Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 466/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 12194/62/2010/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.466/R DOSAR NR._
Ședința publică din 08 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte – L. F. – judecător
– C. B. – judecător
– G. C. – judecător
– L. N. – grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., împotriva sentinței civile nr.609/Sind din 24 februarie 2014, pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr._ al Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentei reclamante Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și a intimatei pârâte R. L. M..
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 02 aprilie 2014, potrivit celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, în temeiul prevederilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 08 aprilie 2014.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.609/24.02.2014 Tribunalul B. a respins acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., în calitate de creditoare a debitoarei . faliment, cu sediul în B., ..7, jud.B., în contradictoriu cu pârâta R. L. M. în calitate de administrator social al debitoarei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerente:
Prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a debitoarei lichidatorul judiciar desemnat inițial a arătat că nu se impune formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii fostului administrator social, cauzele care au dus la apariția stării de insolvență fiind altele.
În perioada de reorganizare au fost plătite o parte din datoriile societății față de creditoare, iar în procedura falimentului au fost casate toate bunurile din averea debitoarei.
În cauza de față, presupusele fapte ilicite săvârșite de pârâtă reprezintă folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane, dispunerea în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți și deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia.
Din întreg materialul probator administrat în cauză nu reiese că pârâta a săvârșit aceste fapte ilicite, acțiunea reclamantului bazându-se numai pe prezumții deduse din bilanțurile contabile depuse de debitoare pe anii 2010, 2011 și 2012.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a folosit bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane, respectiv a scos bunuri sau sume de bani și le-a folosit în interes propriu.
Faptul că la data deschiderii procedurii insolvenței societatea debitoare deținea active imobilizate în valoare de 49.673 lei și active circulante în valoare de 189.160 lei, iar la data de 31.12.2012 nu se mai găsea niciunul din aceste active nu este de natură să ducă la concluzia că pârâta a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 al. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, deoarece bunurile au fost valorificate și casate în procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
După deschiderea procedurii generale a insolvenței activitatea debitoarei s-a desfășurat sub supravegherea administratorului judiciar iar ulterior sub conducerea lichidatorului judiciar și nu au existat acțiuni în anularea unor acte frauduloase sau acțiuni întemeiate pe art. 46 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, nu s-a făcut dovada că pârâta a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, pârâta este cea care a solicitat deschiderea procedurii generale insolvenței atunci când a apărut starea de insolvență a debitoarei și tot pârâta a dorit redresarea activității debitoarei prin continuarea activității pe baza unui plan de reorganizare, plan care însă nu a reunit.
De asemenea nu se poate reține că pârâta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, neexistând nicio dovadă că a fost schimbată destinația unor bunuri aparținând debitoarei sau au fost dosite bunuri sau drepturi patrimoniale ale acesteia și nici nu au fost prezentate obligații patrimoniale fictive (fapta prevăzută de art.138 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006).
Mai mult decât atât, pârâta, împreună cu soțul ei, au creditat debitoarea cu suma de 429.724,82 lei, dar nu au putut redresa societatea din cauza unor cauze externe, respectiv concurența acerbă din domeniu, creșterea dobânzilor la împrumuturi, schimbările legislative, etc..
Prejudiciu prezumat este de 64.134 lei, reprezentând prejudiciul cauzat debitoarei, conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor debitoarei, prejudiciu care însă nu a fost produs de către administrator.
Între așa zisele fapte ilicite ale pârâtei și prejudiciu nu există nici raport de cauzalitate.
Nu există nici vinovăția pârâtei, deoarece cauzele care au dus la . insolvență a societății debitoare au fost altele, iar aceasta nu a acționat cu intenție sau culpă pentru a aduce societatea în faliment.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin care a solicitat în temeiul art.304 pct.9, art.304^1Cod procedură civilă modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii .
În motivarea recursului se arată următoarele:
Instanța a reținut că debitoarea deținea active imobilizate în valoare de_ lei și active circulante în valoare de_ lei, iar la data de 31.12.2012 nu mai găsea niciunul din aceste active, totuși a concluzionat că pârâta nu a săvârșit fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.a, greșit s-a reținut că în perioada de reorganizare au fost plătite o parte din datoriile societății față de creditoare.
Bunurile aflate în patrimoniul debitoarei nu au fost valorificate, fiind doar casate datorită faptului că sunt degradate fizic și nu există posibilitatea efectivă de valorificare a acestora
Debitoarea a desfășurat activități economice care au generat impozit pe profit pe care administratorul societății nu l-a achitat bugetului consolidat al statului .
Prin activitățile comerciale desfășurate de debitoare s-a generat TVA de plată pe care debitoarea nu l-a achitat bugetului de stat
Debitoarea a reținut contribuții de la angajați, nu a virat sumele reținute la bugetul statului
Pârâta nu a virat către fondul unic de asigurări sociale de sănătate sumele reprezentând contribuția personală a salariaților, care au fost reținute din salariile acestora
Se prezumă că sumele de bani obținute din activitățile comerciale desfășurate au fost deturnate în alte scopuri, fiind întrunite condițiile pentru stabilirea răspunderii foștilor administratori, în temeiul art.138 lit.e din Legea nr.85/2006
Pârâta a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea vădit debitoarea în stare de încetare de plăți, fiind incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
Sunt întrunite condițiile răspunderii administratorului privind fapta, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția .
Curtea constată recursul nefondat.
Prin Sentința civilă nr.173/13.12.2010 s-a deschis procedura generală a insolvenței la cerere, prin Sentința civilă nr.1628/27.06.2011 s-a confirmat planul de reorganizare propus de debitoare, iar prin Sentința civilă nr.1218/sind/2012 s-a deschis procedura generală a falimentului împotriva societății debitoare .>
Reclamanta DGRFP B. a solicitat atragerea răspunderii pârâtei R. L. M. în baza art.138 alin.1 lit.a, c și e din Legea nr.85/2006 pentru suma de 64.134 lei.
Lichidatorul judiciar a constat prin raportul asupra cauzelor insolvenței că apariția stării de insolvență nu poate fi imputată pârâtei, având cauze externe respectiv concurența, schimbările legislative, iar ca și cauze interne lipsa unui spațiu propriu de deservire a consumatorilor, lipsa calificării șefului de sală, costuri ridicate cu forța de muncă, cu aprovizionarea, scăderea puterii de cumpărare a populației, existența unui incendiu la barul din Teliu
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală și nu contractuală și în consecință vinovăția administratorilor pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență nu este prezumată, condițiile răspunderii trebuie dovedite, conform art.1196 cod civil de către reclamant.
În art. 138 din Legea nr.854/2006 sunt enumerate limitativ faptele a căror săvârșire atrage antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere și control
Antrenarea răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează, condiții nedovedite în cauză .
Fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 presupune folosirea bunurilor sau creditelor acordate societății de către societăți bancare, asociați sau alte persoane, în interes propriu sau în interesul unei alte societăți sau persoane, fiind o faptă comisivă
În speță, faptul că la data deschiderii procedurii insolvenței societatea debitoare deținea active imobilizate în valoare de 49.673 lei și active circulante în valoare de 189.160 lei, iar la data de 31.12.2012 nu se mai găsea niciunul din aceste active nu poate duce la concluzia însușirii acestor bunuri de către pârâtă în condițiile în care bunurile au fost casate în procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
Valoarea bunurilor corporale nu constituie prejudiciu atâta timp cât bunurile respective există în materialitatea lor, nu au fost ascunse sau însușite, bunurile fiind scoase din funcțiune și casate conform hotărârii adunării creditorilor din 21.08.2013 .
Judecătorul sindic nu a susținut că s-a achitat vreo parte din datoriile debitoarei .
Fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 este o faptă comisivă și presupune ca persoana răspunzătoare să fi desfășurat personal sau să fi dispus, în virtutea puterilor sale, desfășurarea unei activități neprofitabile având ca efect încetarea de plăți a persoanei juridice sau insolvabilitatea acesteia, faptă nedovedită în speță, cu atât mai mult cu cât chiar pârâta a solicitat deschiderea procedurii de insolvență .
Fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006 este o faptă comisivă nedovedită în speță, care se referă la deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății pentru diminuarea activului patrimonial în scop personal, în dauna creditorilor, scriptic sau faptic, prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societății sau ascunderea lor și la mărirea fictivă a pasivului societății, prin înscrierea în contabilitate a unor datorii fictive sau prin producerea unor documente false care atestă astfel de datorii .
Referitor la neplata impozitului pe profit, a TVA, a contribuției salariaților către fondul unic de asigurări sociale de sănătate, neplata la scadență a obligațiilor nu se încadrează în dispozițiile art.138 lit.e din Legea nr.85/2006.
D. în cazul măririi fictive a pasivului prin înscrierea în contabilitate a unor datorii fictive sau prin producerea unor documente false care atestă astfel de datorii, ceea ce nu este cazul în speță, se poate angaja răspunderea administratorului în temeiul art.138 lit.e din Legea nr.85/2006.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și va menține sentința judecătorului sindic.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civ nr. 609/24.02.2014 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr._//62/2010a1 al Tribunalului B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 8 aprilie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. F. C. B. G. C.
Grefier,
L. N.
Red. L.F./08.04.2014
Tehnored. L.N. / 15.04.2014 / -2 ex-
Judecător sindic: S. O.
| ← Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... |
|---|
