Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 883/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 883/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 2704/62/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 883/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 3 decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte - L. F. - judecător
- G. C. - judecător
- L. G. - grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta G. S. M. împotriva sentinței civile nr. 2283/Sind din data de 11 iulie 2014 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr._ al Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă și de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa apelantei pârâte G. S. M. și a intimatului reclamant C. I. I.P.U.R.L. lichidator judiciar al S.C. Util Car S.R.L.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul declarat de pârâta G. S. M. este timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru, achitată conform chitanței nr._ din 10.11.2014, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a arătat că apelanta pârâtă G. S. M. a depus la dosar, prin serviciul registratură, înscrisuri, iar intimatul reclamant C. I. I.P.U.R.L. notă de ședință.
Instanța constată că intimatul reclamant C. I. I.P.U.R.L. prin nota de ședință depusă la dosar a solicitat judecarea apelului conform dispozițiilor art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, și în raport de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2283/11 iulie 2014 Tribunalul B. a admis acțiunea formulată de către reclamantul C. I. I.P.U.R.L., cu sediul în Bacău, ..1, jud. Bacău, în calitate de lichidator judiciar al S.C. UTIL CAR S.R.L. - în faliment - în contradictoriu cu pârâta G. S. M., cu domiciliul în B., ., ., . consecință a obligat pârâta să suporte din averea personală, plata sumei de 80.111 lei, aceasta urmând să intre în averea debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta G. S. M. prin care a solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului se arată următoarele:
Neinițierea de acțiuni în recuperarea creanțelor nu se circumscrie faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Singura probă, așa zisul raport asupra cauzelor insolvenței nu are la bază informații preluate din contabilitate pentru că aceste documente nu au fost solicitate niciodată, ci doar din bilanțul sintetic obținut de la organul fiscal, deci nu se putea formula o opinie asupra cauzelor insolvenței.
Nu s-au probat cele patru condiții ale răspunderii personale delictuale cu privire la fapta de fi dispus continuarea unei activități neprofitabile care să se fi realizat în interesul personal al administratorului, prejudiciu, relație de cauzalitate și vinovăție.
Reclamanta a indicat sumar faptele pe care pârâta se presupune că le-a săvârșit și nu a dovedit cu probe măsura în care aceasta faptă a contribuit la falimentul soc
Nu există faptă culpabilă – nerecuperarea creanțelor a avut cauză obiectivă în sensul în că aceste creanțe constituiau creanțe datorate de persoane fizice ce s-au dovedit imposibil de urmărit și executat.
Față de cuantumul creanțelor de_ lei de recuperat raportat la cuantumul datoriilor înregistrate în proporție de 1 la 4, acestea nu puteau să ducă la insolvență, neexistând legătură de cauzalitate între faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență în condițiile în care pasivul a fost suportat și din alte active ale societății și personale ale pârâtei, fiind instituită o ipotecă asupra unui teren proprietatea sa în vederea acoperirii datorilor la bugetul de stat.
Nu se poate vorbi de obținerea vreunui folos propriu în condițiile în care pârâta figurează ca și creditor cu o sumă importantă de bani și a garantat îndeplinirea obligațiilor de plată către stat prin ipotecarea unui bun propriu.
Lichidatorul judiciar avea obligația de a efectua demersuri pentru recuperarea creanțelor.
Curtea constată apelul fondat.
Prin sentința civilă nr. 2030/26.09.2013 s-a deschis procedura insolvenței generale împotriva debitoarei S.C. UTIL CAR S.R.L.
Reclamantul C. I. I.P.U.R.L. a solicitat atragerea răspunderii pârâtei G. S. M. în baza art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 pentru suma de 80.111 lei.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală și nu contractuală și în consecință vinovăția administratorilor pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență nu este prezumată, condițiile răspunderii trebuie dovedite, conform art. 1196 cod civil de către reclamant.
În art. 138 din Legea nr. 85/2006 sunt enumerate limitativ faptele a căror săvârșire atrage antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere și control, astfel că răspunderea nu poate fi antrenată în cazul săvârșirii altor fapte în afara celor prevăzute de text.
Răspunderea delictuală de drept comun izvorăște din orice faptă care a cauzat un prejudiciu art. 998 Cod civil, pe când răspunderea administratorului are un dublu temei de fapt, respectiv starea de insolvență a debitoarei asociată cu săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Răspunderea administratorilor nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, ci delictuală.
Antrenarea răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează, condiții care nu sunt îndeplinite în speță.
Din ultimul bilanț contabil din 30.12.2010 rezultă că debitoarea nu are active imobilizate, activele circulante constând în stocuri de marfă de_ lei, care fiind expirate au fost distruse pentru eliberarea spațiului potrivit procesului-verbal încheiat de pârât la 3.10.2010, iar casa și conturile în bănci are o valoare nesemnificativă de 32 lei.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 este o faptă comisivă și presupune continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți.
Pentru a se antrena răspunderea administratorilor în temeiul art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 nu este suficient ca administratorii să-și încalce obligația prevăzută de art. 32 din Legea nr. 85/2006, ci este necesar a se face și dovada că administratorii au obținut un folos prin continuarea activității debitoarei aflate în stare de insolvență, ceea nu s-a realizat în speță.
Desfășurarea unei activități manageriale neperformante nu poate constitui o cauză care să atragă răspunderea pârâților, nefiind printre faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Răspunderea administratorului pentru fapta prevăzută de art. 318 alin. 1 lit. c se poate antrena în situația în care continuarea activității era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real și a fost dispusă în interesul personal.
Reclamantul care are sarcina probei potrivit art. 1169 Cod civil nu a dovedit faptul că pârâtul ar fi continuat în interes personal activitatea.
Instituirea unei ipoteci în favoarea creditorului bugetar asupra unui teren proprietatea pârâtei în vederea acoperirii datoriilor demonstrează o atitudine pozitivă, arată că pârâta dorește să-și achite datoriile.
Continuarea activității trebuie să aibă ca resort interesul propriu al persoanei responsabile cu consecința încălcării obligației de loialitate față de societate. Motivul pentru care legiuitorul a limitat angajarea răspunderii pentru această faptă la cazurile în care se dovedește săvârșirea ei în interes personal ține de delimitarea pe care a urmărit să o traseze între ipoteza în care persoana dispune continuarea activității în speranța legitimă a redresării afacerii și cea în care motivul acestei decizii rezidă în interesul personal de a se menține în funcție și a profita de consecințele patrimoniale ale acesteia. Efectul acestei limitări este înlăturarea răspunderii pentru neglijență sau imprudență, întrucât interesul personal presupune intenția de fraudă, excluzând culpa.
Nerecuperarea creanțelor nu se încadrează printre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii administratorului în lipsa dovedirii unei conivențe între pârât și creditori, a unei intenții de favorizare a creditorilor.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul declarat de pârâta G. S. M. și va menține sentința judecătorului sindic.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta G. S. M. împotriva sentinței civile nr. 2283/11 iulie 2014 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr._ al Tribunalului B., pe care o schimbă în tot în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul C. I. I.P.U.R.L. în contradictoriu cu pârâta G. S. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 3.12.2014.
Președinte, Judecător,
L. F. G. C.
Grefier,
L. G.
Red.L.F./3.12.2014
Tehnored. L.G./10.12.2014./4 ex.
Judecător sindic: S.L. E.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 805/2014. Curtea de... | Acţiune în anulare. Decizia nr. 853/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
