CSJ. Decizia nr. 832/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 832/2003DOSAR Nr. 8308/2001
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3235 din 25 aprilie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată din oficiu de către instanţă şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva pârâtei S.C. S. S.A. Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că reclamanta, la data de 19 aprilie 2001 a chemat în judecată pârâta , pentru obligarea acesteia la plata sumei de 64.925.104 lei reprezentând 15.819.203 lei dividende aferente anului 1994 şi 49.105.901 lei daune moratorii calculate la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R.
Din suma stabilită de A.G.A. cu titlu de dividende aferente exerciţiului financiar 1994, pârâta a achitat o parte din acestea, la data de 18 noiembrie 1997, diferenţa de 15.819.203 lei nemai fiind pretinsă de reclamantă, decât odată cu introducerea prezentei cereri. Ori, în speţă, reţine Tribunalul Bucureşti, pretenţiile au fost formulate cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind termenul general de prescripţie. Totodată s-a mai reţinut că în cauză nu se poate face aplicarea prevederilor art. 16 din acelaşi act normativ, privind întreruperea prescripţiei extinctive, având în vedere că de la data ultimei plăţi recunoscută de reclamantă (18 noiembrie 1997) până la data introducerii acţiunii 19 aprilie 2001, au trecut mai mult de 3 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, pe care nu l-a motivat.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 1192 din 14 septembrie 2001, a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că din actele dosarului de fond rezultă că în adevăr în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Cu petiţia înregistrată la data de 31 octombrie 2001, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a declarat recurs, împotriva acestei din urmă hotărâri, cu respectarea termenlor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurentă vizează netemeinicia şi nelegalitatea deciziei sub aspectul pronunţării acesteia cu aplicarea greşită a legii, în sensul că, apreciază recurenta, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 ci art. 98 din OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare.
În dezvoltarea acestei critici, recurenta arată că:
- natura juridică a dividendelor este de venit la bugetul statului, potrivit Legii nr. 109/1998;
- A.P.A.P.S. este o instituţie publică potrivit Legii nr. 99/1999;
- daunele moratorii pretinse sunt accesorii ale debitului principal (dividende) deci şi acestea au natura juridică a veniturilor publice.
Pe cale de consecinţă, recurenta susţine că instanţele în mod eronat au făcut în cauză aplicarea art. 3 din Decretul nr. 167/1958, când în mod legal, pretenţiile solicitate sunt creanţe bugetare, pentru care dreptul de a cere executarea se prescrie în termenul special de 5 ani, prevăzut de art. 98 din OG nr. 11/1996.
Prin urmare, acţiunea introdusă la data de 19 aprilie 2001, în raport de data ultimei plăţi efectuată de pârâtă (18 noiembrie 1997) este făcută în termen.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului , modificarea deciziei atacate în sensul schimbării sentinţei pronunţate la fond cu obligarea pârâtei la plata sumei de 64.925.104 lei, cu titlu de dividende şi daune moratorii.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Obligaţia de plată a dividendelor este comercială, aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel.
Reclamanta este acţionară în numele Statului Român la societatea pârâtă, calitate care o îndreptăţeşte să încaseze dividendele cuvenite, proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat.
După individualizarea dividendelor în AGA , după aprobarea bilanţului şi contului de profit şi pierderi, acţionarii dobândesc un drept de creanţă împotriva societăţii, care poate fi valorificat în instanţă, în ipoteza în care plata nu se face din proprie iniţiativă de către societate.
Prin urmare, susţinerile recurentei privind natura juridică bugetară a creanţei sale, este cu totul nefondată. Art. 1 din OG nr. 11/1996, defineşte noţiunea de creanţă bugetară ca acele „creanţe ce constau în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume ce reprezintă venituri publice , ce se execută potrivit dispoziţiilor acestui act normativ".
A pretinde că dividendele şi accesoriile acestora se încadrează la alte „contribuţii" în sensul conferit de OG nr. 11/1996 pe considerentul că dividendele se varsă la bugetul de stat şi că A.P.A.P.S. este o instituţie publică este o aserţiune nejustificată, ce nu poate fi primită de instanţă, pentru motivele mai sus arătate.
Pretenţiile recurentei fiind aşadar comerciale, izvorâte din dreptul de creanţă al acesteia, asupra societăţii, al cărui acţionar este, pot fi solicitate în termenul general de prescripţie, de 3 ani prevăzute de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, cum de altfel legal s-a reţinut prin hotărârile atacate.
În raport de data introducerii acţiunii formulate de reclamantă 19 aprilie 2001 şi data plăţii parţiale recunoscută de aceasta 18 noiembrie 1997, se constată că termenul de 3 ani a fost depăşit, astfel că în mod corect a fost respinsă acţiunea, ca prescrisă.
Aşa fiind, Curtea , în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei pronunţate în apel, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S., împotriva deciziei nr. 1192 din 14 septembrie 2001 , pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 830/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 834/2003. Comercial → |
|---|
