CSJ. Decizia nr. 834/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 834/2003DOSAR Nr. 8926/200.
Şedinţa publică din 12 februarie 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Pieţelor din cadrul Consiliului Municipiului Târgu Mureş a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială evacuarea pârâtei S.C. P.B. SRL cu sediul în Târgu Mureş de pe terenul proprietate publică pe care îl are în administrare, la plata sumei de 19.872.000 lei şi a penalităţilor de întârziere de 7.566.723 lei constând în taxa pentru ocuparea terenului, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta şi-a transformat acţiunea într-o cerere de drept comun şi a renunţat la capătul privind evacuarea pârâtei.
Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 3472 din 15 iunie 1999 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Târgu Mureş.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata investiţiilor efectuate la spaţiul comercial din litigiu.
Prin sentinţa nr. 1566 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea restrânsă formulată de reclamantă şi pârâta a fost obligată la plata sumei de 19.872.000 lei penalităţi de întârziere şi la 7.566.723 lei taxă pentru ocupare de teren; s-a luat act de renunţarea la judecarea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei pe procedura ordonanţei preşedinţiale.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins ca nefondată acţiunea reconvenţională formulată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că după expirarea duratei contractului de închiriere nr. 110 din 1 decembrie 1991 pârâta reclamantă a continuat să folosească terenul pe care a amplasat chioşcul respectiv fără nici un titlu şi datorează astfel taxele locale instituite de Legea nr. 27/1994.
În ceea ce priveşte lucrările făcute de pârâtă la chioşcul respectiv, au fost executate în interesul acesteia pentru obţinerea autorizaţiilor de funcţionare şi fără acordul proprietarului.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 367 din 12 iulie 2001 a admis apelurile formulate de ambele părţi împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a admis în parte acţiunea reclamantei aşa cum a fost precizată şi a obligat pe pârâtă la plata sumelor de 4.968.000 lei taxe locale conform Legii nr. 27/1994 pe perioada 1 martie - 31 iulie 1998, la 14.249.568 lei şi respectiv 1.923.860 lei majorări de întârziere şi la 12.325.508 lei taxe locale calculate pe intervalul 1 august 1998-30 aprilie 2001; s-au respins restul pretenţiilor formulate de reclamantă, din care unele cu referire la capătul de cerere principal pe perioada 1 august 1998- 30 aprilie 2001; s-a păstrat dispoziţia instanţei cu privire la renunţarea la judecata cererii de evacuare a pârâtei.
Prin aceeaşi decizie s-a admis în parte acţiunea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă şi reclamanta pârâtă a fost obligată la 21.933.205 lei cu titlu de preţ echivalent reprezentând valoarea neamortizată la 31 decembrie 2000 din totalul valorii lucrărilor de investiţii făcute în 1991 de pârâtă la imobilul respectiv ce au fost reactualizate la 9 octombrie 2000 la suma totală de 54.833.020 lei, cu menţinerea unui drept de retenţie până la achitarea sumei; s-au respins restul pretenţiilor din acţiunea reconvenţională şi reclamanta a fost obligată la 3.331.008 lei cheltuieli de judecată parţiale la fond şi în apel, iar pârâta a fost dată în debit la Administraţia Financiară a Municipiului Târgu Mureş cu suma de 3.950.519 lei reprezentând diferenţă taxă de timbru la fond şi apel.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în baza contractului de închiriere nr. 110 din 1 decembrie 1991 şi a actului adiţional reclamanta a închiriat pârâtei terenul din piaţa de zi Cartierul 1848 Dâmbul Pietros aflat în administrarea acesteia şi 3 încăperi de 72 mp, durata contractului fiind de 5 ani.
Pentru acest teren pârâta a achitat taxele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 27/1994 până în luna martie 1998, de la această dată şi până în luna iulie 1998, aceasta datorează pentru folosinţa terenului taxa în sumă de 4.968.000 lei şi majorări de 1.923.860 lei.
Pretenţiile reclamantei formulate în apel privind acordarea taxelor pentru folosinţa terenului şi pe perioada 1 august 1998-30 aprilie 2001 şi a majorărilor corespunzătoare au fost respinse deoarece nu au făcut obiectul judecăţii la instanţa de fond. Pârâta datorează şi majorări de întârziere în plată de 0,25 % pe zi, 0,30 % şi 0,15 % pentru neplata la termen a creanţelor bugetare în sumă de 12.325.508 lei.
În ceea ce priveşte acţiunea reconvenţională formulată de pârâtă s-a reţinut că aceasta a efectuat lucrări de investiţii şi instalaţii electrice şi sanitare la imobilul reclamantei şi în raport de durata de amortizare, cuantumul acestora este de 21.933.205 lei datorat de reclamantă.
În termen legal, reclamanta şi pârâta au formulat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că este nelegală şi netemeinică.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta S.C. P.B. SRL cu sediul în Târgu Mureş, deşi aceasta a fost legal citată cu menţiunea de a achita suma de 1.919.737 lei taxă judiciară de timbru şi 30.000 lei timbru judiciar, iar pentru termenul de azi procedura de citare a fost îndeplinită, nu a dat curs acestei dispoziţii legale.
Reclamanta Administraţia Pieţelor din cadrul Consiliului Municipal Târgu Mureş a susţinut în recursul său că investiţiile efectuate de pârâtă la chioşcul ce a fost închiriat de aceasta au caracter provizoriu şi ţin de modul în care societatea a înţeles să exploateze spaţiul comercial, mai mult nu a avut acordul proprietarului. Că alin. (2) din dispozitivul hotărârii atacate este ambiguu şi nu poate fi pus în executare în situaţia în care pârâta nu execută de bună voie această decizie.
În ultimul motiv, recurenta a arătat că instanţa de apel trebuia să anuleze ca insuficient timbrată cererea pârâtei şi nu să o dea în debit la Administraţia Financiară Târgu Mureş.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Potrivit contractului de închiriere nr. 110 din 1 decembrie 1991 şi a actului adiţional la acesta, reclamanta a închiriat pârâtei terenul din piaţa de zi Cartierul 1848 Dâmbul Pietros aflat în administrarea reclamantei şi un număr de 3 încăperi de 72 mp pe care era amplasat un chioşc de desfacere a produselor alimentare.
Contractul a fost încheiat pe an termen de 5 ani, dar după expirarea acestuia – 1 decembrie 1996- pârâta a continuat să folosească spaţiul comercial, fără ca reclamanta să pretindă evacuarea sa, aşa încât a operat tacita relocaţiune conform dispoziţiilor art. 1437 C. civ., cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.
Pârâta a efectuat în chioşcul proprietatea reclamantei lucrări de investiţii la partea de construcţii şi la instalaţiile electrice şi sanitare, pentru care a obţinut autorizaţia de lucrări nr. 347 din 12 iulie 1991 aşa cum au fost menţionate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit de inginerul B.G. lucrări care au sporit gradul de confort şi valoarea de circulaţie a imobilului.
Critica recurentei că nu şi-a dat acordul pentru efectuarea acestor lucrări nu poate fi primită cât timp părţile au prevăzut în contractul de închiriere la art. 7 numai că nu se va efectua nici o modificare în structura interioară a suprafeţei locative fără acordul proprietarului, iar această obligaţie nu a fost încălcată de pârâtă prin lucrările executate.
Susţinerea recurentei că alin. (2) din dispozitivul deciziei atacate este ambiguu nu este întemeiată, întrucât din cuprinsul său rezultă cu certitudine sumele la care pârâta a fost obligată şi ce reprezintă acestea.
Nici ultimul motiv de recurs prin care s-a arătat că cererea de apel a pârâtei nu a fost timbrată şi trebuia să fie anulată, nu este întemeiat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare „în situaţia în care instanţa judecătorească investită cu soluţionarea unei căi de atac constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune darea în debit la organele financiare".
Faţă de aceste dispoziţii legale în mod corect instanţa de apel a dispus darea în debit a pârâtei la Administraţia financiară a municipiului Târgu Mureş cu suma de 3.950.519 lei reprezentând diferenţă taxă de timbru neachitată la fond şi în apel.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi urmează ca potrivit dispoziţiei art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Potrivit art. 20 alin. (1) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995 cu modificările ulterioare, urmează a anula ca netimbrat recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de pârâta S.C. P.B. SRL Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 367/A din 12 iulie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca netimbrat.
Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş, Administraţia Pieţelor Târgu Mureş, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 832/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 835/2003. Comercial → |
|---|
