Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 503/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Ședința publică din 09 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. Ș.

Judecător M. L.

Grefier șef secție I. I.

Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul C. L. AL MUNICIPIUL S. G. PRIN PRIMAR - CREDITOR MAJORITAR AL ., împotriva sentinței civile nr. 34/S din 30.01.2014 pronunțată de Tribunalul C..

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 2 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 9 septembrie 2014.

CURTEA

Asupra apelului de față:

Constată că prin sentința civile nr. 34/S din 30.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul creditor C. L. al Municipiului Sf. G., în calitate de creditor majoritar al debitoarei ., în contradictoriu cu pârâtul B. A..

În motivarea hotărârii se arată că prin încheierea din 14 decembrie 2012 a Tribunalului C. s-a dispus deschiderea procedurii falimentului față de debitoarea Termo Prest, societatea Continental 2000 SPRL fiind desemnată în calitate de lichidator judiciar.

În conformitate cu tabelul definitiv al creanțelor, datoria societății debitoare față de creditori este în sumă totală de 959.661 lei (creditor majoritar fiind Municipiul Sf. G. prin primar – Direcția Finanțe Publice).

Potrivit actelor depuse la dosar, până la data deschiderii procedurii insolvenței, societatea a fost administrată de către pârâtul B. A..

În raportul privind cauzele și împrejurările falimentului debitoarei Termo Prest SRL, se precizează că principalele cauze care au condus la deteriorarea situației financiare a societății debitoare sunt următoarele:

Societatea și-a încetat activitatea în anul 2009. Conform bilanțurilor contabile, în anul 2007 societatea își desfășura activitatea cu 32 angajați, număr menținut și în anul 2008. Conform ultimului bilanț contabil, respectiv aferent datei de 30 iunie 2009, societatea avea de recuperat creanțe în valoare de 895.000 lei – cont 411, bunuri în valoare de 40.907 șei – cont 213+214 și lucrări în curs cu o valoare de 42.300 lei – cont 332. La aceeași dată, pasivul debitoarei în raport cu furnizorii era de 1.684.350 lei – cont 401.

La data deschiderii procedurii falimentului, societatea nu mai deținea bunuri, însă pasivul a fost redus la suma de 306.148 lei, conform tabelului creditorilor. În lipsa documentelor primare, s-a concluzionat, în baza actelor sintetice, că societatea șiș-a încasat creanțele, și-a valorificat bunurile și a achitat în limita activului obținut, parte din pasivul societății. Din luna iunie 2009 societatea și-a încetat activitatea, fapt ce a făcut imposibilă obținerea de venituri pentru plata pasivului neachitat.

În urma analizării efectuate de lichidatorul judiciar asupra activității ., s-a concluzionat că starea de insolvență nu a fost determinată de fapte prevăzute și sancționate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Este adevărat că prin Sentința civilă nr. 1521/2010 a Tribunalului C. (irevocabilă) s-a dispus obligarea pârâtei debitoare . la plata către reclamanta creditoare C. L. al Mun. Sf. G. a sumei de 487.639,06 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă, însă această împrejurare nu poate conduce la concluzia că pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare a avut vreo culpă în sensul continuării unei activități care ducea în mod vădit debitoarea la încetarea de plăți.

Din coroborarea concluziilor raportului privind cauzele și împrejurările falimentului debitoarei Termo Prest SRL cu celelalte acte depuse la dosar, judecătorul – sindic constată că, în speță, nu se poate reține culpa pârâtului pentru din fapta prevăzută de art. 138 lit. c) din Legea nr.85/2006, reclamanta nereușind să probeze cele susținute în acțiune.

Așa fiind, în raport cu cele ce preced, judecătorul – sindic a constatat că în cauză, nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 998 Cod civil, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.

Împotriva hotărârii a declarat apel reclamantul C. L. al Municipiului Sf G. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecata.

In motivarea recursului se arata ca în speța sunt întrunite elementele răspunderii administratorului societății în insolventa în temeiul art. 138 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006, respectiv acesta a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridica la încetare de plați. Se invoca în acest sens sentința civila nr. 1521/2010 a Tribunalului C. prin care societatea parata a fost obligata la despăgubiri civile în suma de 653.513, 04 lei și dobânzi aferente, arătându-se ca administratorul societății are o culpa importanta în eșecul procedurilor de conciliere directa la care a prezentat o poziție contrara interesului societății și în neglijarea procedurilor judiciare desfășurate pe parcursul procesului în fata Tribunalului C.. Se arata ca prejudiciul înregistrat de societate se datorează neglijentei administratorului, fiind întrunite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale

Analizând hotărârea judecătorului sindic în limitele motivelor de apel și apărărilor formulate, Curtea retine următoarele considerente:

Instanța de fond a fost investita în limitele dispozițiilor cuprinse în art. 138 alin. 1 lit. c din legea insolventei, invocându-se fata de fostul administrator al societății antrenarea răspunderii personale pentru fapta de a dispune în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridica la încetarea de plați. Analizând cererea, judecătorul sindic a concluzionat în mod corect ca în speța nu se poate antrena răspunderea fostului administrator pentru acesta fapta fata de întreg probatoriul administrat în acest sens. Astfel, s-au avut în vedere întemeiat concluziile raportului lichidatorului judiciar în analiza activității societății, care a conchis în sensul ca starea de insolventa a societății nu a fost determinata de săvârșirea unor fapte sancționate de art. 138 din legea insolventei, precum și înscrisurile depuse în probațiune. Astfel, obligarea societății comerciale la plata unor despăgubiri civile prin hotărâre judecătoreasca nu poate conduce la concluzia existentei faptei în sarcina administratorului de a dispune continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridica la încetarea de plăti. În conturarea acestei fapte culpabile nu pot fi valorizate eventualele referințe în legătura cu conduita administratorului pe perioada procesului de conciliere și pe perioada desfășurării procesului civil. Reclamantul nu a dovedit în ce consta decizia fostului administrator de a continua activitatea societății în condițiile în care ar fi fost evidenta . plata, si, de asemenea, în speța nu a fost dovedita vinovăția administratorului și în ce a constat interesul personal rezultat din continuarea acelei activități. Interogatoriul administrat în fata instanței de recurs a vizat conduita administratorului societății în procedura concilierii directe și pe perioada desfășurării procesului, aspecte care nu au adus nici un element probatoriu nou în susținerea pretențiilor reclamantului. F. de aceste considerente, Curtea constata ca în speța nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana fostului administrator al societății față de fapta imputata în temeiul art. 138 alin.1 lit. c din legea insolventei.

Pentru aceste motive, în baza art. 480 Noul Cod de procedură civilă, apelul va fi respins, cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de reclamantul C. L. al Municipiului Sf. G. împotriva sentinței civile nr. 34/S/30.01.2014 a Tribunalului C., pe care o păstrează.

Definitiva.

Pronunțata în ședința publica, astăzi, 09.09.2014.

Red. G.Ș./01.10.2014

Dact. I.I./06.10.2014

Jud. fond: I.C.R.