CSJ. Decizia nr. 803/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.803/2003DOSAR Nr.8568/2000
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC „C." SA Galaţi împotriva deciziei nr.301/A din 3 mai 2000 a Curţii de Apel Galaţi- Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat intimaţii pârâţi S. M., D.V. şi B.M.prin avocat V.P., lipsind recurenta reclamantă şi intimaţii pârâţi SC" A." SA – TG- Bujor şi Societatea Agricolă „ A." TG- Bujor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către magistratulasistent, după care Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în fond părţilor prezente, prin avocat.
Apărătorul intimaţilor pârâţi pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, arătând căpârâţii nu au avut calitate procesuală şi au semnat contractul ca reprezentanţi ai intimatei SC"A." SA şi nuca persoane fizice. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC „C."SAGalaţi i-achemat în judecată pe pârâţii SC „A."Târgu Bujor, Societatea Agricolă „A." , Ş. M., D. V.,B. M. şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligaţi la plata sumei de 497.743.683 lei debit şi dobânzi aferente debitului neachitat cu motivarea că deşi pârâţii şi-au asumat prin contractul nr.762011 bis/17.09.1996, obligaţia dea deconta contravaloarea lucrărilorşi a materialelor folosite prin livrarea de produse, obligaţia asumată nu a foszt respectată şi caurmare datoreazădebitul aferent sumei achitate pentru înfiinţarea , întreţinerea şi recoltareaculturilor precum şi dobânda aferente.
Tribunalul Galaţi prin sentinţa nr.1085 pronunţată la 19 noiembrie 1999 a admis în parte acţiunea şi i-a obligat pe pârâţii SC „A" Tg.Bujor, Ş. M., D.V:şi B. M. la platasumei de 497.743.683 lei debit şi dobânzi .
Prin aceeaşi sentinţă s-a luat act derenunţare la judecată împotriva pârâtei SC „A." SA Tg.Bujor.
Instanţa de fond a examinatclauzele contractului şi a stabilit în raport de prevederile art.2 şi 6 lit.e, că pârâţii s-au obligat să predea reclamantei 60% din producţia de grâu de consum realizată dar nu mai puţin de 1500 kg/ha în termen de 10 zile de la recoltare, dinvaloarea cărora urma să se reţină cheltuielile aferente materialelor şi lucrărilor efectuate, dobânda bancară redusă cu 60% precum şi comisionul perceput de bancă şi de asemenea să suporte sumele rămase neacoperite prin livrarea de grâu, inclusiv dobânda pieţei până la lichidarea integrală a debitului.
Instanţa de fond a avut în vedere şi declaraţia din 13 februarie 1997 prin care pârâţii au recunoscut că asociaţia a primit grâu pentru consum şi îngrăşăminte în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 1996.
Apelul declarat de Ş. M., D. V. şi B. M. afost admis prin Decizia nr.301 din 3 mai 2000 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, iarsentinţa nr.1085 din 19 noiembrie 1999 a fost schimbată în sensul respingerii acţiunii faţă de pârâţii apelanţi . Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Curtea a examinat criticile adusesentinţei şi a apreciat că răspunderearevine persoanei juridice în conformitatecu art.35 din Decretul nr.31/1954 şi nu reprezentanţilor acesteia prin careîşi exercită drepturile.
Citând art.36 din acelaşi decret, instanţa de apel a reţinut că faptele ilicite sau licite săvârşite de organele sale sunt faptelepersoanei juridice, astfel că răspunderea revine numai acesteia.
În fine s-a mai reţinut că în contractul de mandat încheiat la 16 septembrie 1996, în contractul de credit şi în facturile emise de reclamantă figurează ca beneficiar societateaagricolă „A." Tg.Bujor.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs, reclamanta SC„C." SA .
Recurenta a susţinut că în contractulîncheiat la data de 16 septembrie 1996 lapunctul A dincapitolul I a fost trecută la mandant Societatea Agricolă „A."Tg.Bujor iar în declaraţia încheiată la 13 februarie 1997 este specificată denumirea de Asociaţia" A."Bujor, iar şeful de asociaţie după ce semnează declaraţia a pus ştampila SC „ A." SA Tg.Bujor.
Întrucât societatea „A"nu are personalitate juridică, întrucât a fost înfiinţată în baza Legii nr.36/1990, răspunderea, potrivit opiniei recurentei revine şi persoanelor fizice.
În consecinţă, recurenta a stăruit pentru menţinerea sentinţei pronunţată de tribunal în soluţionarea fondului.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Convenţiile legal făcute au putere delege între părţile contractante, dispuneart.969 Cod civil. Interpretarea contractelorse face dupăintenţia comună a părţilorcontractante iar nu după sentul literal al termenilor.
În lumina acestor dispoziţii, dinexaminareacontractului nr.762011 bis din 17 septembrie 1996 se constatăcă acesta s-a încheiat între (A) Societatea Agricolă „A." Tg.Bujor reprezentată de Ş.M. şi D. V. , (B) Ş. M:producător agricol, D.V. şi B. M. şi aceeaşi calitate , (C) „ A „S.A.Tg.Bujor, prestator lucrări agricole şi (D) Agenţia Naţională aProduselor Agricole RA Bucureşti Sucursala Galaţi.
În calitate de mandanţi au semnat contractulpersoanelor fizice menţionate, cei doi reprezentanţi ai societăţii „A." în dublă calitateşi anume de producători agricoli şi de reprezentanţi ai societăţii agricole „A."
În aceste condiţii obligaţia stipulată în art.6(2) din contract privindsuportarea sumelorrămase neacoperite prin livrarea de grâu inclusiv dobânda pieţii până la lichidareaintegrală a debituluirevine persoanelor care au semnat convenţia în calitate de mandanţi şi nu doar de reprezentanţi ai societăţii agricole.
Pentru obligaţiile astfel asumate societatea agricolă „A." şi persoanelefizice semnatare au calitatea de codebitori aşa încât greşit instanţa de apel a reţinut doar calitatea persoanelor fizicede reprezentanţi aiacestor forme asociative cu consecinţa înlăturării răspunderii asumată prin art.6(e).
Recurenta a susţinut că Societatea Agricolă „A." nu are personalitatejuridică întrucât s-a constituit înconformitate cu Legea nr.36/1991.
Această criticăevocată de reclamantă este în contradicţie cu propria cerere dechemare în judecată prin care a stabilit cadrul litigiului prin chemarea în judecată a societăţii agricole" A."şi nu ar putea să-şi invocepropria necunoaştere a calităţii pârâtei faţă de care a emis pretenţii potrivit convenţiei pe care a semnat-ocu aceasta.
Conform art.41(2) Cod procedură civilă , asociaţiilesau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe propriide conducere şi din acest punct de vedere s-areţinut corect calitatea procesuală pasivă.
Este necontestat că unele din formele asociativeconstituite în baza Legii nr.36/1996 nu au personalitate juridică aşa cum susţine recurenta iar dacă la acest argument se adaugă şi faptulasumării obligaţiilor de către persoanele fizice chemate în judecată cu atât mai mult înlăturarea răspunderii acestora este greşită.
Un alt aspect neobservatde instanţa deapel este cel care caracterizează o persoană juridică cu personalitate juridică care se deosebeşte de formele asociative care rămân la nivel de contract.
În concret, unul dintre elementele care caracterizează, potrivit art.26 lit.e dinDecretul 31/1954 persoana juridică este patrimoniul propriu care de regulă constituie garanţia creditorilor, sociali şi element de bază pentru participareapersoanei juridice în circuitul economic şi juridic.
În cazul societăţii agricole, aşa cum rezultă din actele dosarului aceasta îşi păstrează caracterul civil, deci rămâne la nivel de contract, iar bunurile puse în comun de asociaţisunt bunuri indivize fără a constitui un patrimoniu al societăţii.
În acest context trimiterea la art.35 din Decretul nr.31/1954 pentru înlăturarearăspunderii persoanelor fizice nu constituie un argument suficient.
În speţă antrenarea răspunderii persoanelorfizice este urmarea calităţii de debitori pe care aceştia şi-au asumat-o prin contract aşa încât nu prezintă nici o relevanţă faptul că în perioada 1995-1999 nu li s-a eliberat certificat de producător.
La filele 32-64 fond se află situaţia livrărilor către Asociaţia „A."şi declaraţia reprezentantului acesteia privind calităţile primite astfel că obligaţia asumată prin contract trebuia respectată de toţi debitorii obligaţiei aşa cum s-a argumentat mai sus.
În consecinţă, potrivit art.304 (a) Cod procedură civilă raportat la art.312 şi 314 Cod procedură civilă, recursul se va admite iar Decizia pronunţată în apel va fi modificatăîn sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinţei fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC „C." SA Galaţi, împotriva deciziei nr.301/Adin 3 mai 2000, pronunţată deCurtea de Apel Galaţi, secţia comercială, modifică Deciziaatacată, în sensul că respinge apelul pârâtei împotriva sentinţei nr.1085 din 19 noiembrie 1999, a Tribunalului Galaţi, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 80/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 805/2003. Comercial → |
|---|
