CSJ. Decizia nr. 565/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 565/2003
Dosar nr. 4644/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3959 din 19 iunie 2000 a Tribunalului Bucureşti, a fost obligată pârâta SC M. SRL la 557-698.533 lei chirie pe perioada septembrie 1995 – iulie 1998 şi 557.698.533 lei penalităţi de întârziere.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 509 din 26 martie 2001 a schimbat, în tot, sentinţa şi a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că:
- obiectul închirierii îl constituie spaţiul comercial, în suprafaţă de 767 mp din Bucureşti;
- clauza din art. 4 al contractului obligă locatarul să accepte modificarea chiriei prin hotărâre a Consiliului de administraţie al locatorului;
- expertiza contabilă a atestat că pârâta a achitat chiria stabilită, chiar dacă a depăşit tarifele legale;
- locatarul fiind de bună credinţă şi lipsind culpa contractuală.
Contra deciziei a declarat recurs reclamanta, pe temeiul din art.304 pct.11 C. proc. civ., la 8 mai 2001, după intrarea în vigoare a OUG nr. 138/2000, susţinând , în esenţă, că instanţa de apel a apreciat eronat probele şi că "din situaţia centralizată rezultă clar că perioada septembrie 1995 – iulie 1998, lună de lună s-a facturat către apelanta pârâtă, cuantumul în lei a obligaţiei de plată, ceea ce pune în evidenţă că, lunar, a luat cunoştinţă de obligaţiile sale".
Recursul este nefondat.
Clauza nr.4 din contractul de închiriere prevede :
"Chiriaşul se obligă să accepte modificarea chiriei prin majorarea tarifului iniţial în cazul în care această majorare se stabileşte prin hotărâre a Consiliului de Administraţie şi A.G.A., ţinând cont de următoarele situaţii:
a) cursul de schimb al monedei naţionale,
b) modificarea reglementărilor legale privind tariful de închiriere şi
c) creşterea ratei inflaţiei şi al indicelui de evoluţie a preţurilor (…)"
Procedura de majorare a chiriei şi consecinţele ei sunt prevăzute în dispoziţiile art. 5 din contract:
"Hotărârea privind modificarea chiriei va fi notificată chiriaşului prin adresă emisă de SC D. prinfax sau telefonic.
Neprezentarea chiriaşului în termen de 5 zile de la primirea notificării la sediul D. pentru semnarea actului adiţional de majorare a chiriei echivalează cu un refuz al modificării tarifului şi constituie un motiv al rezilierii de drept a contractului".
O asemenea procedură, însă, reclamanta nu a urmat-o şi nici nu a invocat-o, ca efectuată, în cererea de chemare în judecată.
Singura motivare este cea din 19 martie 1998, prin executorul judecătoresc, prin care pârâtei i se cere să-şi lichideze datoriile, după care reclamanta a introdus acţiunea de faţă, întemeindu-şi pretenţiile pe un calcul propriu, unilateral, în lipsa unor hotărâri, conform art.4 - 5 din contract (facturând lunar sumele respective).
De altfel, în motivele de recurs se arată expres că "lună de lună s-a facturat, către apelanta pârâtă, cuantumul în lei a obligaţiei de plată, ceea ce pune în evidenţă că, lunar, a luat cunoştinţă de obligaţiile sale".
Expertiza contabilă, pe de altă parte, a stabilit că nivelurile de majorări au fost exagerate, iar pârâta a achitat sumele acoperitoare pentru chiria datorată, conform tarifelor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 509 din 26 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 564/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 566/2003. Comercial → |
|---|
