CSJ. Decizia nr. 828/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 828/2003Dosar nr. 7802/2001
Şedinţa publică din 12 februarie 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, la data de 30 ianuarie 2001, reclamanta S.N.P. P. S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Bucureşti, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 25.092.935 lei daune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 31 ianuarie 2000, vagonul încărcat cu benzină, potrivit Avizului de expediţie nr. 1202635/2000 şi scrisorii de trăsură 9656/2000 a sosit la destinaţie cu o cantitate lipsă de 1.950 kg benzină, fapt confirmat şi prin procesul verbal de constatare nr. 4817/2000.
S-a mai arătat că la reclamaţia înregistrată sub nr. 261 din 25 februarie 2000, adresată pârâtei a primit un răspuns negativ.
Prin sentinţa nr. 1841 din 8 martie 2001, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea reclamantei şi pe cale de consecinţă a obligat pârâta la plata sumei de 25.092.935 lei daune, cu 2.102.435 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că potrivit probatoriului administrat în cauză, produsele petroliere livrate în tranzit achitat au ajuns la destinaţie cu un minus din conţinut de 1.950 kg benzină, ca urmare a neasigurării pazei mărfii pe timpul transportului.
Ca atare, conform art. 418 C. com., dacă cărăuşul primeşte bunurile la transport fără nici o rezervă, se presupune că ele nu prezintă vicii aparente de ambalare.
Împotriva hotărârii primei instanţe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
În cazul în care s-a încasat tariful de cântărire de către calea ferată, iar salariaţii cărăuşului verifică efectiv masa mărfii în staţia de predarea, cantitatea de marfă astfel constatată, se trece pe documentul de transport, ceea ce în speţă nu s-a făcut.
În scrisoarea de trăsură nu este menţionat tariful de cântărire şi nici masa mărfii.
Expeditorul a acceptat la transport vagonul, asumându-şi riscul pentru neverificarea stării vagonului.
În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului, apelanta a susţinut că acesta nu este dovedit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 999 din 12 iunie 2001, a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 82.3 din Regulamentul de transport, potrivit cărora: „calea ferată ce a primit marfa spre transport şi a încasat tariful în baza scrisorii de trăsură primită şi semnată de reprezentanţii CFR, răspunde de aceasta, până la destinaţie".
La preluarea mărfii pentru transport, pârâta nu a sesizat aspecte care să ateste nereguli pe de o parte, iar pe de altă parte, dacă cărăuşul primeşte lucrările de transport fără nici o rezervă, se presupune că acestea nu prezintă vicii aparente la încărcare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Recurenta nu şi-a motivat în drept cererea.
Criticile aduse deciziei atacate, privesc nelegalitatea şi netemeinicia acesteia sub aspecte, care, în opinia recurentei pârâte atrag în principal casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar casarea celor două hotărâri şi pe fond, respingerea acţiunii faţă de cărăuş.
O primă critică vizează neincidenţa în speţă a prevederilor art. 82.3 din Regulamentul de transport, în sensul că transportatorul nu a efectuat cântărirea mărfii, nu a perceput tarif de cântărire şi nu a înscris nici o menţiune cu privire la cantitatea de marfă în scrisoarea de trăsură, astfel că, instanţele, ignorând aceste condiţii speciale care antrenează răspunderea cărăuşului, au pronunţat soluţii cu aplicarea greşită a legii.
O a doua critică formulată de recurenta pârâtă priveşte pronunţarea unor hotărâri pe o stare de fapt eronat stabilită. Astfel pârâta arată că vagonul a ajuns la destinaţie cu sigiliile intacte, defectul tehnic constatat la balamaua de la capacul central, fiind în responsabilitatea expeditorului, care, neverificând vagonul pus la dispoziţie de cărăuş, şi-a asumat riscul pentru consecinţa tipului mijlocului de transport utilizat.
Cu privire la prejudiciul reţinut de instanţe, recurenta critică hotărârile atacate, în sensul că acesta nu a fost dovedit şi nici legal calculat, în raport de răspunderea limitată a cărăuşului, potrivit art. 85.2 din R.T.
O ultimă critică face referire la lipsa de procedură cu intimata reclamantă, pentru termenul de judecată din 12 iunie 2001, împrejurare ce atrage, nulitatea hotărârii recurate.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În temeiul prevederilor art. 82.1 din Regulamentul de transport pe calea ferată, instanţele de fond şi apel au reţinut corect răspunderea cărăuşului pentru lipsurile produse pe timpul transportului.
Astfel, potrivit actului aflat la dosar fond, opozabil pârâtei, vagonul cu terminaţia 5079 prezenta o defecţiune la balamaua de la capacul ventilului central, ce permite accesul la ventil, fără ruperea sigiliilor.
În atare împrejurare, susţinerea pârâtei cu privire la situaţia de fapt eronat stabilită de instanţe nu este întemeiată.
Art. 82.3 din Regulamentul de Transport instituie în sarcina cărăuşului o prezumţie de culpă în cazul pierderilor totale sau parţiale de marfă, care în speţă nu a fost răsturnată, susţinerea asumării riscului de către expeditor, în cauză, a reclamantei, nu a fost dovedită de cărăuş.
Invocarea de către aceasta a faptului neverificării vagonului de către expeditor pe de o parte şi a neîncasării tarifului de cântărire şi a necântăririi efective a mărfii de către cărăuş, pe de altă parte, nu înlătură culpa prezumată, cu atât mai mult cu cât cărăuşul a primit marfa pentru transport fără nici o rezervă, acest fapt presupunând lipsa oricăror vicii la încărcare.
Scrisoarea de trăsură nr. 9656/2000 primită şi semnată de reprezentanţii CFR atestă primirea mărfii şi încasarea tarifului de transport, astfel că răspunderea cărăuşului până la destinaţie a fost deplin dovedită.
Nici susţinerea recurentei privind nedovedirea prejudiciului suferit de reclamantă nu este întemeiată, atâta timp cât la dosar s-a depus dovada achitării preţului cu nota de debitare din 31 ianuarie 2000.
Critica cu privire la lipsa de procedură cu intimata reclamantă pentru termenul de judecată din 12 iunie 2001 este de asemenea nefondată. La dosar apel, dovada de îndeplinire a procedurii de citare poartă ştampila societăţii S.N.P. P., sucursala C.P., iar din practicaua deciziei atacate, pronunţată la acea dată rezultă că intimata a fost prezentă la dezbateri, prin consilier juridic.
Prin urmare, faţă de considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. S.A., CFR MARFĂ S.A., sucursala Bucureşti, prin S.M.F. S.A., oficiul juridic Teritorial Bucureşti, împotriva deciziei nr. 998 din 12 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 824/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 830/2003. Comercial → |
|---|
