CSJ. Decizia nr. 810/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 810/2003
Dosar nr. 3283/2001
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa 5800 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis cererea formulată de reclamanta C.A. şi pârâtul G.S., a fost obligat la plata de 4.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în dosarele nr. 443/1999, 7977/199 şi 757/1999.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 560 din 23 mai 2000, a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin sentinţa nr. 1294 din 21 septembrie 2000 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea reclamantei, s-au compensat cheltuielile de judecată făcute de părţi şi pârâtul a fost obligat la 2.272.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 97 din 20 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât şi, ca tardiv, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în lipsa unei cereri a pârâtului, privind constatarea îndeplinirii condiţiilor legale prevăzute pentru compensarea de drept a datoriilor reciproce, aceasta poate fi invocată în etapa executării silite a hotărârii instanţei de fond.
Referitor la apelul declarat de reclamantă, acesta este tardiv, întrucât a primit dispozitivul hotărârii la 5 octombrie 2000 şi a formulat cererea la 5 noiembrie 2000, deci, peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC V.M. SRL, cu sediul în Craiova, a declarat recurs în temeiul art. 304 C. proc. civ., susţinând că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că cererea sa este tardiv formulată, fără a preciza dacă, în termenul legal, a existat o cerere de apel chiar şi nemotivat.
Critica nu este întemeiată.
În mod corect, instanţa de apel a reţinut că cererea reclamantei este tardiv formulată, peste termenul de 15 zile de la comunicarea sentinţei tribunalului, prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, reclamantei i s-a comunicat dispozitivul sentinţei la 5 octombrie 2000, iar cererea de apel a fost formulată la 2 noiembrie 2000, conform relaţiilor comunicate de Tribunalul Dolj.
A arătat recurenta că, deşi dispozitivul deciziei nu face referiri la fondul litigiului, solicită a se casa hotărârea şi a se trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond pentru a stabili că aceasta nu avea competenţa să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată, într-o cauză penală.
Pe de altă parte, deşi pentru cheltuielile de judecată, efectuate de recurentă în cauza penală, există un dosar de executare, pentru cele pretinse de intimat, prin dosarul nr. 639/C/2000, nu există o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Aceste critici, care vizează fondul litigiului, nu pot fi examinate în recurs, cât timp apelul declarat de reclamantă a fost soluţionat pe excepţia tardivităţii cererii de apel, formulată de aceasta împotriva sentinţei tribunalului.
Cu ocazia susţinerii recursului, reclamanta a precizat că sentinţa i-a fost comunicată la adresa din str. P.I., dar, în realitate, sediul firmei este în Craiova, str. L. nr. 24.
Nici această critică, care nu a fost invocată în motivele de recurs nu este întemeiată.
Astfel, recurentei i s-a comunicat dispozitivul sentinţei în Craiova, str. P.I., sediu indicat de aceasta în acţiune, iar faptul că acesta a fost mutat în str. L. nr. 24 este fără relevanţă juridică, cât timp nu a fost adusă la cunoştinţă instanţei, prin cerere la dosar, conform dispoziţiei art. 98 C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, potrivit dispoziţiilor art. 312(1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta V.M. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 97 din 20 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
| ← CSJ. Decizia nr. 809/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 824/2003. Comercial → |
|---|
