CSJ. Decizia nr. 970/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 970/2003Dosar nr. 2019/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Reclamanta S.C. S. S.A. a cerut , la 20 aprilie 1994, obligarea pârâtei S.C. G. S.A. la plata sumei de 437.998.440 lei, cu titlu de prestaţii şi penalităţi de întârziere, iar prin sentinţa civilă nr. 5040 din 20 noiembrie 1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, s-au acordat:
- 15.527.991 lei contravaloare prestaţii,
- 315.327.700 lei contravaloarea unor utilaje,
- 44.517.492 lei cheltuieli de judecată în favoarea S.C. U.T. şi
- 9.810.038 lei contravaloare prestaţii,
- 480.133.110 lei contravaloare utilaje şi
-57.013.311 lei cheltuieli de judecată în favoarea S.C. T.G. S.A.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 83 A din 4 aprilie 2002, în fond după casarea cu trimitere, a respins apelurile declarate de S.C. T.G. şi S.C. G. S.A., reţinând , în esenţă, că:
- apelanta T.G., ca succesoare a reclamantei S.C. S. S.A., nu precizează capetele de cerere asupra cărora nu s-ar fi pronunţat prima instanţă;
- excepţia lipsei de calitate procesuală a S.C. T.G. şi a S.C. T.F. este "vădit neîntemeiate",
- cererea reclamantei succesoare T.G. a fost anulată corect ca netimbrate,
- expertizele au fost administrate în condiţiile legii, nefiind motive de nulitate a acestora, iar, pe fond,
- pârâta avea obligaţia contractuală de a transporta utilajele în ţară, pe cheltuiala sa, dar, la închiderea şantierului, le-a abandonat.
Contra deciziei a declarat recurs pârâta S.C. G. S.A., pe temeiurile din art. 304 pct. 6, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., fără, însă, a le individualiza formularea pe fiecare temei.
Motivele de recurs expuse sunt:
- S.C. U.T. S.A., ca succesoare a S.C. S. S.A. , "titulara acţiunii divizate în timpul procesului, nu a formulat acţiune în nume propriu, deci nu are calitate procesuală activă",
- S.C. T.F. a formulat cerere de intervenţie nepusă în discuţia părţilor, astfel nici ea nu are calitate procesuală activă,
- această reclamantă intervenientă a prezentat un ordin de plată a taxei de timbru de 37 milioane lei "neştampilat şi nesemnat", iar suma este insuficientă,
- a doua expertiză s-a efectuat cu încălcarea dispoziţiilor art. 168 şi art. 201 C. proc. civ., iar, pe fond,
- nu a avut posesia utilajelor care au fost exploatate exclusiv de reclamantă în Israel, neavând, deci, obligaţia "de a le păzi ori demonta sau transporta, ci numai de a achita costul transportului înapoi în ţară".
2.Recursul este nefondat.
2.1.Cu privire la criticile relative la S.C. T.F. SA rezultă că aceasta, ca şi celelalte două societăţi rezultate din divizarea reclamantei, a fost introdusă corect în cauză, prin încheierea din 12 octombrie 1994, întrucât este succesoare, preluând o cotă din activul şi pasivul ei. In acelaşi mod s-a procedat şi cu S.C. T.G., nefiind necesară o nouă cerere de chemare în judecată, în nume propriu, cât timp este succesoare în drepturile procesuale ale reclamantei iniţiale S.C. S. S.A.
Aşadar ambele societăţi au calitate procesuală activă ceea ce a reţinut în mod corect instanţa de apel.
2.2. Relativ la critica privind timbrajul recurenta nu indică norma încălcată, suma şi nici modalitatea de calcul, afirmând generic că "taxa era insuficientă". Aşa fiind, instanţele au determinat taxa judiciară de timbru în raport de câtimea sumei pretinse de S.C. T.F., făcându-se dovada plăţii taxei de timbru conform art. 39 din ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al Ministrului Justiţiei privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997.
2.3. Cercetarea procedurii uzitate pentru încunoştiinţarea şi administrarea celei de a doua expertize nu relevă încălcarea normelor din art. 168 în sensul că părţile nu mai erau în termen să solicite o nouă expertiză şi a celor din art. 201 C. proc. civ., în sensul că nu s-au stabilit obiectivele expertizei . Dar, acele norme nu sunt imperative şi, pe de altă parte, recurenta nu a invocat aceste apărări în faţa instanţei care a încuviinţat expertiza şi nici nu a dovedit vătămarea produsă.
2.4. În sfârşit, pe fondul cauzei obligaţia, izvorâtă din contractul nr. 38/1991, incumbă recurentei şi ea constă nu numai în finanţarea transportului utilajelor, cum se susţine în motivele de recurs.
Conform art. 5 din contract recurenta era obligată să asigure transportul utilajelor în Israel şi retur, pe cheltuiala sa.
Recurenta nu a făcut obiecţiuni la raportul de expertiză, rezultând că la închiderea neprevăzută a lucrărilor şantierului, aceasta nu a înştiinţat pe reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul formulat de pârâta S.C. G. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 83/A din 4 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 969/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 972/2003. Comercial → |
|---|
