Alte cereri. Decizia nr. 348/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 348/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 11262/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.348/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 18 iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte – N. G. – judecător
– G. C. – judecător
– L. N. – grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul C. N. și de pârâtele . . SRL București, împotriva sentinței civile nr.155/CC din data de 3 iunie 2013, pronunțate de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa apelantului reclamant C. N. și a apelantelor pârâte S.C. A. C. 2000 S.R.L. București, S.C. Speranța S.R.L..
Procedura de citare este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, în temeiul prevederilor art.260 alin. Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 04 iunie 2014, 11 iunie 2014 și 18 iunie 2014.
CURTEA
Asupra apelului de față:
P. sentința civilă nr. 155/CC/3.06.2013 Tribunalul B. a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâta S.C. Speranța S.R.L.
A obligat pârâta să vândă reclamantului un număr de_ acțiuni reprezentând 22,5699% din capitalul social deținut de pârâtă la S.C. Centrul de Echitație S.A. la prețul de 36,60 lei pentru o acțiune, prețul total fiind de 846.338,4 lei, în caz contrar prezenta hotărâre ținând loc de contract de vânzare-cumpărare.
A respins celelalte pretenții ale reclamantului în contradictoriu cu pârâtele S.C. Speranța S.R.L. și S.C. A. C. 2000 S.R.L.
Obligă pârâta S.C. Speranța S.R.L. la plata către reclamant a sumei de_,38 lei cheltuieli de judecată.
A obligat reclamantul la plata către pârâta S.C. Speranța S.R.L. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
A compensat cheltuielile de judecată și obligă pârâta S.C. Speranța S.R.L. la plata către reclamant a sumei de_,38 lei cheltuieli de judecată.
A obligat reclamantul la plata către pârâta S.C. A. C. 2000 S.R.L. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Din actul constitutiv al . SA rezultă că această societate are un capital social de 1.024.550 lei, divizat în 102.455 acțiuni, în valoare de 10 lei fiecare, fiind subscris inițial de acționarii . procent de 32,_%, Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului în procent de 67,_ %, P. R. în procent de 0,_%, Astilean S. în procent de 0,_%, C. N. în procent de 0,_% și C. A. în procent de 0,_% (filele 9 și 10 dosar ).
Ulterior, așa cum rezultă din furnizarea de informații nr. 337/04.01.2013, emisă de ORC de pe lângă Tribunalul B., acționari au rămas . un număr de 102.440 acțiuni reprezentând 99,985% din capitalul social, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București cu 10 acțiuni reprezentând 0,01% din capitalul social, C. N. cu un număr de 2 acțiuni reprezentând 0,002% din capitalul social, Astilean S. cu o acțiune reprezentând 0,001% din capitalul social, C. A. cu o acțiune reprezentând 0,001% din capitalul social și Pușca R. cu o acțiune reprezentând 0,001% din capitalul social (filele 40-42 din dosar).
Comparând datele înscrise în actul constitutiv al . SA (fila 10 din dosar) cu cele indicate la furnizarea de informații de mai sus, rezultă că, ulterior înființării, pârâta . dobândit un număr de acțiuni de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, ceilalți acționari rămânând cu același număr de acțiuni.
Astfel . ajuns să aibă un număr de 102.440 acțiuni din totalul de 102.455. Procentul de 99,985% din capitalul social deținut de această pârâtă este corect arătat în furnizarea de informații.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București a ajuns să aibă un număr de 10 acțiuni din totalul de 102.455. Procentul din capitalul social deținut de A.V.A.S. prin raportarea la numărul de acțiuni, este de 0,01% și nu 0,001% cum greșit s-a menționat în furnizarea de informații.
În această furnizare de informații se observă că Pușca R. are o acțiune din totalul de 102.455. Cu toate acestea, în mod greșit este menționat acest acționar ca având un procent de 0,01% din capitalul social, prin raportare la 1 acțiune deținută, procentul corect fiind de 0,001%, care, din eroare, a fost trecut în furnizarea de informații în dreptul A.V.A.S.
Se observă așadar că, prin raportare la numărul de acțiuni avute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București și de P. R., A.V.A.S. deține un procent de 0,01% din capitalul social, în timp ce Pușca R. deține 0,001% din capitalul social (și nu invers, așa cum din eroare menționează furnizarea de informații).
Astilean S. deține 1 acțiune din totalul de 102.455, reprezentând 0,001% din capitalul social.
C. A. deține tot 1 acțiune din totalul de 102.455, reprezentând 0,001% din capitalul social și nu 0,002% așa cum din eroare indică furnizarea de informații.
C. N., deține două acțiuni din totalul de 102.455, reprezentând 0,002% din capitalul social și nu 0,001% așa cum din eroare indică furnizarea de informații.
Se observă, prin compararea datelor din actul constitutiv (fila 10 din dosar), cu cele din furnizarea de informații emisă de ORC, că dintr-o eroare materială, în cuprinsul furnizării de informații, deși a fost trecut în mod corect numărul de acțiuni deținut de fiecare dintre acționari, au fost inversate cotele din capitalul social în privința acționarilor, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București raportat la acționarul Pușca R. și în privința acționarului C. N. raportat la acționarul C. A..
În concret, la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București a fost trecută cota de 0,001% care corespunde numărului de acțiuni deținute de Pușca R., în timp ce la acest din urmă acționar s-a trecut cota de capital social de 0,01%, care în realitate corespunde numărului de 10 acțiuni deținute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București.
Situația este aceeași și în privința acționarului C. N., care deși deține două acțiuni reprezentând 0,002% din capitalul social, este trecut din eroare ca deținând 0,001%, cotă care corespunde numărului de acțiuni deținut de C. A., în dreptul căreia, din eroare, s-a menționat cota de 0,002% corespunzând în fapt acțiunilor avute de C. N..
Rezultă, asadar că . 102.440 acțiuni (99,985% din capitalul social), Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București deține 10 acțiuni (0,01% din capitalul social), C. N. deține 2 acțiuni (0,002% din capitalul social), Astilean S. deține 1 acțiune (0,001% din capitalul social), C. A. deține 1 acțiune (0,001% din capitalul social) și Pușca R. deține 1 acțiune (0,001% din capitalul social).
Acesta este confirmată și de lista acționarilor de la filele 38-39 din dosar.
Se observă că adunând 102.440 acțiuni, cu 10 acțiuni, cu 2 acțiuni, cu 1 acțiune, cu 1 acțiune și cu încă 1 acțiune, rezultă totalul de 102.455 acțiuni.
De asemenea, adunând procentul de 99,985% cu 0,01%, cu 0,002%, cu 0,001%, cu 0,001% și cu 0,001%, rezultă capitalul total de 100%.
Potrivit actului constitutiv al . SA (fila 11 din dosar), nici o înstrăinare de acțiuni nu se va putea face decât după ce acționarul a notificat în scris consiliul de administrație al societății și pe ceilalți acționari, cărora le este rezervat un drept de preempțiune, care se va exercita în termen de 30 de zile de la confirmarea luării la cunoștință a intenției de cesionare a acțiunilor.
Dacă toți acționarii rămași sunt interesați de cesiune, acțiunile se vor împărții în mod proporțional cu numărul de acțiuni deținute până în prezent, iar dacă nu, în alt mod stabilit de comun acord.
P. contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 1/01.09.2011, pârâta . vândut pârâtei . SRL, un număr de 69.372 de acțiuni emise de . SA din totalul de 102.455 acțiuni eliberate de societate.
Acțiunile vândute reprezintă 67,7097% din capitalul social al . SA, prețul fiind de 36,60 lei pentru o acțiune, prețul total fiind de 2.539.015,20 lei (fila 44 din dosar).
Deși pârâta . susținut în întâmpinare că, prin adresa nr. 16/08.04.2011, ar fi notificat în scris . SA despre vânzarea acțiunilor, solicitând informarea acționarilor titulari ai dreptului de preempțiune, nu a depus o atare dovadă la dosar, la fel cum nu a depus nici dovada notificării președintelui consiliului de administrație al . SA, referitoare la intenția de vânzare a acțiunilor.
Nu a fost depusă la dosar nici dovada faptului că prin adresa nr. 179/9.05.2011 . SA ar fi răspuns, sub semnătura președintelui consiliului de administrație C. A.,a în sensul că ar fi procedat la informarea acționarilor titulari ai dreptului de preempțiune cu privire la intenția de cesiune a acțiunilor de către .>
Or, pârâta . cea care susține prin întâmpinare că i-ar fi fost trimisă de . SA, adresa nr. 179/9.05.2011, nedepunând-o însă la dosar.
În plus, instanța reține că din prevederile actului constitutiv al . SA rezultă că era necesară și notificarea celorlalți acționari de către . legătură cu intenția de cesiune a acțiunilor și nu doar a societății emitente a acțiunilor.
Or, pârâta . măcar nu a susținut că ar fi făcut o asemenea notificare către ceilalți acționari, iar faptul că părțile contractului de vânzare cumpărare de acțiuni ar fi avut, la data încheierii acestuia, convingerea că titularii dreptului de preempțiune ar fi fost informați despre intenția de cesiune nu poate conduce la golirea de conținut a dreptului de preempțiune al acestora.
P. actul adițional din data de 16.10.2012 (fila 46 din dosar), anterior cu trei zile înregistrării la instanță a cererii de chemare în judecată și ulterior întocmirii procesului verbal de mediere din 3.10.2012, pârâtele au convenit rezoluțiunea vânzării celor_ acțiuni din data de 1.09.2011.
Pârâta . notificat prin executor judecătoresc la 14.11.2012, . SA să procedeze la înscrierea dreptului său de proprietate în registrul acționarilor cu privire la cele_ acțiuni care îi reveneau în urma încheierii actului adițional de mai sus (fila 49 din dosar).
Instanța reține că, prin încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 1/1.09.2011, pârâta – acționar .-a manifestat în mod neechivoc intenția de a vinde un număr de_ acțiuni din totalul acțiunilor pe care le deține la . SA.
Într-o atare situație, dreptul de preempțiune a avut potrivit actului constitutiv de ceilalți acționari devenea operațional, pârâta vânzătoare având obligația de ai notifica acționarii despre intenția de vânzare, în vederea exprimării opțiunii, cu privire la exercitarea preempțiunii.
Câtă vreme intenția de vânzare a acțiunilor a fost exprimată, retractarea ulterioară a vânzării către terț este irelevantă și nu poate paraliza exercitarea dreptului de preempțiune.
Pentru a deveni operațional dreptul de preempțiune, esențială este manifestarea intenției de vânzare, căci, dacă s-ar admite că rezoluțiunea ulterioară a vânzării către terț prin acordul promitentului cu terțul, s-ar putea împiedica exercitarea acestuia, iar scopul beneficiarului de a cumpăra bunul prin exercitarea preemțiunii nu ar putea fi atins prin manifestarea de voință a promitentului care s-a obligat, ceea ce nu poate fi admis.
P. promisiunea preferinței, promitentul se asigură față de beneficiarul promisiunii să-i notifice acestuia din urmă orice ofertă a unui terț, pentru a-i permite beneficiarului să-și exercite dreptul de preferință sau să renunțe la el.
Dreptul de preempțiune în materie de vânzare implică pentru promitent imposibilitatea de a vinde către un terț în condiții contractuale pe care beneficiarul ar fi fost dispus să le satisfacă, iar în situația în care o face cu încălcarea drepturilor preemptorului, acestuia trebuie să i se asigure mijloacele prin care scopul preempțiunii să poată fi atins.
Este binecunoscut că, îm materie de obligații, creditorul are dreptul să obțină executarea adecvată, iar dacă are acest drept, trebuie să i se recunoască și posibilitatea de a găsi mijloace eficiente pentru a-l apăra.
După cum s-a menționat, societatea pârâtă . a efectuat notificările către titularii dreptului de preemțiune și a încheiat vânzarea cumpărare cu pârâta . SRL, pe care ulterior a rezoluționat-o dec comun acord cu aceasta.
Vânzarea cumpărarea din 01.09.2011 nu a fost încheiată sub condiția suspensivă a neexercitării preempțiunii de către titularii dreptului de preempțiune, astfel încât dreptul de preempțiune al acestora a fost încălcat.
În raport de data încheierii vânzării acțiunilor, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil.
Instanța reține însă că și anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, atât doctrina cât și practica judiciară au conturat sancțiunile care intervin în caz de încălcare a dreptului de preempțiune, prin vânzarea bunului obiect al preemțiunii.
Astfel, s-a arătat că beneficiarul preemțiuni poate cere obligarea promitentului la daune-interese, poate cere constatarea inopozabilității vânzării către terț în raport de el, poate solicita anularae vânzării încheiate de promitent cu terțul ori poate solicita substituirea în drepturile terțului achizitor dobândite în urma vânzării consfințite de promitent cu nerespectarea dreptului de preempțiune, o soluție asemănătoare acesteia din urmă fiind adoptată si de NCC la art. 1731-1733 și 1737.
Se observă, așadar, că inclusiv anterior intrării în vigoare a Noului cod civil și a soluției adoptate de aceasta cu privire la situația încălcării dreptului de preempțiune, titularul unui asemenea drept putea obține obligarea promitentului la încheierea contractului de vânzare cu el, la același preț și în aceleași condiții în care promitentul contractase cu terțul cumpărător al bunului.
În raport de aceste considerente, instanța reține că reclamantul, titular al dreptului de preempțiune cu privire la acțiuni, are posibilitatea de a solicita în instanță obligarea celui care a dorit să vândă acțiunile să încheie cu el contract de vânzare cumpărare cu privire la acestea .
Potrivit prevederilor actului constitutiv al . SA, dreptul reclamantului este unul limitat de dreptul de preempțiune avut de ceilalți acționari care ar fi interesați, la rândul lor, de cesiune.
Într-o asemenea situație, reclamantul are dreptul de a cumpăra acțiunile proporțional cu numărul de acțiuni, respectiv cu procentul de capital social, deținut de aceasta.
Or, câtă vreme la dosar nu s-a depus dovada informării și a celorlalți acționari titulari ai dreptului de preemțiune, instanța nu poate reține faptul că aceștia ar fi optat în sensul neexercitării preemțiunii, respectiv că nu ar fi interesați să cumpere acțiunile proporțional cu cota parte din capitalul social deținut de ei.
Instanța reține, așadar, că reclamantul avea dreptul să cumpere acțiunile pârâtei . cu cota parte din capitalul social pe care îl deține, respectiv 0,002 % și cu numărul de 2 acțiuni pe care le are.
Rezultă că, din totalul de_ de acțiuni pe care . vânduse către . SRL, reclamantul nu are dreptul că cumpere, în urma exercitării dreptului său de prempțiune, decât o parte din acestea.
Cu privire la totalul de_ acțiuni au dreptul de a-și exercita dreptul de preemțiune în termen de 30 zile de la confirmarea luării la cunoștință a intenției . cesiune a acțiunilor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, C. N., Astilean S., C. A. și Pușca R..
Cotele în raport de care fiecare dintre acționarii de mai sus au dreptul să cumpere o parte din cele 69.372 acțiuni scoase la vânzare sunt determinate de numărul de acțiuni deținute de fiecare: A.V.A.S. 10 acțiuni (0,01%), C. N. 2 acțiuni (0,002%), Astilean S. 1 acțiune (0,001%), C. A. 1 acțiune (0,001%) și Pușca R. 1 acțiune (0,001%).
Există deci un număr total de 15 acțiuni (0,015% din capitalul social) deținute de ceilalți acționari, alții decât . și-a manifestat intenția de cesiune,, din care reclamantul deține doar 2, procentul său prin raportare la întregul de 15 fiind de 2/15.
Rezultă că A.V.A.S. are dreptul să cumpere în situația exercitării preempțiunii, un procent de 10/15 din totalul acțiunilor scoase la vânzare, reclamantul C. N. un procent de 2/15 din totalul acestora, iar ceilalți trei acționari câte un procent de 1/15 fiecare din totalul de_ acțiuni scoase la vânzare de pârâta S.C. speranța S.R.L.
Procentul la care are dreptul reclamantul va fi aplicat așadar la numărul total al acțiunilor scoase la vânzare (69.372 acțiuni), rezultând numărul de acțiuni pe care pârâta . obligată să le vândă reclamantului.
La acest număr de acțiuni la care reclamantul are dreptul se va stabili prețul total de vânzare prin raportare la prețul de 36,60 lei cu care fuseseră vândute pârâtei . SRL, exercitarea preempțiunii presupunând că titularul dreptului acceptă să cumpere în aceleași condiții în care bunul a fost oferit spre vânzare terțului.
Instanța mai reține și că reclamantul a înțeles să-și exercite dreptul de preempțiune în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a intenției pârâtei . a vinde acțiunile, din răspunsul la întrebarea nr. 6 a interogatoriului de la fila 74, rezultând că, reclamantul a aflat despre intenția de vânzare a acțiunilor în octombrie 2012, acțiunea fiind înregistrată la instanță la data de 19.10.2012.
Având în vedere argumentele menționate, instanța va admite în parte acțiunea reclamantului, cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, referitoare la stabilirea cheltuielilor de judecată efectuate de părți în proces, în privința reclamantului și a pârâtei . urmând a fi compensate .
Sub aspectul cheltuielilor de judecată efectuate de pârâta . SRL, instanța reține că aceasta nu a căzut în pretenții față de reclamant în raport de încheierea actului constitutiv din 16.10.2012 care a desființat vânzarea de acțiuni din data de 01.09.2011, obligația de vânzare acțiunilor aparținând . condițiile în care acestea au și revenit pârâtei 1 anterior promovării acțiunii în justiție, nemaiavând legătură cu pârâta . SRL.
P. încheierea pronunțată la data de 12.07.2013 instanța a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate cu privire la calcul în dispozitivul sentinței, în sensul că:
- la alineatul al doilea, în loc de ”_ acțiuni” se va trece data de ”9249,6 acțiuni”;
- la alineatul al doilea, în loc de ”reprezentând 22,5699% din capitalul social deținut de pârâtă la S.C. Centrul de Echitație S.A.” se va trece ”reprezentând 9,_% din capitalul social deținut de pârâtă la S.C. Centrul de Echitație S.A.”;
- la alineatul al doilea, în loc de ”prețul total de 846.338,4 lei” se va trece ”prețul total de 338.535,36 lei”;
- la alineatul al patrulea, în loc de ”suma de_,38 lei cheltuieli de judecată” se va trece ”7496,35 lei cheltuieli de judecată”,
- la alineatul al șaselea, în loc de ”suma de_,38 lei cheltuieli de judecată” se va trece ”6996,35 lei cheltuieli de judecată”, așa cum este corect.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul și pârâtele.
Apelantul reclamant a solicitat schimbarea în parte a sentinței și admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, în sensul obligării S.C. Speranța S.R.L., în calitate de vânzător, la încheierea unui contract de vânzare cumpărare cu reclamantul, în calitate de cumpărător, având ca obiect 69.372 acțiuni nominative, libere de orice sarcini, reprezentând 67,709% din capitalul S.C. Centrul de Echitație S.A., la prețul de 2.539.015 lei iar în caz de opunere din partea S.C. Speranța S.R.L. hotărârea pronunțată de către instanța de judecată să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului reclamantul susține că cererea sa nu aduce atingere drepturilor celorlalți acționari, care sunt de acord ca acesta să achiziționeze 69.372 acțiuni nominative la S.C. Centrul de Echitație S.A..
Era util ca instanța, în baza rolului activ, să pună în discuția părților eventuala introducere în cauză a celorlalți acționari, care ar fi putut să își exercite dreptul de preemțiune ori să procedeze la audierea acestora, în vederea clarificării acestor aspecte și pentru a se stabili în mod neechivoc că exercitarea dreptului de preemțiune al reclamatului la achiziția acțiuni lor nu aduc atingere drepturilor celorlalți acționari.
Cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către S.C. A. C. 2000 S.R.L., motivat de faptul că această pârâtă nu ar fi cunoscut despre existența și încălcarea dreptului de preemțiune și în raport de desființarea vânzării de acțiuni din data de 1.09.2011, apelantul arată că actul adițional a intervenit între părți cu trei zile anterior înregistrării cererii introductive, după ce a avut loc procedura prealabilă a concilierii.
Mai mult, la semnarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 1/1.09.2011, atât S.C. Speranța S.A. cât și .. au fost reprezentate de aceeași persoană, dl. P. P..
Apelanta pârâtă S.C. Speranța S.R.L. critică soluția primei instanțe pentru următoarele motive:
1. Temeiul de drept al pretențiilor reclamantului este indicat ca fiind art. 1733 N.C.C., acesta regăsindu-se în ultimul paragraf al paginii nr. 4 din cererea introductivă.
În atare situație, judecătorul fondului trebuia să analizeze speța dedusă judecății prin prisma dispozițiilor Noului Cod civil, astfel cum reclamantul a solicitat, instanța fiind ținută, potrivit principiului disponibilității de motivarea în drept a cererii reclamantului.
Văzând că în cauză nu pot fi incidente dispozițiile Noului Cod civil cu privire la dreptul de preemțiune, instanța de fond trebuia să constate că cererea reclamantului este una absolut inadmisibilă și nu să schimbe din oficiu temeiul de drept al acțiunii indicat în mod expres de către reclamant.
2. Referitor la concluziile judecătorului fondului cu privire la sancțiunile care intervin în caz de încălcare a dreptului de preemțiune, apelanta apreciază că în mod greșit acesta a stabilit că reclamantul se poate substitui în drepturile terțului achizitor, drepturi dobândite în urma vânzării efectuate cu nerespectarea dreptului de preemțiune.
În legislația anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil, sancțiunea nerespectării dreptului de preemțiune comportă două situații: fie desființarea retroactivă a contractului prin intermediul unei acțiuni în anulare fie contractul era suspus efectelor nulității relative.
În speță, contractul defăimat a fost rezolvit prin acordul părților, prin actul adițional încheiat la data de 16.10.2012, părțile fiind repuse în situația anterioară.
Soluția instanței de fond este lipsită de fundament juridic atât timp cât, chiar dacă s-ar admite că încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 1/1.09.2011 s-a făcut cu încălcarea dreptului de preemțiune al celorlalți acționari, legea în vigoare la momentul încheierii contractului nu prevedea nici sancțiunea expresă a obligării la vânzarea acțiunilor către acționarul căruia i s-a încălcat dreptul de preemțiune și nici posibilitatea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru acestea.
Cu privire la încălcarea dreptului de preemțiune, apelanta susține că încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni s-a făcut numai după ce, la data de 9.05.2011 prin adresa nr. 179, S.C. Centrul de Echitație S.A., a răspuns prin d-na C. A., sora reclamantului, că s-a procedat la informarea acționarilor cu privire la cesiunea acțiunilor și că niciunul dintre aceștia nu este interesat.
Astfel, pârâtele au avut la momentul încheierii contractului convingerea că ceilalți acționari au fost informați cu privire la vânzarea de acțiuni și că aceștia nu au înțeles să uzeze de dreptul lor de preemțiune.
Pentru aceste considerente, se solicită schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.
Apelul declarat de pârâta S.C. A. C. 2000 S.R.L nu a fost motivat.
Apelantul reclamant a depus întâmpinare la apelul pârâtei, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.
Cu privire la temeiul juridic ala acțiunii, reclamantul arată că a precizat expres în fața instanței de judecată că temeiul legal al acțiunii nu este reprezentat de prevederile Noului cod civil.
Cu privire la fondul cauzei se susține că înstrăinarea acțiunilor se putea face numai după ce acționarul cedent a notificat consiliul de administrație al societății și pe ceilalți acționari, cărora le este rezervat un drept de preemțiune, ceea ce pârâta nu a făcut.
Reclamantul nu a avut cunoștință despre vânzarea acțiunilor de către S.C. Speranța S.R.L. deși în mod public și-a exprimat intenția de a achiziționa cele 69.372 de acțiuni ale S.C. Centrul de Echitație S.A..
Soluția de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de vânzare-cumpărare de acțiuni este în opinia reclamantului temeinică și legală, fiind consecința dreptului său de preemțiune.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de apel, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:
Cu privire la temeiul juridic, din examinarea acțiunii rezultă că reclamantul a făcut trimitere și la dispozițiile Noului Cod civil dar și la alte dispoziții legale care anterior apariției Noului Cod civil reglementau dreptul de preemțiune. Reclamantul își motivează acțiunea și pe prevederile actului constitutiv al S.C. Centrul de Echitație S.A., ceea ce impune judecătorului să examineze cauza și din punct de vedere al dispozițiilor art. 969 din Codul civil de la 1864, în vigoare la data încheierii actului juridic atacat, chiar dacă aceste dispoziții nu sunt menționate expres în acțiune.
Rezultă că reclamantul nu și-a întemeiat pretențiile în exclusivitate pe dispozițiile art. 1730 din Noul Cod civil, ca urmare, acțiunea nu putea fi respinsă ca inadmisibilă față de temeiul juridic invocat, astfel cum pretinde apelantul reclamant.
Cu privire la fondul cauzei, față de data încheierii contractului de vânzare de acțiuni prin care reclamantul pretinde că i s-a încălcat dreptul de preemțiune, 1.09.2011 efectele juridice ale acestui drept urmează a fi analizate în raport de legislația anterioară Noului Cod civil.
În Codul civil de la 1864 nu era reglementat dreptul de preemțiune, acesta fiind instituit însă prin unele legi speciale, ca o derogare de la principiul liberei circulații a bunurilor și de la principiul potrivit căruia proprietarul dispune liber de bunul său.
Cu toate că niciunul din actele normative care reglementează dreptul de preemțiune anterior intrări în vigoare a Noului cod civil nu au incidență în speță, se impune precizarea că acestea sancționează cu nulitatea relativă contractul încheiat cu nerespectarea acestui drept. Niciuna dintre aceste norme legale nu prevăd substituirea peremptorului în drepturile dobândite de terțul contractant.
Un drept de preemțiune contractual a fost recunoscut în doctrina și practica judiciară anterioară intrării în vigoare a Noului cod civil sub forma pactului de preferință, definit ca o convenție prin care o persoană se angajează față de alta să nu încheie cu terții un contract determinat înainte de a-i fi propus acesteia încheierea contractului respectiv. Promitentul rămâne liber să nu încheie contractul definitiv însă dacă se va hotărî să o facă, libertatea sa de a-și alege cocontractantul este limitată.
Un astfel de pact de preferință este și clauza inserată în actul constitutiv al S.C. Centrul de Echitație S.A., în conformitate cu care „Nici o înstrăinare de acțiuni nu se va putea face decât după ce acționarul a notificat în scris Consiliul de Administrație al Societății și pe ceilalți acționari cărora le este rezervat un drept de preemțiune, care se va exercita în termen de 30 de zile de la confirmarea luării la cunoștință a intenției de cesionare a acțiunilor.”
Fiind un contract nereglementat în legislație la data încheierii sale, pactul de preferință este guvernat de voința părților și de principiile generale care cârmuiesc contractele și obligațiile.
Astfel, în cuprinsul actul constitutiv al S.C. Centrul de Echitație S.A. se prevede expres că sancțiunea nerespectării dreptului de preemțiune al celorlalți acționari la înstrăinarea acțiunilor este nulitatea cesiunii și lipsirea acesteia de efecte juridice, părțile având dreptul la repararea prejudiciului și restabilirea situației anterioare.
P. rezolvirea contractului de cesiune de acțiuni încheiat cu încălcarea dreptului de preemțiune s-a revenit la situația anterioară, astfel că cererea de anulare a contractului a rămas fără obiect, motiv pentru care s-a și renunțat la acest petit.
Obligarea asociatului cedent să îi vândă acțiunile care au făcut obiectul contractului rezolvit acționarului care și-a manifestat dreptul de preemțiune nu are temei nici în actul constitutiv al societății, care exprimă voința acționarilor, nici în legea în vigoare la data încheierii contractului.
Nu se poate considera că stabilirea aceste obligații ar fi o reparare a prejudiciului provocat reclamantului prin încălcarea clauzei de preferință, având în vedere că în prezent contractul fiind desființat s-a revenit la situația anterioară, deci nu mai poate fi vorba de vreun prejudiciu suferit de reclamant.
Rezultă că acțiunea, astfel cum a fost precizată este neîntemeiată, astfel că, în baza art. 276 Cod pr. civ., urmează a se admite apelul declarat de pârâta S.C. Speranța S.R.L. și a se schimba în tot sentința primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii.
În raport de această soluție, se va respinge apelul reclamantului, care solicită admiterea în tot a acțiunii.
De asemenea, urmează a fi respins apelul declarat de pârâta S.C. A. C. 2000 S.R.L., care nu a fost motivat.
În baza art. 274 Cod pr. civ., urmează a fi obligat reclamantul să le plătească pârâtelor cheltuielile de judecată în cele două faze procesuale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelanții . SRL și C. N. împotriva sentinței civile nr. 155/2013 pronunțată de Tribunalul B..
Admite apelul declarat de apelanta . sentinței civile nr. 155/03.036.2013 pronunțată de Tribunalul B. pe care o schimbă în tot în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâtele . . SRL.
Obligă reclamantul la plata către apelanta . cheltuielilor de judecată din apel și fond în cuantum de_,18 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2014.
Președinte, Judecător,
N. G. G. C.
Grefier,
Pt. L. N., plecată
În concediu de odihnă, semnează
Grefier șef de secție,
I. I.
Red. C.G./ 3.07.2014
Tehnored. G.G./ 4.07.2014 - 4 ex.-
Judecător fond: A.T.V.
| Întoarcere executare. Decizia nr. 1021/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
