Constatare nulitate act. Decizia nr. 680/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 680/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 8086/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.680/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 15 octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte - L. F. - judecător
- G. C. - judecător
- L. N. - grefier
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâtele T. G. și S.C. T. D. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 271/CA din data de 04 iulie 2014, pronunțate de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat B. T. pentru apelantele pârâte T. G. și S.C. T. D. S.R.L. și avocat D. B. – în substituirea apărătorului ales, avocat A. G. – pentru intimații reclamanți I. I. A., I. S. și I. M..
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul nu este timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat B. T. depune la dosarul cauzei chitanța nr._ din 14 octombrie 2014 prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, aferentă apelului.
Întrebate fiind, reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind formulate cereri instanța constată cauza în stare de judecată, deschide dezbaterile și acordă părții cuvântul asupra apelului dedus judecății.
Avocat B. T. solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, cu consecința respingerii acțiunii introductive.
Cu privire la excepțiile invocate în cauză, consideră că analizarea acestora trebuie să se efectueze odată cu fondul cauzei astfel cum s-a întâmplat și în cadrul primei instanțe, fiind evident că pentru pronunțarea asupra anumitor excepții este necesar a se verifica dacă normele invocate a fi încălcate au caracter imperativ, dacă au caracter de normă publică. De asemenea, excepția lipsei interesului și excepția lipsei calității publice, care au fost soluționate de prima instanță în sensul respingerii, consideră că sunt de analizat prin prisma aspectelor invocate pe fondul cauzei de către ambele părți.
În legătură cu aspectele de fapt, arată că în speță este o societate comercială cu răspundere limitată cu doi asociați, unul dintre aceștia a decedat, iar asociatul rămas adoptă o hotărâre perfect validă și corespondență directă cu prevederile actului constitutiv și cu dispozițiile legale în materie în sensul continuării societății și transformării acesteia în societate cu răspundere limitată cu asociat unic; moștenitorii asociatului decedat au înțeles să formuleze acest demers juridic prin care tind la anularea hotărârii adoptate, stabilirea calității lor de succesori și în consecință revenirea la situația anterioară și anume la societate comercială cu răspundere limitată cu mai mulți asociați.
În opinia sa, pentru a se analiza justețea și legalitatea acestei decizii adoptate de către partea apelantă persoană fizică, respectiv societatea care și-a însușit această deciziei a asociatului rămas unic trebuie să fie analizate în linii mari patru aspecte, care au fost interpretate de către prima instanță integral eronat și parțial nu au fost analizate.
Primul aspect ține de regimul juridic general al societăților cu răspundere limitată și îndeobște al modului de transfer al părților sociale față de terți, de succesori ș.a.m.d..
În al doilea rând este vorba despre interpretarea dispozițiilor art.202 din Legea nr.31/1990 și de prevederile art.229 din Legea nr.31/1990, deși au caracter special și aplicabilitate directă în speță, ignorate integral de către Tribunalul B.. Ca ultimă chestiune analizând dispozițiile speciale ale art.229 din Legea nr.31/1990 în materia dizolvării și transformării acestei societăți în societate comercială cu unic asociat ar trebui să se aibă în vedere și analiza actului constitutiv.
Precizează că în doctrină și jurisprudență s-a făcut distincția între societățile cu capital și societățile de persoane, fiind vorba de norme speciale, specifice în materia societăților de persoane, cum este societatea comercială cu răspundere limitată. În spețele de acest gen doctrina și jurisprudența au fost constante că acest act care leagă pe persoane într-o societate cu răspundere limitată generează un set de reguli distincte cuprinse în Legea nr.31/1990 și de multe ori în actul constitutiv, însă nu și în actul constitutiv supus spre analiză; aceste reguli distincte spus că transferul acestor părți sociale nu este unul lăsat liber astfel cum prevede Constituția României și Codul civil.
În această materie regulile speciale sunt cuprinse în prevederile art.202 și art.229 din Legea nr.31/1990, regula transferului este vădit înfrântă prin dispozițiile legii speciale, respectiv art.202 alin.1 în care se prevede că se pot transfera astfel de părți sociale cu acordul a 3/4, în materia moștenirii și succesiunii fie ea legală au testamentară chestiunea este distinctă. În opinia sa, legea din nefericire are o dispoziție ambiguă interpretată într-un sens foarte larg de către partea adversă, adică libertate deplină de transfer către succesori a părților sociale dintr-o societate cu răspundere limitată. Menționează, că toată doctrina și jurisprudența anterioară, chiar și ulterioară modificările aduse art.202 din Legea nr.31/1990, modificări care au păstrat această stare de ambiguitate, toate aceste abordări au fost în sensul restrictiv și anume că în cazul societăților cu răspundere limitată regula este aceea că aceste părți sociale nu se transferă tocmai datorită acestui caracter intuitu personae al societăților de persoane. În opinia sa, dispoziția art.202 din Legea nr.31/1990 trebuie să fie interpretată în această formă restrictivă, chiar dacă nu se face așa se ajunge la a treia chestiune privind incidența dispozițiilor art.229 alin.2 din Legea nr.31/1990 care nu a fost analizată de către prima instanță cu toate că aceste dispoziții speciale au fost invocate oral, scris de nenumărate ori pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță. Ori, dispozițiile speciale din art.229 alin.2 din Legea nr.31/1990 prevăd că într-o societate în care ca urmare a decesului a unuia dintre asociați sau a mai multora dintre asociați, rămâne un singur asociat într-o societate cu răspundere limitată, opțiunea de a continua societatea cu un unic asociat prin transformarea acesteia în societate cu răspundere limitată cu asociat unic aparține exclusiv asociatului rămas, cu o singură excepție dacă nu există clauză de continuare cu moștenitorii actului constitutiv al societății. Ca urmare, este evident că doar într-o astfel de ipoteză societatea nu se dizolvă dar nici nu se întâmplă altceva, respectiv nu se transferă părțile sociale dacă asociatul decide transformarea societății din societate cu răspundere limitată cu mai mulți asociați în societate cu răspundere limitată cu asociat unic.
Consideră că, în sfera dispozițiilor art.229 alin.2 din Legea nr.31/1990 ar fi rămas în sarcina părților reclamante să facă dovada că sunt inaplicabile și că decizia adoptată este nelegală doar dacă ar fi făcut această dovadă că există o clauză de continuare cu moștenitori, deși în primă fază a invocat că nu ar fi fost necesară o astfel de clauză și prima instanță de judecată a reținut că nu este nevoie de o astfel de clauză, ci este nevoie să nu existe o clauză care să nu contrazică continuarea societății cu moștenitorii, însă o astfel de abordare este eronată.
Revenind la chestiunea clauzei, arată că a fost indicată această clauză de către partea adversă din actul constitutiv, paragraf care prevede că „asociații pot decide transferul părților sociale către succesori, cu condiția ca acestea nu depășească numărul maxim prevăzut în actul constitutiv”. Ori, ceea ce nu analizează și ignoră din nou prima instanța este începutul frazei „asociații pot decide ...” este evident și neechivoc că este nevoie de o decizie a asociaților pentru . pentru transferul părților sociale către succesori; dacă nu există această condiție prealabilă asociații nu decid și nu au decis pentru că asociatul rămas nu a decis din anumite motive ca să se transfere părțile sociale către moștenitori, înseamnă că societatea nu devine o societate cu mai mulți asociați și rămâne cu asociat unic, urmând prescripția specială prevăzută în Legea nr.31/1990 ca succesorii asociatului decedat să fie despăgubiți cu contravaloarea acestor părții sociale, nefiind vorba despre nicio apropiere a părților sociale ale asociatului defunct așa cum încearcă să sugereze părțile reclamante.
Din punctul său de vedere socotește că este extrem de important a se analiza voința părților, în cauză nu este pe cale de excepție o clauză expresă care să prevadă că în cazul acestei societăți părțile sociale se transferă așa cum se transferă către succesori orice bun liber din circuitul civil către succesor, din contra operează regimul juridic distinct, derogator, special prevăzut de Legea nr.31/1990 pentru societățile cu răspundere limitată în sensul că acestea nu se transferă liber, decât dacă ar exista o clauză expresă.
Precizează că societatea T. D. S.R.L. a fost înființată de către apelanta T. G., societatea îi poartă numele, societatea a avut la început părți sociale deținute 100% de către T. G., nu sunt negate meritele deosebite ale celuilalt asociat care a participat și care înseamnă 90% din părțile sociale, însă aceasta nu îndreptățește nici partea reclamantă și nici Tribunalul B. să ignore dispozițiile legale și să aprecieze că nu apelanta nu este îndreptățită să dobândească 100% din părțile sociale cu despăgubiri aduse față de cealaltă parte.
Pe cale de consecință, consideră că hotărârea pronunțată de prima instanță ignoră pe de o parte dispozițiile exprese ale legii, interpretează eronat dispoziții ale legii, regimul juridic general și special care s-a materializat și în sentință de instanța de judecată.
În legătură cu excepțiile, arată că normele invocate nu au caracter de ordine publică, nu sunt imperative, s-a invocat încălcarea unor norme cuprinse în actul constitutiv, a unor norme despre care se susține că ar viza convocarea dar nu este prevăzută o normă care dispune în sensul că trebuie invocați succesorii la o adunare generală de acest gen la decizia asociatului rămas unic, prin urmare nu avem de a face cu o acțiune în constatarea nulității absolute a hotărârii, s-a invocat că ar fi nulitate absolută a hotărârii, însă în realitate este vorba despre o nulitate relativă, ceea ce atrage și admiterea excepției prescripției.
În concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de către partea reclamantă.
Avocat D. B. solicită respingerea apelului promovat de pârâte, menținerea în tot a hotărârii pronunțate de Tribunalul B., ca fiind temeinică și legală, să se aibă în vedere faptul că instanța de fond a analizat pe larg atât dispozițiile art.202 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.31/1990 cât și art. 229 din legea societăților comerciale, înlăturând apărările pârâtelor, astfel încât sunt neîntemeiate susținerile de astăzi ale reprezentantului în instanță al apelantelor.
Totodată, arată că instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanți întrucât a apreciat în mod corect că motivele pentru care a fost formulată această acțiune și s-a invocat nulitatea absolută a deciziei asociatului care avea 10% din societatea T. D. S.R.L. de a prelua celelalte părți sociale ale defunctului este legală. Consideră că sunt de nulitate absolută toate motivele, respectiv încălcarea actului constitutiv că ar avea o clauză de continuare cu moștenitorii prevăzută în art.3 alin.5, dispoziție pe care instanța de fond a interpretat-o în mod corespunzător. De asemenea, arată că a fost invocată încălcarea dispozițiilor art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990 care are prevedere expresă cu privire la transmiterea părților sociale prin succesiune, având în vedere că această transmisiune nu este supusă aprobării asociaților, fiind o excepție de la prevederile art.202 alin.2.
Mai arată că, a fost invocată neconvocarea moștenitorilor care moșteniseră ope legis conform Codului civil aceste părți sociale de la data deschiderii succesiunii, adică de la data decesului defunctului, neconvocarea acestora la adunarea generală prin care s-a luat această decizie, care a fost luată la o lună după data decesului asociatului care avea 90% din părțile sociale, hotărârea fiind înregistrată la registrul comerțului, iar în momentul în care moștenitorii s-au prezentat pentru dezbaterea succesiunii, această hotărâre era deja înregistrată în registrul comerțului.
Consideră neîntemeiate motivele de apel, solicitând respingerea excepțiilor reiterate prin motivele de apel pentru aceleași aprecierii pentru care prima instanță a respins aceste excepții și menținerea hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Declară dezbaterile închise și față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.271/04 iulie 2014 Tribunalul B. a respins excepția tardivității acțiunii, unită de instanță cu fondul.
A respins cererea formulată de reclamanți privind repunerea în termenul de contestare a deciziei asociatului unic al S.C. T. D. S.R.L. nr. 1/20.08.2013, ca rămasă fără obiect.
A respins excepția lipsei calității procesuale active, unită de instanță cu fondul.
A respins excepția lipsei de interes, unită de instanță cu fondul.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanții I. I. A., I. S. și I. M. cu domiciliul ales în B., .. 64A, ., la Cabinet de avocat A. G. în contradictoriu cu pârâtele T. G. cu domiciliul ales în B., ., jud. B., la S.C.A. ”S., P. și Asociații” și S.C. T. D. S.R.L. cu sediul în B., . nr. 16, jud. B. și în consecință:
A constatat că reclamanții I. I. A., I. S. și I. M. au dobândit prin succesiune părțile sociale aparținând autorului lor I. C. - L. și calitatea de asociați ai S.C. T. D. S.R.L.
A constatat nulitatea absolută a deciziei asociatului S.C. T. D. S.R.L. nr. 1/20.08.2013.
A dispus radierea din registrul comerțului a deciziei atacate și revenirea la situația anterioară.
A obligat pârâta T. G. să plătească reclamanților suma de 2346,85 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții T. G. și S.C. T. D. S.R.L prin care a solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului se arată următoarele:
Nici unul din motivele invocate de reclamanți nu vizează o nulitate absolută dată fiind natura convențională a prevederilor actului constitutiv și faptul că aceste prevederi protejează interesele asociaților, legea nu conține prevederi privind obligativitatea convocării la adunarea generală a succesorilor asociatului decedat, art.203 alin.3 nu conține norme imperative de ordine publică care să fi fost încălcate prin decizia nr.1/20.08.2013, ci reglementează o derogare de la o condiție legală de natură a proteja un interes de grup, cel al succesorilor și care nu a fost încălcată prin decizia menționată care a făcut aplicarea art.292 alin.2 din Legea societăților comerciale imperativ.
Neîntemeiat instanța a respins excepțiile de tardivitate și lipsa calității procesuale active a reclamanților.
Însăși reclamanții au considerat că cererea lor ar fi trebuit adresată instanței în 15 zile prevăzută de Legea societăților comerciale, în acest sens formulând o cerere de repunere în termen neanalizată de instanță sub pretextul că cererea este imprescriptibilă.
Prin decizia nr.1/20.08.2013 nu au fost lezate drepturile sau interesele reclamanților care în calitate de succesori legali ai asociatului defunct sunt îndreptățiți exclusiv la contravaloarea părților sociale deținute, decizia nr.1/2013 fiind dimpotrivă singura cale de a evita dizolvarea
Reținând eronat că terții au dobândit prin succesiune părțile sociale ale autorului lor și deci calitatea de asociați, respinge neîntemeiat excepția lipsei de interes a reclamanților.
Prevederile art.229 alin.2 din Legea societăților comerciale au caracter special și sunt de aplicație prioritară față de norma de drept comun reglementată de art.202 alin. 3.
Singura critică ce se poate aduce deciziei nr.1/2013 ar fi existența unei clauze de continuare cu moștenitorii pe care asociatul ar fi ignorat-o care nu există.
Instanța înlocuiește cerința expresă a existenței unei clauze de continuare cu moștenitorii prevăzuți de art.229 alin.2 cu aceea a inexistenței unor dispoziții contrare în actul constitutiv prevăzut de art.202 alin.3 Legea societăților comerciale.
Instanța ajunge la concluzia eronată că și în lipsa unei clauze de continuare cu moștenitorii atâta timp cât nu există o interdicție expresă în actul constitutiv, succesorii asociatului decedat pot deveni asociați, demers ilogic de interpretare extensivă a unei dispoziții legale de strictă interpretare.
Chiar dacă s-ar admite că actul constitutiv permite continuarea societății cu moștenitorii expresia „nu pot decide„ utilizată de art.3 alin.5 din statut arată potrivit argumentului per a contrario că asociații pot decide continuarea cu moștenitorii după cum vor putea să nu decidă continuarea cu moștenitori .
Intimații I. I. A., I. S. și I. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, arătând că decizia nr.1/20.08.2013 a pârâtei nu a fost comunicată intimaților, nu e statutară încălcând art.3 alin.5 din statut care se interpretează ca și o clauză ce permite continuarea societății cu moștenitori, însă condiționat de nedepășirea numărului maxim de asociați, acțiunea în constatarea nulității este imprescriptibilă, reclamanților le-a fost prejudiciat dreptul de proprietate, având interes și calitate procesuală activă ca succesori.
Art.3 alin.5 din actul constitutiv al societății se interpretează ca și o clauză ce permite continuarea societății cu moștenitori.
Prin efectul acceptării moștenirii transmiterea părților sociale se produce de plin drept către moștenitori, deci intimații au devenit titulari 90 % .
Nu numai că prin actul constitutiv nu a fost interzisă continuarea cu moștenitori, ci și din statut rezultă expres că este permisă această continuare.
Prin expresia dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel, legea stipulează orice altă modalitate convențională în care părțile sociale nu ajung în proprietatea moștenitorilor.
Nulitatea este absolută, normele încălcate fiind imperative.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active privind anularea deciziei nr.1/20.08.2013, în calitate de succesori au calitate întrucât le-au prejudiciat drepturile succesorale cât și interesele
Art.202 alin.3 Legea societăților comerciale permite dobândirea părților sociale prin succesiune stipulând expres că prevederile aliniatului 2 care cer aprobarea asociaților pentru transmitere părților sociale către persoane din afara societății nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel. În speță în actul constitutiv este prevăzută posibilitatea continuării societății cu succesori, însă condiționat de nedepășirea numărului maxim de asociați.
Numai în ipoteza în care transmiterea către moștenitori nu e permisă societatea e obligată la plata părților sociale către succesori, însă art.3 alin.5 din statut permit admiterea în societate a moștenitorilor
Asociații „nu pot decide” nu înseamnă că dobândirea părților sociale de către moștenitori și admiterea acestora în societate e lăsată la alegerea și voința asociaților rămași în viață, ci înseamnă că la momentul redactării statului asociații au stabilit în sensul determinat prin această cauză. Referitor la excepția tardivității, acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă potrivit art.132 alin.3 din Legea societăților comerciale.
Au interes întrucât menținerea unui act juridic nelegal prejudiciază societatea și dreptul de proprietate al asociaților
Curtea constată apelul nefondat .
Prin acțiunea reclamanții I. I. A., I. S. și I. M. au chemat în judecată pe pârâtele T. G. și S.C. T. D. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a Deciziei asociatului S.C. T. D. S.R.L. nr.1/20.08.2013, să dispună radierea din Oficiul Registrului Comerțului a deciziei atacate și revenirea la situația anterioară, să constate că reclamanții au dobândit părțile sociale aparținând autorului lor I. C. L. și calitatea de asociați ai S.C. T. D. S.R.L. prin succesiune, precum și obligarea pârâtei T. G. la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit certificatului emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B., S.C. T. D. S.R.L. a avut ca asociați pe I. C.-L., cu un număr de 135 părți sociale, reprezentând 90% din capitalul social și pe T. G., cu un număr de 15 părți sociale, reprezentând 10% din capitalul social.
La data de 15.07.2013 a intervenit decesul asociatului I. C.-L..
Prin decizia nr.1/ 20.08.2013 pârâta T. G. în calitate de asociat al S.C. T. D. S.R.L. a decis continuarea societății T. D. S.R.L. prin reorganizarea societății ca societate cu asociat unic, preluarea de către asociatul T. G. a celor 135 părți sociale deținute de asociatul I. C. – L., transformarea S.C. T. D. S.R.L. din societate cu doi asociați în societate cu asociat unic și încetarea mandatului administratorului I. C.-L., societatea urmând a fi administrată exclusiv de către T. G..
Motivele invocate de reclamanți constând în încălcarea prevederilor imperative ale art. 202 alin.3 din Legea nr.31/1990 sunt motive de nulitate absolută, a dispozițiilor imperative, de ordine publică privind convocarea asociaților, acțiunea fiind imprescriptibilă potrivit art.132 alin.3 din Legea societăților comerciale.
Reclamanții au calitate procesuală activă și interes, dobândind de drept la decesul antecesorului lor părțile sociale ale acestuia, faptul că ar avea doar un drept de creanță nefiind neîntemeiat, ei trebuiau convocați la adunarea generală a asociaților
Fiind în discuție o societate care după decesul coasociatului rămâne cu un singur asociat ceea ce duce la dizolvarea societății, în speță se aplică coroborat dispozițiile art.202 alin. 3 și art. 229 din Legea nr.31/1990.
Potrivit art.202 alin.2 din Legea nr.31/1990, cesiunea părților sociale între asociați și persoane din afara societății, aceasta este permisă numai dacă a fost aprobată de asociații care reprezintă cel puțin trei pătrimi din capitalul social, iar potrivit aliniatului 3 transmiterea părților sociale pe cale succesorală este reglementată de dispozițiile art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora în cazul dobândirii unei părți sociale prin succesiune, prevederile alin.2 nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părții sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil aprobat.
Conform art.229 alin.1 din Legea societăților comerciale societatea cu răspundere limitată se dizolvă când numărul asociaților se reduce la unul singur, iar potrivit aliniatului 3 se exceptează cazul în care în actul constitutiv există clauză de continuare cu moștenitorii sau când asociatul hotărăște continuarea societății cu asociat unic
Art.202 din Legea societăților comerciale prevede principiul liberei transmisiuni a părților sociale între asociați în cadrul societății pentru că această transmisiune nu afectează caracterul intuitu personae al societății. Către terți transmiterea părților sociale către un terț implică obținerea prealabilă a acordului a ¾ din asociați. În cazul în care părțile sociale sunt dobândite prin succesiune asociații nu mai au drept de a-și exprima acordul cu privire la persoana succesorului decât în ipoteza în care actul constitutiv prevede expres acest lucru. Dacă actul constitutiv prevede acordul asociaților cu privire la dobânditorii părților sociale prin succesiune și aceste nu e obținut, atunci societatea va plăti părțile sociale și va reduce capitalul social.
Dobândirea părților sociale prin succesiune se face de plin drept de la data decesului asociatului care lasă moștenirea. Ulterior dacă succesorii nu primesc acordul asociaților atunci când actul constitutiv îl prevede, părțile sociale sunt anulate după plata lor către succesori.
Art.3 alin.5 din actul constitutiv al societății prevede că asociații nu pot decide admiterea în societate a persoanelor care dobândesc ca moștenitori părțile sociale în cazul în care prin acesta depășește numărul maxim de asociați.
Interpretarea acestei clauze este în sensul că este permisă continuarea societății cu moștenitorii, cu singura condiție de a nu se depăși numărul maxim de asociați.
În speță actul constitutiv nu prevede acordul asociaților decât în situația în care s-ar depăși numărul maxim de asociați permis de lege, ceea ce nu este cazul, dimpotrivă se prevede posibilitatea continuării societății cu moștenitori.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art.480 alin.1 Nodul cod de procedură civilă Curtea va respinge apelul declarat de reclamanții I. I. A., I. S. și I. M. și va păstra sentința Tribunalului B..
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
Respinge apelul declarat de pârâții T. G. și S.C. T. D. S.R.L împotriva sentinței civile nr. 271/04 iulie 2014 pronunțate de Tribunalul B., pe care o păstrează.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică astăzi 15 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
L. F. G. C.
Grefier,
L. N.
Red. L.F./16.10.2014
Tehnored: L.N./31.10.2014 – 7 ex. -
Judecător fond: M. Z.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 681/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Decizia nr.... → |
|---|
