CSJ. Decizia nr. 80/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.80/2003DOSAR Nr.9117/2000
Şedinţa publică din 15 ianuarie 200.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta RA Comunală Satu Mare şi de pârâta S.C. „L." SA Satu Mare împotriva deciziei nr.422 din 28 septembrie 2000 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă S.C. „L." SA Satu Mare prin consilier juridicK.G., lipsind recurenta reclamantă RA Comunală Satu Mare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul reclamantei este scutit de plata taxei de timbru, iar recursul pârâtei este timbrat, după care Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părţii prezente.
Recurenta pârâtă prin reprezentant a cerut admiterea recursului său, avându-se în vedere şi concluziile scrise depuse la dosar şi respingerea recursului reclamantei ca nefondat, pentru motivele din întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la 21 iunie 1999 reclamanta Regia Autonomă Comunală Satu Mare a chemat în judecată pe pârâta S.C. „L." SA Satu Mare solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.266.333.715 lei reprezentând contravaloarea unor facturi pentru apă potabilă, plus 222.631.511 lei penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, în baza contractului nr.26000/1997 şi actului adiţional a furnizat pârâtei apă potabilă şi a efectuat servicii de evacuare a apelor uzate şi meteorice conform celor 5 facturi enumerate în cerere, pe care pârâta nu le-a achitat.
La 18 octombrie 1999 reclamanta şi-a precizat pretenţiile la suma de 2.314.108.866 lei contravaloarea apei şi prestaţiilor, precum şi la 951.079.862 lei penalităţi de întârziere calculate până la 15 octombrie 1999.
Prin sentinţa civilă nr.74 din 21 februarie 2000 Tribunalul Satu Mare a admis în parte acţiunea iar pârâta S.C. „L." SA Satu Mare a fost obligată să plătească suma de 1.666.333.725 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 3 facturi neachitate, plus 30.928.337 lei cheltuieli de judecată. Totodată a fost respins capătul de cerere referitor la penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta RA Comunală Satu Mare iar prin Decizia nr.422 din 28 septembrie 2000 Curtea de Apel Oradea a admis apelul şi a modificat sentinţa tribunalului în sensul că pârâta a fost obligată şi la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 951.079.862 lei plus 32.153.100 lei cheltuieli de judecată în apel şi la fond.
Cu actul înregistrat la 20 octombrie 2000 şi respectiv la 18 octombrie 2000 ambele părţi au declarat recurs, pe care ulterior l-au motivat, susţinând următoarele critici:
- reclamanta a susţinut că i s-au acordat cheltuieli de judecată mai mici decât cele achitate la fond şi apel;
- societatea comercială pârâtă a arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat în legătură cu excepţia tardivităţii apelului invocată de pârâtă; totodată, a susţinut că neplata la termen a facturilor nu-i este imputabilă, ea datorându-se asociaţiilor de locatari care nu au achitat facturile la timp;
- în legătură cu cuantumul penalităţilor, pârâta recurentă a arătat că majorarea sumei pretinsă cu acest titlu s-a făcut în cursul procesului, fără să fie pusă în întârziere.
Recursurile ambelor părţi sunt nefondate.
În ceea ce priveşte recursul reclamantei, acesta vizează doar modul în care s-au acordat cheltuielile de judecată, dar, din verificarea dispozitivului celor două hotărâri judecătoreşti rezultă că instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.274 din Codul de procedură civilă, calculând cheltuielile proporţional cu sumele la care a fost obligată pârâta, cu sublinierea că în apel s-au acordat cheltuielile de judecată aferente penalităţilor pentru apel cât şi pentru judecata de la fond.
Ca atare, totalul cheltuielilor la care a fost obligată pârâta (aferentă debitului acordate la fond şi aferente penalităţilor, acordate în apel) totalizează 63.081.437 lei (30.928.337 lei + 32.153.100 lei), ele depăşind suma calculată prin motivele de recurs, situaţie în care va fi respins recursul reclamantei.
Cât priveşte recursul pârâtei, un prim motiv se referă la împrejurarea că instanţa de apel nu a soluţionat excepţia tardivităţii apelului, dar din examinarea actelor dosarului rezultă că dispozitivul sentinţei tribunalului a fost comunicat reclamantei la 1 martie 2000 (fila 79 din dosarul tribunalului) iar apelul a fost declarat la 15 martie 2000, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art.284 (1) din Codul de procedură civilă, aşa încât, curtea de apel a procedat corect soluţionând pe fond pricina.
Pârâta a mai susţinut că întârzierea în plata facturilor de apă potabilă şi evacuare apă menajeră s-a datorat asociaţiilor de locatari dar această împrejurare nu este de natură să o exonereze de plata penalităţilor de întârziere, având posibilitatea să se îndrepte împotriva terţilor care i-au produs daunele respective.
De asemenea, majorarea sumei pretinsă de reclamantă s-a făcut în cursul soluţionării cauzei ca urmare a neachitării facturilor, nefiind necesară o nouă punere în întârziere pentru aceleaşi debite.
În fine, susţinerea pârâtei privind rezilierea contractului său de concesiune încheiat cu Consiliul Local Satu Mare nu are legătură cu litigiul de faţă prin care se analizează modul de executare a unui contract de furnizare a apei potabile.
Prin actul înregistrat la 29 noiembrie 2002 recurenta pârâtă a invocat şi un alt motiv de recurs, în condiţiile art.306 (2) din Codul de procedură civilă, susţinând că toate actele dosarului semnate de ing. L.I.sunt lovite de nulitate, acesta fiind doar director interimar al regiei reclamante până în anul 1998.
În realitate, cu certificatul constatator nr.905 din 12 decembrie 2002 eliberat de registrul comerţului Satu Mare, reclamanta a dovedit că L.I.este administratorul regiei (fila 50), situaţie în care şi motivul de ordine publică invocat de pârâtă va fi respins.
Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate de reclamantă şi de pârâtă vor fi respinse conform art.312 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta S.C. „L." SA Satu Mare şi de reclamanta RA Comunală Satu Mare împotriva deciziei nr.422 din 28 septembrie 2000 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 8/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 803/2003. Comercial → |
|---|
