Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 932/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 932/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1504/119/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.932/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 16 decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte - G. C. - judecător
- L. F. - judecător
- L. N. - grefier
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatoarele F. L. DE GARANTARE S. G. S.A. și AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, împotriva sentinței civile nr.426/S din 05 septembrie 2014, pronunțate de Tribunalul C. – Secția Civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa apelantelor contestatoare Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și F. L. de Garantare S. G. S.A., a intimatei debitoare . SRL și a intimatului administrator judiciar E. I. S.P.R.L..
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 decembrie 2014, când partea prezentă a pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 16 decembrie 2014.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
P. contestațiile la tabelul preliminar de creanțe al debitoarei S.C. M.M. A. S.R.L., creditoeii Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actualmente Agenția de Plăți pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) și F. L. de Garantare Sf. G. S.A. - Filiala F.N.G.C.I.M.M. S.A. I.F.N au solicitat înscrierea creanțelor lor în tabelul definitiv de creanțe, arătând că în mod greșit administratorul judiciar a respins cele două declarații de creanță ca tardive.
P. a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut următoarele:
P. încheierea din 7 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului C. s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea . SRL. S-a desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu societatea Continental 2000 SPRL.
S-a dispus notificarea deschiderii procedurii insolvenței debitoarei potrivit art. 61 din Legea nr. 85/2006.
S-a fixat termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor la 24 iulie 2013.
În legătură cu procedura notificării, s-a reținut că art.7 alin.(3) din Legea nr.85/2006, prevede următoarele: „P. excepție de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. P. creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art.28 alin.(1) lit.c), procedura notificării prevăzute la art.61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență”.
În speță, după deschiderea procedurii insolvenței, administratorul judiciar a notificat toți creditorii menționați în lista depusă de societatea debitoare potrivit art.28 alin.(1) lit.c) din lege și de asemenea, a efectuat procedura notificării prevăzută la art.61, prin Buletinul procedurilor de insolvență (filele 180 - 181).
Având în vedere că cei doi contestatori nu au putut fi identificați potrivit listei depuse de către debitoare și ținând seama de prevederile legale menționate, s-a constatat că cei doi contestatori au fost în mod legal notificați cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și la termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță.
În cauză, contestatoarea Agenția de Plăți P. Dezvoltare Rurală și Pescuit (actualmente Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) a depus declarația de creanță la 23 august 2013, iar contestatorul F. L. de Garantare Sf. G. SA – Filiala FNGCIMM SA IFN a depus declarația de creanță la 1 octombrie 2013.
Astfel fiind, având în vedere că cei doi contestatori au depus declarațiile de creanță după expirarea termenului limită (24 iulie 2013) stabilit prin încheierea de deschidere a procedurii de deschidere a procedurii insolvenței, s-a constatat că, în mod legal, administratorul judiciar a luat măsura de a nu înscrie cele două creanțe în tabelul preliminar.
Împotriva sentinței au declarat apel contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
Apelantul F. L. de Garantare Sf. G. S.A. - Filiala F.N.G.C.I.M.M. S.A. I.F.N. susține că i-a fost îngrădit accesul liber la justiție, întrucât nu a fost notificat, potrivit art. 61 din L. 85/2006, de către administratorul judiciar, în termenul necesar depunerii declarației de creanță.
Este adevărat că dispozițiile art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006 instituie o excepție de la regula prevăzută de art.7 alin.1 însă în speță, nu suntem în această situație, deoarece apelantul nu este un creditor care nu a putut fi identificat în lista prevăzută de art.28 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 ci este un creditor care nu a fost trecut deloc de debitoare în lista asupra căreia legiuitorul dispune imperativ ce să cuprindă referitor la creditorii debitoarei.
Atât timp cât F. avea calitatea de fidejusor în favoarea CEC BANK s.a. - Sucursala B., conform scrisorii de garantare a creditului nr.7/CE/12.08.2008, figura în contractele de credit ale debitoarei, nu se poate susține că nu putea fi identificat.
Apelantul apreciază ca fiind esențiale în derularea procedurii corectitudinea listei creditorilor depusă de debitor și modul în care este realizată notificarea la care se referă art. 61 din Legea nr.61/2006.
Din redactarea textului art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006 rezultă că legiuitorul, prin sintagma „creditori care nu au putut fi identificați în lista prevăzută de art. 28 alin. 1 lit. c a avut în vedre creditorii menționați de debitoare în listă dar care, din varii motive, legal notificați, nu au putut fi identificați. Nicidecum nu se referă la creditorii pe care debitoarea nu i-a menționat deloc în listă pentru că a accepta o astfel de interpretare ar echivala cu crearea de către legiuitor, în sarcina comercianților a obligației ca zilnic să consulte Buletinul Procedurilor de Insolvență pentru a identifica dacă împotriva partenerilor lor de afaceri a fost deschisă procedura insolvenței, ceea ce este contrar literei și spiritului legii.
Ca atare, apelantul consideră că notificarea deschiderii procedurii prin Buletinul Procedurilor de Insolvență nu are nicio consecință juridică față de creditorii care au fost omiși de debitoare din lista prevăzută de art. 28 și deci, pot fi repuși în termen pentru a se înscrie la masa credală, în temeiul art. 186 Cod procedură civilă, având în vedere că a fost în imposibilitate de a își exercita dreptul a de a se înscrie la masa credală.
Pe de altă parte, CEC Bank S.A. a înștiințat F. despre deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei în data de 5.09.2013, mult după termenul stabilit pentru înregistrarea declarațiilor de creanță.
Apelanta Agenția de Plăți pentru Finanțarea Investițiilor Rurale susține că instanța de fond a apreciat în mod neîntemeiat că cererea sa de creanță este tardivă, în condițiile în care beneficiarul nu a notificat-o cu privire la deschiderea procedurii insolvenței.
Având în vedere că nu a fost notificată în mod valabil de către administratorul statutar sau de către cel judiciar cu privire la măsura dispusă de instanță rezultă că, în speță, au fost încălcate prevederile art.7 alin.3, prima teză din Legea nr.85/2006.
Din dispozițiile art.7 alin.3, coroborate cu art.61 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, rezultă că persoanele care nu au calitatea de comerciant nu au obligația de a urmări Buletinul procedurilor de insolvență doar pentru simplul motiv că au încheiat un act juridic cu o persoană care poate fi supusă procedurii de insolvență sau faliment. Întreaga conduită a beneficiarului denotă reaua credință față de intimată prin necomunicarea stării de insolvență în care se află, debitoarea încălcând prevederile tezei finale a art. 14 „Eligibilitatea cheltuielilor” din Anexa I la Contractul cadru care dispune că „Beneficiarul trebuie să notifice autoritatea contractantă la apariția oricărei modificări de mai sus”, fapt ce a făcut imposibilă formularea de către A.F.I.R.. a cererii de înscriere în tabelul creditorilor debitoarei până la data prezentei.
De asemenea, în speță au fost încălcate de către administratorul judiciar dispozițiile art. 7 și 61 din Legea nr.85/2006 întrucât acesta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. c, în sensul că nu a depus toate diligențele în vederea identificării și notificării tuturor creditorilor, fiind încălcate prevederile art. 20 lit. c din Legea nr.85/2006.
În concluzie, apelanta susține că neformularea cererii de creanță în termenul legal nu este culpa sa, întrucât, potrivit clauzelor contractului de finanțare între părți, beneficiarul fondurilor nerambursabile este singurul răspunzător de derularea proiectului, fiind obligat să anunțe autoritatea contractantă de apariția stării de insolvență.
Intimatul administrator judiciar, E. I. S.P.R.L. a formulat întâmpinări, prin care a solicitat respingerea apelurilor și menținerea hotărârii primei instanțe, ca temeinică și legală, având în vedere că instanța de fond a apreciat în mod corect că cele două creanțe au fost formulate tardiv.
Verificând, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea reține următoarele:
Ambii apelanți invocă lipsa culpei pentru nedepunerea în termen a declarațiilor de creanță, având în vedere că nu au fost notificați conform Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 alin. 3 din Legea nr.85/2006.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că apelanții nu au fost identificați în lista creditorilor, prevăzută de art. 28 alin. 1 din Legea nr.85/2006.
Având în vedere că administratorul judiciar a procedat la publicarea notificării deschiderii procedurii insolvenței debitoarei . S.R.L. în Buletinul procedurilor de insolvență și într-un ziar de largă circulație, în speță devin incidente prevederile art. 7 alin. 3, teza a doua din L. 85/2006, în conformitate cu care „P. creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență.”
Interpretarea dată de apelantul F. L. de Garantare Sf. G. S.A. - Filiala F.N.G.C.I.M.M. S.A. I.F.N, potrivit căreia dispozițiile legale mai sus menționate nu au aplicabilitate în cazul creditorilor care nu au fost trecuți în lista prevăzută la art. 28, ci doar pentru creditorii trecuți în listă dar care, din diverse motive, cum ar fi schimbarea domiciliul sau încetarea activității, deși au fost legal notificați, nu au putut fi identificați, nu poate fi reținută. Sintagma „nu au putut fi identificați” se referă evident la toți creditorii care nu figurează pe lista depusă de debitor, acoperind chiar și situația în care niciun creditor nu este cunoscut din cauza lipsei evidenței debitorului.
Așadar, prin prisma dispozițiilor art.7 alin.3 și art.61 din Legea nr.85/2006, efectuarea notificării potrivit Codului de procedură civilă privește doar creditorii identificați prin lisa creditorilor, care trebuie depusă la dosar de câte debitor, deoarece, doar în cazul acestora se cunoaște denumirea și adresa sediului, elemente necesare pentru notificarea în condițiile Codului de procedură civilă. Dispozițiile art.7 alin.3 teza a doua au fost examinate în repetate rânduri de către Curtea Constituțională care prin mai mute decizii pronunțate au respins excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege.
Curtea a reținut în acest sens, că citarea creditorului neidentificat potrivit Codului de procedură civilă este imposibilă, întrucât nu se poate realiza fără a cunoaște denumirea părții citate (Decizia nr.1.538 din 6 decembrie 2011).
De asemenea, în cuprinsul Deciziei nr.256 din 6.05.2014, Curtea Constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate a art.7 alin.(3) teza a doua din Legea nr.85/2006 a reținut următoarele:
„ 20. P. prisma principiului proporționalității, Curtea constată că măsura criticată este adecvată - fiind capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului, în acest sens fiind înființat Buletinul procedurilor de insolvență ca un instrument necesar, printre altele, pentru încunoștințarea creditorilor neidentificați cu privire la deschiderea procedurii și proporțională - existând un just echilibru și un raport rezonabil între cerințele de interes general ale colectivității și necesitatea protecției drepturilor fundamentale ale individului, și anume a dreptului de proprietate. Astfel, o asemenea procedură reglementată în vederea realizării dreptului creditorului nu este de natură a induce un caracter iluzoriu al dreptului de proprietate privată, fiind, din contră, o măsură activă și efectivă în vederea realizării acestuia, ce dă curs obligației pozitive a statului atât de a garanta dreptul de proprietate privată, cât și de a crea un cadru legislativ necesar acoperirii pasivului debitorului aflat în insolvență.
21. De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legiuitorul are o marjă largă de apreciere în implementarea politicilor sociale și economice, mai ales în situația în care statul trebuie să țină cont de interesele private concurente în relațiile orizontale din cadrul procedurilor de insolvență (Hotărârea din 3 aprilie 2012, pronunțată în Cauza Kotov împotriva Rusiei, paragraful 131).
22. P. urmare, Curtea constată că textul legal criticat nu încalcă nici dispozițiile art. 44 din Constituție și nici pe cele ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.”
Rezultă că prima instanța a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale în materie, reținând că declarațiile de creanță ale apelantelor, depuse după expirarea termenului limită stabilit prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenței sunt tardive.
De altfel, această soluție nu îi prejudiciază pe apelanți.
Astfel, apelanta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a susținut, atât la fond cât și în apel că creanța sa a devenit exigibilă la data deschiderii procedurii de insolvență. Or, în tabelul de creanțe se înscriu, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 64 alin. 1 și 4 doar creanțele născute anterior deschiderii procedurii, cele ulterioare urmând a fi plătite fără a fi înscrise la masa credală.
De asemenea, F. L. de Garantare Sf. G. S.A. - Filiala F.N.G.C.I.M.M. S.A. I.F.N. nu își pierde posibilitatea de a participa la procedură în viitor, acesta urmând a se substitui creditoarei C.E.C. Bank S.A., în măsura în care își va onora obligațiile asumate față de aceasta prin convenția de garantare.
Față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, urmează a respinge cele două apeluri ca nefondate și a păstra hotărârea atacată.
P. aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge apelurile declarate de creditorii Agenția de Plăți pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și F. L. de Garantare Sf. G. S.A. - Filiala F.N.G.C.I.M.M. S.A. I.F.N împotriva sentinței civile nr. 426/S/5.09.2014 a Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
G. C. L. F.
Grefier,
L. N.
Red. G.C./16.12.2014
Tehnored. L.N. /16.12.2014 / - 6 ex-
Judecător sindic: I.C. R.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... → |
|---|
