CSJ. Decizia nr. 830/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 830/2003
Dosar nr. 7805/2001
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2514 din 29 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC F. SA, cu sediul în Bucureşti, prin care a solicitat obligarea pârâtei SC G.I. SRL la plata sumei de 36.921.193 lei, reprezentând contravaloare diferenţă chirie restantă, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 967 din 5 iunie 2001 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau din contractele de închiriere încheiate între părţi, fiind fără relevanţă procesele verbale de licitaţie prin care s-a stabilit o altă chirie decât cea prevăzută în convenţia părţilor.
În termen legal, reclamanta SC F. SA, cu sediul în Bucureşti, a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susţinând că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că în mod greşit ambele instanţe au reţinut că pârâta a achitat chiria datorată, întrucât nu s-au avut în vedere prevederile punctului 9 din procesele verbale nr. 10 şi 16 din 28 aprilie 1994, în care s-a menţionat că cel care câştigă licitaţia se obligă să plătească lunar o chirie egală cu echivalentul în lei a sumei de 669,91 dolari S.U.A., la cursul oficial din data efectuării plăţii. Că, potrivit art. 13 din contractul de închiriere, în caz de neplată a chiriei stabilite prin licitaţie şi prin hotărâri ale Guvernului, executarea silită se va face pe baza contractului de închiriere şi a extrasului de cont emis de SC F. SA.
Întrucât pârâta nu a respectat convenţia încheiată, aceasta datorează suma pretinsă în acţiune, reprezentând diferenţă de chirie.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul declarat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat în sensul celor ce urmează:
La data de 28 aprilie 1994, s-au adjudecat prin licitaţie publică, organizată de reprezentanţii Consiliului Local al Primăriei Municipiului Bucureşti, următoarele spaţii comerciale: spaţiul comercial, în suprafaţă de 100,40 mp, situat în Bucureşti, str. V., şi un alt spaţiu de 573,56 mp, situat în B-dul G.O., proprietarul fiind Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, iar administratorul fiind reclamanta SC F. SA.
Pârâta SC G.I. SRL, câştigătoarea celor două licitaţii, s-au obligat, aşa cum rezultă din procesele verbale de adjudecare, să plătească lunar o chirie egală cu echivalentul în lei a 214,71 dolari S.U.A. şi, respectiv, 669,91 dolari S.U.A., la cursul oficial din data efectuării plăţii, cu începere de la 1 iunie 1994.
Ulterior, părţile au încheiat cele două contracte de închiriere nr. 171 din 25 mai 1994 şi 172 din 25 mai 1994.
Este adevărat că părţile au prevăzut o chirie lunară de 356.420 lei, plus T.V.A, pentru primul spaţiu şi de 1.853.104 lei, plus T.V.A, pentru al doilea spaţiu, potrivit art. 5 din ambele contracte.
Părţile au stipulat la art. 13 din contracte că „în caz de neplată a chiriei stabilite prin licitaţie şi hotărâri ale Guvernului, hotărâri ale Primăriei Municipiului Bucureşti, executarea silită se va face pe baza contractului de închiriere şi a extrasului de cont emis de SC F. SA, contractul de închiriere având valoare de înscris autentic, constituind titlu executoriu".
Faţă de această clauză contractuală, în mod greşit ambele instanţe au reţinut că nu au relevanţă procesele verbale de licitaţie, cât timp părţile, de comun acord, au prevăzut drept cuantum al chiriei cel stabilit prin licitaţie, conform proceselor verbale încheiate la 28 aprilie 1994.
În ceea ce priveşte suma datorată de pârâtă, reprezentând diferenţă de chirie, în cauză, s-au efectuat două expertize contabile.
Pe parcursul litigiului, recurenta nu a formulat cerere de majorare a pretenţiilor la suma stabilită de expertul contabil D.I., respectiv de 83.583.966 lei, ale cărei concluzii sunt însuşite de instanţă, iar în cererea de recurs a solicitat obligarea intimatei la plata diferenţei de chirie restantă, aşa cum a fost stabilită în acţiunea introductivă la instanţa de fond.
Faţă de toate aceste considerente, urmează ca, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel, ce se va modifica în sensul că se va admite apelul declarat de reclamantă, se va schimba în tot sentinţa tribunalului şi, pe fond, se va admite acţiunea, iar pârâta va fi obligată la 36.921.193 lei, reprezentând chirie.
Conform art. 274 C. proc. civ., intimata va fi obligată la 1.430.136 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă de timbru.
Potrivit art. 20 pct. 5 din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru, şi art. 32 alin. (1) din Normele metodologice emise pentru aplicarea acesteia, se va dispune darea în debit a reclamantei cu suma de 4.920.272 lei taxă judiciară de timbru, care nu a fost achitată la fond şi în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, SC F. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 967 din 5 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 2514 din 29 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti, pe care o schimbă în tot şi admite acţiunea formulată de reclamantă.
Obligă pârâta la plata sumei de 36.921.193 lei, reprezentând chirie.
Obligă intimata la plata a 1.430.136 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Dă în debit recurenta cu 4.290.272 lei taxă judiciară neachitată la fond şi în apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 828/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 832/2003. Comercial → |
|---|
