CSJ. Decizia nr. 805/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 805/2003
Dosar nr. 1045/2001
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 8443/1999, la Tribunalul Bucureşti, reclamanta SC G.C.C. SRL a chemat în judecată SC C.I.G., pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata sumei de 59.523.800 lei cu titlu de contravaloare piese necorespunzătoare şi la 64.750.840 lei cheltuieli cu exportul, transportul mărfii, pentru returnarea în ţară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2051/1998, s-a convenit ca pârâta să vândă piese de schimb auto, reclamantei, la preţul şi în condiţiile prevăzute de acest contract.
Astfel, s-au livrat reclamantei 24 de piese (arbore cotit RABA) cu facturile fiscale nr. 7079096 din 7 aprilie 1999 şi 674192 din 29 ianuarie 1999. Din această marfă, un lot de arbori cotiţi nu au corespuns calitativ (defecţiuni de fabricaţie) marfa fiind restituită de partenerul bulgar al reclamantei, aceasta suportând toate cheltuielile cu transportul în Bulgaria, depozitarea, transportul în ţară.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat admiterea în parte a acţiunii, pentru suma de 59.523.800 lei, reprezentând contravaloare marfă restituită de reclamantă, iar pentru al doilea capăt de cerere, a solicitat respingerea pretenţiilor, arătând că, potrivit art. 1353 C. civ., vânzătorul nu este răspunzător de viciile aparente, despre care cumpărătorul a putut să se convingă singur, marfa fiind ridicată de la sediul pârâtei de către delegatul reclamantei. A mai susţinut că, potrivit articolului 70 C. com., cumpărătorul este obligat să denunţe viciile ascunse în termen de 2 zile de la descoperire, în caz contrar, sancţiunea fiind decăderea cumpărătorului de a mai reclama viciile lucrului vândut.
Prin sentinţa nr. 3930 din 16 iunie 2000, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 59.523.800 lei, reprezentând contravaloarea a 14 arbori cotiţi, returnaţi ca necoespunzători calitativ. A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 64.750.840 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu exportul, transportul, retransportul pieselor în ţară.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, o parte din marfa recepţionată de la pârâtă (14 arbori cotiţi) şi livrată de către reclamantă prin partener bulgar, a fost necorespunzătoare calitativ, prezentând defecţiuni tehnice, împrejurare care a condus la returnarea acesteia, pârâtei. Reclamanta a preluat marfa în cauză şi a predat-o pârâtei, pentru a fi verificată în laboratoarele acesteia, în vederea schimbării, astfel cum s-a consemnat în minuta încheiată de păţi, la data de 17 septembrie 1999, la sediul pârâtei.
Potrivit art. 10 din contractul părţilor, astfel cum a fost modificat, perioada de garanţie este de 6 luni de la montaj, dar nu mai târziu de 12 luni de la livrare, context în care, instanţa a apreciat că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate, viciile descoperite nefiind aparente, ci vicii ascunse, ce nu puteau fi constatate, la recepţie, de către reclamantă.
Având în vedere şi recunoaşterea pârâtei, prin întâmpinare, în sensul că este de acord cu plata contravalorii acestor piese defecte, Tribunalul a admis acest capăt de cerere.
Cu privire la pretenţiile reclamantei, derivând din cheltuieli efectuate cu transportul din ţară în Bulgaria şi retur, cheltuieli de depozitare efectuate în Bulgaria, instanţa a reţinut că acestea nu au fost dovedite, potrivit articolului 1169 C. civ. Astfel, s-a reţinut că reclamanta a depus la dosar documente în limba bulgară, certificate de circulaţie a mărfii, comanda nr. 9051, fără vreo specificaţie cu privire la mărfurile solicitate de partenerul extern. De asemenea, declaraţiile vamale depuse la dosar se referă la alte piese vămuite, printre care şi cei 14 arbori cotiţi, fără a fi arătate cheltuielile vamale efectuate numai pentru aceste produse.
Totodată, s-a mai reţinut că actele depuse la dosar sunt fără relevanţă în cauză, reclamanta nefăcând dovada achitării acestor sume.
În plus, o parte din documentele prezentate conţin sume în diverse valute, reclamanta pretinzând despăgubiri în lei, fără a face dovada modului de calcul al sumei din acest al doilea petit al cererii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 2966 din 20 octombrie 2000, a respins apelul reclamantei, ca nefondat, cu motivarea, în esenţă, că, în mod corect, instanţa de fond a respins capătul doi de cerere, având în vedere că actele depuse de reclamantă nu sunt utile, nici concludente cauzei, acestea fiind emise pentru mai multe mărfuri, din care nu rezultă cheltuielile efectuate de reclamantă pentru cele 14 piese returnate pârâtei.
Reclamanta, SC CGL Bucureşti, a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
În susţinerea recursului, a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 9 şi 11 C. proc. civ., cu următoarele argumente:
1. Critica întemeiată pe pct. 7 priveşte „contradictorialitatea considerentelor", în sensul că ambele instanţe, deşi reţin că piesele livrate partenerului extern au prezentat defecţiuni calitative şi au fost readuse în ţară, aceleaşi instanţe nu au acordat reclamantei cheltuielile efectuate cu aceste operaţiuni de returnare a pieselor, cât şi cheltuieli de deplasare ale reprezentatului firmei la clientul bulgar.
2. Motivul de casare, întemeiat pe punctul 9 al art. 304 C. proc. civ., priveşte pronunţarea deciziei cu aplicarea greşită a legii, în sensul că reclamanta a suferit un prejudiciu material şi real, dovedit cu acte, prejudiciu pe care instanţele l-au ignorat, respingând cererea pentru cheltuielile de transport efectuate pentru returnarea pieselor defecte.
3. Al treilea motiv de casare, invocat de reclamantă, se referă la aprecierea eronată a probelor administrate, aceasta arătând că pretenţiile au fost dovedite cu înscrisuri depuse la dosar, pe care instanţele ar fi trebuit să le aprecieze ca relevante cauzei şi, pe cale de consecinţă, să constate că există un prejudiciu ce trebuie reparat.
Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, şi obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cele trei motive de casare, formulate de reclamantă, privesc, în esenţă, împrejurarea că, deşi instanţele de judecată au găsit întemeiată cererea de restituire a contravalorii celor 14 piese de schimb auto, defecte calitativ, returnate pârâtei, nu au acordat şi despăgubiri, reprezentând cheltuieli efectuate de reclamantă cu această operaţiune de transport de la partenerul extern, în depozitele pârâtei, cu toate că, susţine reclamanta, s-au făcut dovezi în acest sens.
Examinând probatoriul aflat la dosar, Curtea reţine că pretenţiile reclamantei, din petitul doi al cererii introductive, se întemeiază pe faxul emis de partenerul extern, în care se solicită cheltuielile prilejuite de nelivrarea la timp a pieselor pentru motor RABA, precum şi pe alte înscrisuri, cât şi pe interogatoriile reciproce, administrate la fond.
Or, din analiza conţinutului acestor acte, de altfel, corect apreciate de instanţele de judecată, nu rezultă că suma pretinsă cu titlu de despăgubiri, din cheltuielile cu returnarea, este aferentă doar celor 14 arbori cotiţi, ci, dovezile prezentate de reclamantă, fac trimitere şi la alte mărfuri transportate cu acelaşi mijloc de transport.
Nici celelalte înscrisuri, depuse de reclamantă, nu pot fi corelate cu cheltuielile înşirate în tabelul anexă la acţiune, câtă vreme aceasta a preluat sume din faxul mai sus arătat al clientului extern, pretinzând că sunt pagube proprii, cum ar fi cheltuieli clienţi, depozitare marfă sau combustibili, ce nu-şi găsesc corespondent în realitate.
Reclamanta ar fi trebuit să defalce cheltuielile totale, dovedite cu acte, strict pe cantitatea de marfă în litigiu, pe mijloc de transport şi nu pe bucăţi. Pretenţiile solicitate nu au fost justificate punctual, astfel că soluţiile pronunţate anterior sunt legale şi temeinice. Cuantificarea daunei nu a fost făcută nici în calea devolutivă a apelului, unde apelanta reclamantă a stăruit pe reevaluarea probatoriului, fără a-şi preciza, la obiect, cât anume din sumele indicate cu titlu de cheltuieli revin pentru returnarea pieselor defecte.
Faptul că instanţele au obligat pârâta la plata contravalorii pieselor defecte şi returnate nu conduce automat şi la acordarea de despăgubiri din cheltuieli de transport, cât timp acestea nu au fost dovedite în termenii mai sus menţionaţi.
Instanţa de fond şi cea din apel au respins pretenţiile reclamantei ca nedovedite, astfel că nu poate fi primită critica privind „contradictorialitatea", invocată de reclamantă în considerente, constând în faptul că s-a reţinut culpa pârâtei pentru livrarea pieselor defecte, fără să se acorde şi cheltuielile de judecată.
Este greşită aserţiunea reclamantei, referitoare la ignorarea de către instanţe a existenţei unui prejudiciu în patrimoniul acesteia. Ambele instanţe au reţinut că apărările reclamantei nu sunt pertinente şi concludente în demonstrarea prejudiciului real, aferent costurilor determinate de returnarea pieselor în litigiu, reclamanta neproducând probe la obiect.
Prin urmare, Curtea constată că motivele de casare, formulate de reclamantă, nu sunt întemeiate şi, potrivit art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.C.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 2966 din 20.10.2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 803/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 807/2003. Comercial → |
|---|
