CSJ. Decizia nr. 878/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 878Dosar nr. 7849/200.
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă.
Prin cererea înregistrată sub nr. 392 din 29 decembrie 1999 reclamanta S.C. I. S.C.A. Bacău a solicitat evacuarea pârâtei S.C T. SRL Bacău din imobilul situat în Bacău, obligarea pârâtei la plata chiriei neachitate în perioada 1 aprilie 1976 – 31 ianuarie 1997 în sumă de 5.900.000 lei şi a dobânzilor aferente acestei sume; obligarea pârâtei la plata impozitului şi a taxelor imobilului şi terenului, în sumă de 2.903.286 lei şi a daunelor interese reprezentând dobânda legală; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri băneşti egale cu chiria stabilită după obiceiul locului, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu reparaţiile pe care chiriaşul era obligat să le efectueze.
Motivându-şi acţiunea reclamanta arată că a închiriat pârâtei imobilul proprietatea sa, în suprafaţă de 500 mp şi terenul aferent de 4000 mp locatarul obligându-se să achite chiria şi impozitele aferente către bugetul de stat. Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei şi a celorlalte obligaţii deşi a fost somată în acest sens.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională în dosarul conexat solicitând obligarea pârâtei să recunoască îmbunătăţirile aduse la spaţiul în litigiu.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 741 din 20 septembrie 2000 a admis acţiunea principală precizată, a dispus evacuarea pârâtei, a obligat pe pârâtă la 15.050.750 lei chirie reactualizată pentru perioada 1 aprilie 1996 – 31 ianuarie 1997, 208.804.922 lei chirie reactualizată pe perioada 1 februarie 1997 – 27 mai 2000 şi 69.644.457 lei impozit şi taxe aferente reactualizate.
S-a luat act de renunţarea la despăgubiri privind reparaţiile cât şi evacuarea, din acţiunea conexă.
A fost admisă în parte cererea reconvenţională a pârâtei şi a obligat pe reclamantă la 176.146.360 lei contravaloarea îmbunătăţirilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de închiriere care a expirat şi cuantumul chiriei datorate stabilit de expertiză nu a fost contestat de părţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta susţinând că sentinţa este contradictorie cu privire la evacuare deoarece a fost admis acest capăt de cerere în condiţiile în care s-a luat act de renunţarea la acţiunea conexă în evacuare iar chiria şi penalităţile pentru perioada 1 februarie 2000 au fost greşit calculate folosindu-se alte criterii decât cele prevăzute în contractul de închiriere.
Cu privire la cererea reconvenţională pârâta arată că valoarea îmbunătăţirilor este de 305.636.285 lei cum a fost stabilit prin expertiză şi în mod greşit nu s-au acordat şi cheltuielile utile în valoare de 129.487.925 lei. Ulterior pârâta a renunţat la criticile privind acţiunea principală.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 406 din 14 iunie 2001 a respins ca nefondat apelul pârâtei reţinând că potrivit art. 4 alin. ultim din contract lucrările de amenajare şi gospodărire se puteau face doar cu acordul prealabil al proprietarului şi că locatarul nu a respectat această obligaţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta susţinând că lucrările de îmbunătăţire de 129.487.925 lei au fost greşit considerate ca fiind realizate fără acordul proprietarului în condiţiile în care în contract există clauza prevăzută de art. 3 potrivit căreia locatarul se obligă să efectueze lucrări de gospodărire pe care le consideră necesare. De asemenea, lucrările efectuate sporesc valoarea imobilului iar reclamanta nu le-a contestat deşi cunoştea aceste lucrări.
Recurenta a solicitat şi constituirea unui drept de retenţie asupra imobilului până la achitarea debitului.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Clauza invocată de recurentă ca fiind în favoarea sa şi îngăduindu-i să facă lucrări considerate necesare fără acordul proprietarului nu este redactată în aceşti termeni.
Astfel, prin contract pârâta s-a obligat să efectueze lucrări de amenajare şi gospodărire specifice care sunt necesare însă numai cu acordul prealabil al proprietarului ceea ce nu s-a obţinut.
Nici actul adiţional încheiat ulterior nu modifică această condiţie a acordului prealabil chiar dacă sunt evidenţiate concret lucrările ce se vor realiza astfel că în mod corect au acordat instanţele doar parţial valoarea lucrărilor de îmbunătăţire.
În aceste condiţii nu se justifică nici instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului.
Negăsindu-se întemeiate criticile recurentei, urmează a fi respins ca nefondat recursul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C T. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 406 din 14 iunie 2001, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 875/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 880/2003. Comercial → |
|---|
