Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 319/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 319/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 13673/62/2011/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia nr. 319/R Dosar nr._
Ședința publică din 19 martie 2014
Completul constituit din:
Președinte - L. F. - judecător
- C. B. - judecător
- G. C. - judecător
- L. G. - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr. 2563/Sind din 14 noiembrie 2013, pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr._ al Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 12 martie 2014, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul prevederilor art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 19 martie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 2563/Sind/2013 Tribunalul B. a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta DIRECȚIA REGIONALĂ G. A FINANȚELOR PUBLICE B., în calitate de creditoare a .. – în faliment, în contradictoriu cu pârâtul C. R. și în consecință:
A obligat pârâtul la plata sumei de 6.000 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului.
A autorizat creditorii debitorului în dosarul nr._ 11 să procedeze la punerea în executare a hotărârii.
A respins acțiunea reclamantei față de pârâtul A. B. A..
A respins restul pretențiilor reclamantei până la concurența sumei de 182.831 lei.
În motivarea hotărârii se arată că pârâtul C. R. se face vinovat de comiterea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității debitorului în conformitate cu legea.
Prejudiciul pentru comiterea acestei fapte este în valoare de 6.000 lei.
S-a constatat că reclamanta nu a precizat în cuprinsul acțiunii în ce ar consta comiterea de către pârâtul C. R. a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. a, c și e din Legea nr.85/2006 și de asemenea nu s-au produs dovezi în cauză de către reclamant privind comiterea de către pârât a acestor fapte. În consecință judecătorul sindic nu a reținut în sarcina acestui pârât comiterea acestor fapte.
De asemenea reclamanta nu a indicat care a fost participarea pârâtului A. B. A. la ajungerea debitorului în stare de insolvență, dat fiind că potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 orice persoană care a cauzat insolvența debitoarei ar fi subiect al răspunderii civile delictuale speciale. De asemenea reclamantul nu a produs dovezi în cauză privind faptele ilicite și prevăzute de art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006.
Nefiind dovedită de către reclamant comiterea de către pârâtul a vreunei fapte prevăzute de legea specială care să atragă răspunderea personală patrimonială a acestui pârât judecătorul sindic a respins acțiunea față de acesta.
Față de cele prezentate s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C. R. și în consecință s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 6.000 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului. Judecătorul sindic a respins restul pretențiilor reclamantului ca fiind nedovedite.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta DGRFP B. invocând greșita aplicare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. În motivarea recursului arată că nu s-a stabilit corect prejudiciul doar în funcție de amenda pentru neținerea contabilității și s-a respins greșit acțiunea față de pârâtul A. B. A. care a avut calitatea de membru în conducerea societății încă de la înființare. Răspunderea administratorilor este solidară, iar omisiunea ținerii contabilității este o faptă ilicită. Societatea nu a achitat datoriile bugetare, ceea ce atrage și incidența art. 138 alin.1 lit. a din legea 85/2006, existând prezumția că societatea a folosit în interes personal veniturile.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041 Cod procedură civilă se constată următoarele:
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 antrenarea răspunderii foștilor administratori presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită. În speță, fostul administrator al debitoarei nu a fost găsit de lichidatorul judiciar, nu s-a prezentat în instanță și nu a predat actele contabile ale societății. De altfel, potrivit raportului final întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că notificările trimise la sediul societății au fost returnate cu mențiunea ,,destinatar necunoscut”, lichidatorul fiind în imposibilitate de a preciza motivul intrării debitoarei în insolvență. Conform mențiunilor ORC rezultă că societatea a mai fost supusă procedurii insolvenței în perioada 20.03.2002-3.07.2002, procedură ce a fost închisă, iar începând cu 2006 nu a mai depus situațiile financiare anuale.
În mod corect a reținut judecătorul sindic în sarcina pârâtului C. R. fapta de neținere a contabilității prevăzută de art. 138 lit. d din lege, aspect ce a fost confirmat și de adresele organelor fiscale și ale ORC B. din care rezultă că societatea nu a depus situațiile financiare contabile.
Prejudiciul creditoarei este determinat de nerecuperarea din averea debitoarei a sumelor cu care aceasta a fost înscrisă la masa credală, din cauza nepredării evidențelor contabile ale societății, ceea ce a condus la imposibilitatea identificării vreunui element de activ care să servească la stingerea creanțelor declarate. Ca urmare, răspunzător pentru paguba înregistrată de creditori este administratorul social C. R., prejudiciul reclamat de recurenta creditoare reprezentând masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv de creanțe și care nu poate fi acoperit din averea falitei, fiind cert, real și efectiv.
Stabilirea întinderii prejudiciului doar la nivelul amenzilor acordate pentru nedepunerea situațiilor financiare nu este justificată, întrucât prin neținerea contabilității, datoriile societății nu au fost evidențiate și urmărite în vederea achitării lor, ceea ce a dus la acumularea penalităților de întârziere și . plată. Chiar dacă societatea și-a încetat activitatea, avea obligația potrivit art.24 din Legea nr. 82/1991 să înregistreze în contabilitate operațiunile determinate de încetarea, potrivit legii, a activității unei societăți comerciale pe baza documentelor corespunzătoare întocmite în asemenea situație, obligație nerespectată de administratorul debitoarei. Faptul că acest prejudiciu se reflectă în creanța creditoarei este de esența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, astfel încât nu are relevanță componența creanței, respectiv că aceasta vizează impozite neachitate care nu ar avea legătură cu starea de insolvență. Dimpotrivă, această creanță a constituit izvorul declanșării procedurii de insolvență, față de aceasta s-a stabilit incapacitatea de plată a debitoarei, astfel încât nu se poate nega legătura cauzală dintre prejudiciul creditorului și starea de insolvență.
Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditoarei este evidentă, deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul, nu poate cunoaște nici care este gradul de îndatorare pe care persoana juridică îl poate suporta, fără să-i fie periclitată buna funcționare. Pe de altă parte, este de necontestat că lipsa evidențelor contabile ale societății debitoare a cauzat starea de insolvență, întrucât este logic că un comerciant nu poate ști cât să se îndatoreze, câtă vreme nu cunoaște ce venituri are și cum poate plăti obligațiile asumate, numai ținerea unei evidențe corecte asigurând funcționarea normală a unei afaceri legale.
Vinovăția administratorului există motivat de împrejurarea că lui îi incumbă obligația legală a ținerii contabilității, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, și a art. 10 din Legea nr. 82/1991, republicată, astfel încât neținerea contabilității îi este imputabilă.
Cu privire la fapta de a nu achita obligațiile fiscale, se constată că aceasta nu se circumscrie prevederilor art. 138 lit. a din lege, astfel încât în mod corect a fost înlăturată de instanța de fond.
În legătură cu răspunderea pârâtului A. B. A., în mod corect judecătorul sindic a reținut că acesta nu a avut calitatea de administrator al societății în perioada anterioară deschiderii procedurii, mandatul acestuia încetând la 12.04.2002, iar faptele imputate vizând perioada ulterioară revocării mandatului, respectiv 2005-2006.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 urmează a admite în parte recursul, a modifica în parte hotărârea instanței de fond în sensul obligării pârâtului C. R. să suporte pasivul societății debitoare în sumă de 182.831 lei. Se vor menține celelalte dispoziții referitoare la pârâtul A. B. A., autorizarea creditorilor și la cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de creditoarea DGRFP B. împotriva sentinței civile nr. 2563/SIND/14.11.2013 pronunțate de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul C. R. să suporte pasivul societății debitoare în sumă de 182.831 lei în loc de 6000 de lei.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. F. C. B. G. C.
Grefier,
L. G.
Red. C.B./.19.03.2014
Dact. L.G./24.03.2014./2 ex.
Judecător sindic: A. R. A.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 905/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 945/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
