C. C.B. S.A. Buzău (fostă S.C. U. S.A.) declarat împotriva sentinţei civile nr. 5873 din 6 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 148.161.988 lei reprezentând 117.501.360 lei diferenţă curs valutar şi 30.660.628 lei rest de plată rezultat din compensarea datoriilor între părţi.
A fost obligată pârâta la 14.402.079 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva menţionatei decizii, pârâta S.C. P. S.A. Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Recurenta în criticile formulate susţine în esenţă următoarele.
- că instanţa de apel deşi constată că suma de 190.651.228 lei pretinsă de reclamantă nu este datorată de pârâtă şi în raport de care s-a timbrat apelul, totuşi a obligat societatea sa la plata unor sume ce nu au fost solicitate de reclamantă, fiind acordate de instanţă extra petita, cu încălcarea principiului disponibilităţii, existând contradicţie între dispozitivul şi considerentele deciziei pronunţate;
- că raportul de expertiză care a stat la baza soluţiei pronunţată în apel, cuprinde erori de calcul, stabilind de fapt o situaţie nereală a datoriilor.
Intimata reclamantă S.C. A. S.A. Buzău a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei.
Recursul este fondat.
Curtea analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi de lucrările dosarului constată că acestea sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speţă fiind întrunite situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, deşi instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt, în sensul că la baza raporturilor dintre părţi au stat cele două contracte încheiate de părţi, în baza cărora s-a livrat marfa facturată, face o apreciere eronată a probelor administrate în cauză.
Proba care a general soluţia instanţei de apel, raportul de expertiză contabilă întocmit la instanţa de fond, este neclar, confuz şi conţine erori de calcul cu privire la sumele în discuţie.
Mai mult decât atât în expertiza efectuată nu există o situaţie clară a sumelor care s-au cerut, ce reprezintă aceste sume, care este natura lor.
Potrivit dispoziţiilor art. 130C. proc. civ., judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor, să dea părţilor ajutor activ în apărarea drepturilor şi intereselor lor, fiind totodată obligaţi să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii.
Prin acţiunea introductivă obiectul pretenţiilor a fost neîndoielnic delimitat de reclamantă, la diferenţele de preţ neachitate în baza celor două contracte ce au stat la baza raporturilor dintrepărţi, ca în apel instanţa să acorde diferenţe de curs valutar şi rest de plată rezultat din compensarea datoriilor între părţi.
Aşa fiind recursul se va admite şi potrivit art. 313 C. proc. civ., se va dispune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel care în condiţiile art. 295 C. proc. civ. va putea să administreze şi alte probe utile cauzei pentru stabilirea temeiniciei pretenţiilor în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de apărările pârâtei, inclusiv efectuarea unei expertize contabile.
Aşa fiind.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. P. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 675 din 12 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 566/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 571/2003. Comercial → |
|---|
