Acţiune în anulare. Decizia nr. 962/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 962/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 6885./3/2005/a1
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 962
Ședința publică de la 10.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. P.
JUDECĂTOR - A. M. G.
JUDECĂTOR - A. A.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenții R. I. lichidator al . SRL, G. A., G. V. S., împotriva sentinței civile nr.6100 din 17.06.2013, precum și recursul declarat de recurenții Ș. D. și Ș. C. împotriva încheierii din 28.01.2013 și împotriva sentinței civile nr.6100 din 17.06.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a Vll-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații U. Tiriac Bank SA și . SRL prin administrator special C. T..
Dezbaterile au avut loc la data de 03.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 10.04.2014, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6100/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă s-a respins acțiunea formulată de lichidatorul R. I. împotriva pârâților G. A., G. V. S., Ș. D. și Ș. C..
Prin cererea înregistrată la data de 16.09.2005 sub nr._ 05 . SRL prin lichidator judiciar RODICĂ G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții G. A. și G. V. S.:
- anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2082 din data de 04.05.2001 la BNP "M. G. și ASOCIAȚII”, încheiat între pârâți în calitate de cumpărători și numiții Ș. D. și Ș. C. în calitate de vânzători ai imobilului situat in Otopeni, .. 1-E (fosta vila 3);
- repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâților la eliberarea imobilului, în favoarea reclamantei . SRL.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința comerciala nr.1607/16.10.2003, pronunțata de Tribunalul București Secția a VII-a Comerciala în dosarul 234/2003, rămasă definitiva si irevocabila, prin respingerea recursului, judecătorul sindic a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ 01.11.2000 de BNP "Liberta", privind imobilul situat in Orașul Otopeni, ..l-E (fosta vila3), încheiat intre . SRL si cei doi cumpărători Ș. D. si Ș. C. - act ce a avut la baza radierea ipotecii prin infracțiunea de fals comisa de inculpatul D. F. C. (fost administrator al reclamantei . SRL).
In consecința, prin adresa nr.257/06.07, lichidatorul judiciar i-a somat pe numiții Ș. D. si Ș. C. pentru predarea imobilului in cauza.
La data de 08.09.2004, lichidatorul judiciar deplasându-se la adresa imobilului din Otopeni, .. l-E ( fosta vila 3 ), însoțit de domnul expert evaluator D. M., a constatat ca in imobil locuiesc alte persoane si, luând legătura cu aceasta, a aflat ca numiții Ș. D. si Ș. C. după numai 3 luni de la cumpărare au revândut imobilul pârâților G. A. si G. V. S. - situație pe care însă nu au făcut-o cunoscută judecătorului sindic în cadrul procesului de anulare a primului contract de vânzare-cumpărare(in dosarul nr.234/2003).
Astfel, prin promisiunea de vânzare - cumpărare autentificata sub nr.875/13.03.2001 de BNP "Notarex”, urmată de contractul de vânzare cumpărare sub nr.2082/04.05.2001 si autentificat la BNP „G. SI ASOCIAȚII", intabulat in CF nr.391/ 15.05.2001 la Judecătoria B., cumpărătorii au achitat prețul total 120.000 USD.
Având în vedere că primul contract de vânzare- cumpărare a fost încheiat cu rea-credința și constituie o cauza ilicita, situație ce a atras anularea lui de către judecătorul sindic prin sentința comercială nr.1607/2003, același efect juridic,de nulitate absoluta are si asupra contractul de vânzare - cumpărare subsecvent in virtutea principiului "quod nullum nullum producit efectum", respectiv "resolutio jure dantis resolvitur jus accipientis".
În dovedirea cererii a administrat proba cu înscrisuri.
Pârâții G. A. SI G. V. S. au formulat la data de 23.11.2005 întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii:
1.ca fiind introdusa de o persoana fără calitate procesuala activa,
2.ca lipsita de interes;
3.ca tardiv formulata, iar in subsidiar
4.ca neîntemeiata, întrucât sunt terți dobânditori, cu titlu oneros, de buna credința, cu cheltuieli de judecată.
La data de 29.03.2006 R. G. lichidator judiciar al . SRL a formulat precizare la cererea de chemare în judecată în sensul că, a solicitat:
- în principal, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2082 din data de 04.05.2001 la BNP "M. G. și ASOCIAȚII”, încheiat între pârâții G. A. si G. V. S., în calitate de cumpărători și numiții Ș. D. și Ș. C., în calitate de vânzători ai imobilului situat in Otopeni, .. 1-E (fosta vila 3); repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii imobilului, în natură către averea debitoarei . SRL,
- în subsidiar, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2082/04.05.2001 și, ca o consecință a anulării primului contract de vânzare-cumpărare nr.1937/01.11.2000 prin sentința comercială nr.1607/16.10.2003, obligarea pârâților Ș. D. și Ș. C. să restituie averii debitoarei, prețul imobilului în litigiu și fructele acestuia.
În fapt, s-a arătat că pârâții Ș. D. și C. sunt cumpărători de rea-credință, că aceștia au dobândit imobilul situat în comuna Otopeni, .. l-E prin contractul de vânzare-cumpărare, nr.1973/01.11.2000 autentificat de BNP LIBERTA, contract ce a fost anulat prin Sentința comercială nr. 1607 /16.10.2003 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, contract pentru care pârâții nu au plătit prețul imobilului către S.C. F. H. PRODCOM S.R.L.
La rândul lor, pârâții Ș. au revândut imobilul către pârâții G. A. și Georgiev V., la foarte scurt timp de la cumpărare, la un preț mult mai mic decât valoarea de piață a imobilului la data respectivă, de comun acord cu fostul administrator al falitei D. F. C., cu intenția părților de a sustrage imobilul urmăririi creditorilor.
Având în vedere această situație, în dosarul penal nr.753/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel (aflat în cercetări penale la Secția 2 Poliție sub nr._/2003), debitoarea S.C. F. H. PRODCOM S.R.L. reprezentată de lichidatorul judiciar s-a constituit parte civilă împotriva făptuitorilor: D. F. C. și, respectiv, Ș. D., reclamați pentru infracțiunile de fals, uz de fals și, respectiv, înșelăciune.
Potrivit art.64 alin. l și 2 din Legea nr. 64/1995, terțul dobânditor trebuie să restituie averii debitorului bunul sau valoarea bunului transferat și, dacă se dovedește a fi fost de bună-credință, va avea împotriva averii debitorului o creanță de aceeași valoare.
Prin încheierea de ședință de la 05.04.2006 dată în dosarul comercial nr._ 05 judecătorul sindic a admis cererea pârâților Ș. D. și Ș. C. și în conf. cu disp.art.244 alin.1 pct.2 Cod de procedură civilă a suspendat cauza până la soluționarea dosarului penal nr. 753/P/2001 privind pe inculpatul D. F. C..
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs . SRL prin lichidator judiciar R. G., iar C. secția a VI a comercială prin decizia comercială nr.2910/23.11.2006 a admis recursul și a modificat încheierea de ședință de la 05.04.2006 în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În raport de decizia din recurs, cauza a fost repusă pe rol pentru termenul de judecată de la 13.06.2007.
La data de 19.06.2007 a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei, creditoarea . SA, în contradictoriu cu pârâții Ș. D., Ș. C., G. A. și Georgiev V. S. solicitând:
- anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2082 din data de 04.05.2001 de către BNPA M. G. și Asociații, prin care pârâții Ș. D. și Ș. C. în calitate de vânzători au înstrăinat imobilul situat în Otopeni, .. 1-E, fostă vila 3 pârâților G. A. și G. V. S.;
- repunerea tuturor părților în situația anterioară, în sensul restituirii imobilului în natură sau a valorii bunului transferat către averea falitei . SRL.
. SA are calitatea de creditor garantat al debitoarei falite . SRL, fiind înscrisă la poziția nr.l în tabelul creditorilor, cu sumele de 10._,55 ROL și 382.172 USD - reprezentând 96,617 % din creanțele garantate și 39,13 % din totalul creanțelor.
Imobilul situat în Otopeni, .. l-E, fostă vila 3 face obiectul dreptului de ipotecă de rang I, conform contractului de ipotecă încheiat cu . SRL autentificat sub nr.3600/19.12.1997 de către BNP G. D.. Această ipotecă a fost constituită pentru a garanta, împreună și cu alte garanții, contractele de credit nr._ și nr. 5/1997.
În dovedirea cererii s-a administrat proba cu înscrisuri.
Pârâții Ș. D. și SERBĂNESCU C. au formulat la data de 25.01.2008 întâmpinare prin care au solicitat:
- respingerea acțiunii ca tardiv formulată, întrucât nu a fost introdusă în termenul de 18 luni de la data deschiderii procedurii falimentului față de . SRL,
- respingerea acțiunii ca lipsită de interes,
- respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite disp.art. 80 din Legea nr.85/2006.
Prin încheierea de ședință dată în dosarul nr._ 05 la data de 01.02.2008 judecătorul sindic a respins excepțiile lipsei de interes, tardivității și inadmisibilității cererii ca neîntemeiate.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin sentința comercială nr.1077/25.02.2009 pronunțată în dosarul nr._ 05 judecătorul sindic a admis excepția tardivității formulării acțiunii și a respins cerere principală ca tardiv formulată; a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane și cererea de intervenție în interesul reclamantei ca rămasă fără obiect; a constatat valabilitatea purgii cu privire la suma de 104.000 euro.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs U. Ț. BANK SA, . SRL prin lichidator judiciar; Ș. D. și Ș. C..
Curtea de Apel București prin decizia comercială nr.1308/21.10.2009 a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a VII a comercială sub nr._ 05 la data de 26.02.2010, iar în urma admiterii cererii de abținere a judecătorului sindic ce a pronunțat sentința comercială nr.1077/25.02.2009, cerere formulată la data de 20.06.2012, admisă prin încheierea de ședință de la 29.06.2012, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În rejudecare, părțile au reiterat excepțiile necompetenței materiale, lipsei calității procesuale active, lipsei de interes, inadmisibilității cererii și tardivității cererii.
Instanța a procedat la soluționarea acestor excepții, în sensul respingerii lor, după cum urmează:
. Prin încheierea de ședință de la 05.11.2012 au fost respinse excepțiile necompetenței materiale, lipsei calității procesuale active, lipsei de interes, inadmisibilității cererii, sens în care au fost reținute următoarele:
„Obiectul prezentei cauze îl reprezintă anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2082/04.05.2001 la BNP M. G. ȘI ASOCIAȚII și repunerea părților în situația anterioară, acțiunea fiind întemeiată pe disp.art. 60 din Legea nr.64/1995 rep.
Sub aspectul excepției necompetenței materiale:
Legea insolventei statuează că actiunea în anulare este de competenta judecatorului – sindic, astfel că excepția necompetenței materiale a fost respinsă.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active:
Deși, cererea inițială este formulată de debitor reprezentat de lichidatorul judiciar, la data de 02.02.2006 lichidatorul judiciar a precizat cererea sa arătând că acțiunea este formulată de lichidatorul judiciar în calitate de reclamant.
În consecință, în raport de aceste considerente, judecătorul sindic a respins excepția lipsei calității procesuale active.
Sub aspectul excepției lipsei de interes:
Reclamantul trebuie să facă dovada că are un interes juridic, recunoscut și ocrotit de lege, născut și actual, personal și direct.
În speță, pârâții au invocat această excepție raportat la faptul că acțiunea inițială a fost formulată de societatea debitoare reprezentată de lichidatorul judiciar, însă, la data de 02.02.2006 lichidatorul judiciar a precizat cererea sa arătând că acțiunea este formulată de lichidatorul judiciar în calitate de reclamant.
Oricum, interesul reclamantului, lichidator judiciar, este justificat de dispozițiile legii, de faptul că atribuțiile manageriale aparțin lichidatorului judiciar și, nu în ultimul rând, de împrejurarea că din punctul de vedere al reclamantului, s-au fraudat drepturile creditorilor, motiv pentru care, judecătorul sindic a respins excepția.
Sub aspectul excepției inadmisibilității cererii:
Excepția inadmisibilității indică motivele pentru care anumite acțiuni nu pot fi primite spre a fi judecate, deoarece legea le definește lipsite de valoare judiciară, contestă reclamantului dreptul de a sesiza instanța.
În cauză, reclamanta a apreciat că pârâții au încheiat un act fraudulos, în dauna creditorilor. Or, nu există nici o dispoziție legală care să reglementeze că o astfel de sesizare este inadmisibilă.
Mai mult, judecătorul sindic a constatat că motivele invocate în susținerea acestei excepții sunt, de fapt, apărări de fond, ce vor fi analizate cu ocazia soluționării cauzei pe fondul ei.
Prin încheierea de ședință de la 28.01.2013 a fost respinsă excepția tardivității formulării cererii, sens în care au fost reținute următoarele:
Obiectul prezentei cereri îl reprezintă anularea actelor de înstrăinare subsecvente actului inițial, ce deja a fost anulat, astfel că nu este aplicabil termenul de 18 luni prevăzut în art.84 din Legea nr.85/2006, respectiv art.62 din Legea nr.64/1995, invocat de pârâți.
De altfel, dispozițiile legii nr.85/2006, dar și cele ale legii nr.64/1995, aplicabile la momentul formulării acestei cereri, nu prevăd un termen pentru formularea acestui tip ce acțiune, astfel că se aplică termenul general de prescripție de 3 ani.
În consecință, în raport de aceste considerente s-a respins excepția tardivității formulării cererii.”
Pe fondul cererii, instanța a reținut următoarele:
În fapt, imobilul situat în Otopeni, .. 1-E proprietatea . SRL a fost adus din anul 1997, în garanție ipotecară Băncii Comerciale I. Tiriac, actuala U. Tiriac Bank SA, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr.3600/19.12.1997 de către BNP G. D. (ipotecă de rang l, pentru a garanta împreună cu alte garanții, contractele de credit nr._ și nr. 5/1997).
La data de 01.11.2000, debitoarea a înstrăinat imobilul către Ș. D. și Ș. C., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1973/01.11.2000 de către BNP Liberta „liber de sarcini", fapt la care a contribuit asociatul unic și administratorul debitoarei falite, D. F. C., prin săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals privind radierea ipotecii, infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv, fiind dispusă și anularea actelor falsificate și reînscrierea ipotecii.
Prin încheierea din 08.02.2001, în temeiul art. 31 alin. 7 din Legea nr. 64/1995 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței pentru debitoarea . SRL, care face obiectul dosarului nr. 8162/2000, aflat pe rolul Tribunalului București.
La numai 4 luni de la data contractului nr.1973/01.11.2000, G. A. și G. V. S. au încheiat antecontract de vânzare-cumpărare a imobilului (nr.875/13.03.2001), acesta fiind urmat de încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2082 din data de 04.05.2001 de către BNP M. G. și Asociații, prin care Ș. D. și Ș. C., în calitate de vânzători au înstrăinat imobilul pârâților G. A. și G. V. S. - pentru prețul de 160.000 USD (aproximativ 104.000 Euro).
Prin Sentința comercială nr.1607/16.10.2003, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII- comercială, în dosarul nr.234/2003, judecătorul sindic a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1973/01.11.2000.
În cursul soluționării dosarului mai sus menționat, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de debitoare cu Ș. D. și Ș. C., aceștia din urmă nu au făcut cunoscut instanței faptul că, după numai 4 luni au înstrăinat imobilul pârâților G. A. și G. V. S..
Lichidatorul judiciar a aflat de existența acestui act juridic de înstrăinare (subdobândire), abia in luna septembrie 2004, cu prilejul deplasării la adresa imobilului în vederea evaluării și valorificării sale în cadrul procedurii falimentului, pe baza sentinței nr. 1607/16.10.2003 care a dispus anularea transferului de la debitoare la primii cumpărători, Ș. D. și Ș. C..
Astfel, lichidatorul judiciar a promovat prezenta acțiune în contradictoriu cu G. A. și G. S., Serbănescu D. și Ș. C., invocând dispozițiile art.60 și urm. din Legea 64/1995, în prezent, art.83 și 84 din Legea nr.85/2006 (ulterior a intrat în vigoare Legea nr.85/2006, cu dispoziții de imediată aplicare).
Reclamantul și-a întemeiat cererea, precizată ulterior, pe reaua-credinta si coniventa dintre soții S. si D. F. C., pe neplata prețului de către pârâții Ș..
Sub aspectul cererii principale, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2082 din data de 04.05.2001 și repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii imobilului în natură către averea debitoarei . SRL, instanța a reținut că potrivit art.83 și 84 din Legea nr.85/2006 pentru admisibilitatea ei trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- sa fi fost lezate drepturile creditorilor prin încheierea actului;
- sa fi existat intenția tuturor părtilor contractante de a sustrage bunul de la o eventuala urmărire sau de a leza in orice fel drepturile creditorilor;
- subdobânditorul sa fi cunoscut sau sa fi trebuit sa cunoască faptul ca transferul inițial este susceptibil de a fi anulat;
- atât dobanditorul, cat si subdobânditorul sa nu fi plătit valoarea corespunzătoare a bunului.
Astfel, prin sentința penala nr. 858/2007 a Tribunalului București, secția a II-a penala, definitiva prin Decizia nr.331/2007 a Curții de Apel București s-a constatat nulitatea actului prin care s-a radiat ipoteca inscrisa in favoarea BCIT asupra imobilului din . prezent, in favoarea BCIT exista ipoteca înscrisa pe imobil, putând sa-si satisfacă creanța în aceleași condiții ca si in situația in care imobilul s-ar fi aflat in patrimoniul debitoarei. S-a constatat, că dreptul creditorilor nu este lezat prin actul de înstrăinare.
Cu privire la cerința privind "intenția tuturor părtilor contractante de a sustrage bunul de la o eventuala urmărire", judecătorul sindic a constatat că lichidatorul judiciar nu a dovedit o astfel de intenție. De altfel, din întreg materialul probator administrat în cauză a rezultat că intenția de fraudă a aparținut doar asociatul unic și administratorul debitoarei falite, D. F. C., prin săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals privind radierea ipotecii, infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv, fiind dispusă și anularea actelor falsificate și reînscrierea ipotecii.
Nici cerința referitoare la atitudinea subiectiva a subdobânditorului de a fi cunoscut că transferul inițial e susceptibil de anulare, nu este îndeplinita. Singurele informații despre un imobil fiind cele din cartea funciara sau registrul de transcriptiuni si cele din certificatul fiscal, conform cărora la momentul încheierii, figura”liber de sarcini”.
Sub aspectul prețului achitat pentru imobil instanța a reținut că pârâții Ș. și G. au achitat prețul corespunzător al imobilului conform cererii si ofertei, la momentul încheierii tranzacțiilor, conform mențiunilor din cele două contracte de vânzare cumpărare.
Întrucât părțile contractante, respectiv pârâții din prezenta cauză, au fost de bună credintă la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2082/04.05.2001, acest contract nu poate fi anulat în virtutea principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal (resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis).
Ne aflam în prezenta unei excepții de la acest principiu, si anume menținerea actului subsecvent, pentru a ocroti buna-credinta a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros.
In acest sens, în principiu, anularea titlului de proprietate al transmițătorului cu titlu oneros al unui bun nu este de natura să atragă caducitatea actului în ce privește pe terțul achizitor, în cazul ca acesta este de buna-credinta, soluția - care se prezuma - justificându-se pe consideratiuni de echitate si utilitate sociala. Numai in cazul in care terțul achizitor, cu titlu oneros, a cunoscut sau, cu diligente minime, putea sa cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului, deci a fost de rea-credinta (situație ce trebuie dovedită) operează regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătorului atrage si nulitatea titlului subachizitorului".
In prezenta cauza, pârâții G. A. și G. V. S. sunt dobânditori cu titlu oneros (au plătit un preț de 160.000 USD pentru acest imobil, preț real, sincer si serios) și sunt de buna-credinta.
Deci sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a se menține valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, deși cel al autorilor a fost desființat.
În consecință, în raport de aceste considerente, tribunalul a respins cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2082/04.05.2001 la BNP "M. G. și ASOCIAȚII”, încheiat între pârâții G. A. și G. V. în calitate de cumpărători și Ș. D. ȘI Ș. C. în calitate de vânzători și repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii imobilului, în natură către averea debitoarei . SRL, ca neîntemeiată.
Sub aspectul cererii lichidatorului judiciar de obligare a pârâților Ș. D. ȘI Ș. C. la restituirea prețului și a fructelor, motivat de neplata prețului imobilului, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 858/2007 s-a constatat nu numai buna-credinta a pârâților in raport cu vânzatoarea dar si inducerea in eroare a acestora, dispunându-se restituirea prețului vânzării de 1.500.000 lei (rol) către aceștia. Pe cale de consecința, pârâții S. au plătit prețul vânzării.
S-a apreciat împrejurarea că banii nu au ajuns in contabilitatea societății nu are legătura cu plata prețului, ci cu modalitatea în care asociatul unic și administratorul debitoarei falite, D. F. C., a ținut evidența contabilă a societății.
În consecință, tribunalul a respins cererea lichidatorului judiciar având ca obiect obligarea pârâților Ș. la restituirea prețului imobilului și a fructelor ca neîntemeiată.
Sub aspectul cererii de intervenție, urmare a faptului ca este o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului, și a faptului că cererile reclamantului au fost respinse, tribunalul a respins și această cerere.
Sub aspectul ofertei de purgă formulată de pârâții G. A. și G. V. în ședința din 19.06.2008, s-a reținut că oferta de purga poate fi sau nu acceptata de creditorii ipotecari sau privilegiati. In cazul in care ar refuza plata din partea dobânditorului, vor trebui să scoată imobilul în vânzare, la licitatie publica.
Oferta de purga dă naștere la un raport juridic doar între terțul dobânditor, respectiv, pârâții G. A. și G. V. și creditorul ipotecar (respectiv intervenientul U. TIRIAC BANK S.A a cărui cerere de intervenție a fost respinsă) debitoarea din speță, . SRL nefiind parte; astfel încât soluționarea acestei cereri nu poate realizată în cadrul prezentei proceduri de anulare a unor acte frauduloase în temeiul dispozițiilor legii speciale a insolvenței, cu atât mai mult, cu cât U. TIRIAC BANK S.A a precizat că va accepta oferta de purga în cuantum de 160.000 USD făcută de pârâți, în condițiile în care instanța va considera că ea este valabilă, însă doar în ipoteza în care suma va fi virată în întregime în contul U. TIRIAC BANK S.A., așa cum prevăd dispozițiile art. 1807 C.civ.
În consecință, în raport de aceste considerente, tribunalul a respins și cererea de validare a ofertei de purgă.
R. I.P.U.R.L. a declarat recurs împotriva acestei sentințe solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, astfel:
- să se constate valabilitatea îndeplinirii procedurii ofertei de purgă a ipotecii, făcută de pârâții G. A. si GEORGIEV V. S.. prin consemnarea prețului de la data transferului (104 EURO echivalentul a 160.000 USD) la dispoziția Judecătorului sindic și să se dea dispoziție lichidatorului judiciar al debitoarei S.C. F. H. PRODCOM S.R.L. să întocmească Plan de distribuție și să vireze creanța către creditoarea ipotecară U. TIRIAC BANK, potrivit art. 121 din Legea nr. 85/2006;
- în situația în care se va considera că procedura ofertei de purga nu este valabilă, se solicită admiterea acțiunii principale împotriva pârâților G. A. și GEORGIEV V. S. și anularea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2082/04.05.2001 de BNP "M. ȘI ASOCIAȚII", cu privire la imobilul din Otopeni, .. l-E, fostă vila 3, județ Ilfov (numit în continuare „Imobilul"), încheiat între pârâții-vânzători ȘERBANESCU D. și ȘERBANESCU C. pe de o parte și, pe de altă parte pârâta-cumpărătoare G. A. căsătorită cu G. VENELYN STOIANOV - ca act subsecvent unui transfer fraudulos - și să se dispună repunerea tuturor părților în situația anterioară, în sensul restituirii Imobilului în natură în averea falitei S.C. FLOR1AN H. PRODCOM S.R.L.;
- în situația în care nu se va admite acțiunea principală, solicită admiterea acțiunii subsidiare precizată împotriva pârâților ȘERBANESCU D. și ȘERBANESCU C., și să fie obligați aceștia la restituirea prețului imobilului către averea falitei S.C. F. H. PRODCOM S.R.L., conform art.83 din Legea nr.85/2006, fost art.64 din Legea nr.64/1995 rep.;
- în temeiul art. 274 alin.(3) și art. 275 cp.c. solicită cenzurarea onorariului de avocat de 30.000 lei, la care instanța de fond l-a obligat pe reclamant către pârâții G. A. și G. V. S. și să fie micșorat acest onorariu în raport de munca depusă de apărător și de atitudinea reclamantului față de oferta pârâților.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Prin hotărârea recurată, în mod greșit judecătorul sindic consideră că pentru a putea aplica disp. art. 84 din Legea nr. 85/2006, respectiv pentru admisibilitatea acțiunii principale, trebuie îndeplinite 4 condiții.
In mod eronat judecătorul sindic consideră că nu s-a îndeplinit niciuna dintre aceste condiții:
Acest raționament este eronat, deoarece, în primul rând, creditoarea BCIT (Banca I. TIRIAC) este înscrisă la masa credală a debitoarei S.C. F. H. PRODCOM S.R.L. și, odată deschisă procedura falimentului, ea urmează a-și satisface creanța în procedura colectivă, și nu pe cale separată, potrivit art.36 din Legea nr.85/2006. În al doilea rând, BCIT nu este singura creditoare a acestei debitoare, în tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei fiind înscriși și alți 21 de creditori, fiind lezate drepturile tuturor acestora.
- Cu privire la condiția privind "intenția tuturor părților contractante de a sustrage bunul de la o eventuală urmărire", această condiție nu este cerută de art. 84 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care lichidatorul nici nu a administrat dovezi referitoare la o asemenea intenție.
In realitate, numai ultimele două dintre cele patru condiții enumerate de judecătorul sindic, sunt prevăzute de art. 84 din Legea nr. 85/2006.
- Referitor la cerința ca "atât dobânditorul cât și subdobânditorul să fi plătit valoarea corespunzătoare a bunului", instanța de fond reține, absolut eronat, că atât pârâții Ș., cât și G., ar fi achitat prețul imobilului conform cererii și ofertei la momentul încheierii tranzacțiilor, conform mențiunilor din cele două contracte de vânzare-cumpărare.
Motivarea este eronată deoarece expresia "valoarea corespunzătoare a bunului" din textul de lege nu se referă la prețul trecut în actul de vânzare-cumpărare, ci la obligația cumpărătorilor de a achita valoarea reală a bunului.
Ori, din acest punct de vedere, nici Ș. D. și nici G. A. nu au plătit valoarea corespunzătoare (reală) a Imobilului.
Astfel, în considerentele sentinței comerciale 1607 / 2003, s-a reținut că: „Din raportul de evaluare al Băncii Tiriac, în martie-aprilie 1999 valoarea Imobilului era de 261.547 dolari SUA(fila 64-66 dosar nr. 234/2003)", precum și faptul că „Ulterior acest Imobil este vândut de S.C. F. H. PRODCOM S.R.L. către numitul Ș. D., căsătorit cu Ș. C., pentru 1._ lei".
Având în vedere că, la data primului transfer fraudulos (Contractul de vînzare-cumpărare nr.1973/01.11.2000, anulat prin Sentința comercială nr.1607/16.10.2003) cursul dolarului USA era de 24.867 lei vechi, consideră că prețul de 1._ lei vechi trecut în actul prin care a cumpărat Imobilul pârâtul Ș. D. a fost echivalentul a 60.320 USD, deci aproape de 5 ori mai mic decât cel stabilit prin Raportul de evaluare al Băncii TIRIAC (261.547 dolari SUA) - prin urmare, pârâtul Șerbăneșcu D. nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului, ci doar un preț convenit de părți prin contractul de vânzare-cumpărare. De altfel, pârâtul Șerbăneșcu cunoștea bine valoarea reală a Imobilului, pe care l-a revândut, după numai 4 luni, la prețul de 160.000 USD (echivalentul a 4._ lei vechi), către G. A., câștigând deci cu 100.000 USD mai mult decât prețul cu care cumpărase anterior de la debitoarea S.C. F. H. PRODCOM S.R.L.
Neîndeplinirea acestei condiții, de a plăti valoarea corespunzătoare (reală) a imobilului, este recunoscută și de subdobânditoarea G. A. prin înscrisul olograf numit notificare, adresat lichidatorului judiciar, prin care arată că la data cumpărării a fost atrasă de prețul scăzut, de 160.000 USD, la care i s-a oferit imobilul, deoarece în zonă asemenea vile se vindeau la peste 200.000 USD.
Față de evaluarea făcută de Banca I. TIRIAC, de 261.547 USD în martie 1999, diferența de preț era foarte mare la data transferului subsecvent (martie 2001) reprezentând o treime din valoarea corespunzătoare (reală) a imobilului.
- Cu privire la condiția nr. 4 (art. 84 teza II din Legea 85/2006), G. A. cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial al proprietății Imobilului este susceptibil de a fi anulat (respectiv titlul vânzătorilor Șerbăneșcu D. și Șerbăneșcu C.). Cumpărătorul este dator să verifice cu maximă diligentă titlul de proprietate al vânzătorului; diligenta cerută cumpărătorului se întinde și asupra verificării tuturor împrejurărilor conexe vânzării. Or, următoarele împrejurări cunoscute pârâtei G. A. trebuia să îi creeze acesteia suspiciuni rezonabile cu privire la caracterul fraudulos vânzării-cumpărării:
a)Așa cum declară însăși G. A. în înscrisul intitulat notificarea adresat lichidatorului judiciar, în imobil locuia D. F. C., fostul administrator al proprietarului inițial S.C. F. H. PRODCOM S.R.L., deși proprietari din acte erau Șerbăneșcu D. și Șerbăneșcu C. - situație care i-a atras atenția, dar pe care nu a cercetat-o, deși este comerciantă (asociată în mai multe societăți comerciale).
b)titlul vânzătorilor Șerbăneșcu D. și Șerbăneșcu C. era reprezentat de un contract de vânzare-cumpărare încheiat doar cu 4 luni în urmă, la 01.11.2000, la un preț de 4 ori mai mic; așadar cumpărătoarea G. trebuia să-și prefigureze că vânzătorii Șerbăneșcu D. și Șerbăneșcu C. cumpăraseră în scop speculativ.
Aceste două împrejurări de mai sus, coroborate cu prețul subevaluat față de piața imobiliară cerut de vânzătorii Șerbăneșcu D. si Șerbăneșcu C., erau de natură să nască suspiciuni privind legalitatea transferului inițial pentru orice cumpărător de bună-credință - ceea ce însă nu a fost cazul cu pârâții G. A. și Georgiev V. S., care, astfel, sunt cumpărători de rea-credință.
Pe acțiunea subsidiară, recurenta arată că pentru a opune buna-credință,cumpărătorul avea obligația de a verifica toate împrejurările conexe vânzării, inclusiv datele înregistrate în Registrul comerțului, care este un registru public, cu privire la reprezentanții societății vânzătoare. Conform art.1096 cod civil vechi, plata pentru a fi valabilă trebuie să se facă însuși creditorului, în speță vânzătoarei S.C. F. H. PRODCOM S.R.L.
Pârâții Ș. D. și C. nici nu au plătit în realitate acest preț. Solicită să fie îndepărtată apărarea pe care încearcă să și-o facă aceștia, în sensul că ar fi achitat prețul imobilului cu factura BACF_, depusă la dosar nesemnată de nimeni pentru conformitate cu originalul și, mai ales, nesemnată nici măcar de Ș. D. la rubrica „semnătura de primire". Această pretinsă factură nu poate constitui un document legal de încasare, deoarece: nu are număr, nu conține data emiterii, cota TVA, datele de identitate ale cumpărătorului, datele delegatului vânzătoarei, semnătura de primire.
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notariat nu reprezintă o dovadă suficientă a unei plăți efectuate către o persoană juridică ; pentru dovedirea achitării unei facturi fiscale este necesară o chitanță sau un ordin de plată prin bancă,
Mai mult, prin adresa nr.59 din 10.02.2009, .. (care deține fondul arhivistic al S.C. F. H. PRODCOM S.R.L.), comunică instanței că factura BACF_ nu se regăsește în arhiva societății în intervalul octombrie 2000 - mai 2001 și că facturierele deținute de societate aveau cu totul alte numere de facturi.
În același sens, expertiza contabilă extrajudiciară, depusă de lichidatorul judiciar (efectuată în dosarul de faliment nr._ privind pe debitoarea S.C. F. H. PRODCOM S.R.L. de către expertul contabil T. D.), concluzionează că: în contabilitate nu au fost înregistrate operațiuni de ieșiri prin vânzări de mijloace fixe de natura construcțiilor și, că în contabilitate, nu există documente care să ateste încasarea de sume sau avansuri aferente unor eventuale vânzări de natura construcțiilor.
În ceea ce privește oferta de purgă, recurenta arată că potrivit art.1806 și 1807 din Codul civil anterior, dacă creditoarea nu a răspuns la notificare într-un termen de 40 zile, prețul va fi depus la „casa de depozite și consemnațiuni”, respectiv la C.E.C.
Văzând faptul că creditoarea nu a răspuns la notificarea cumpărătorilor-pârâți în termenul legal de 40 zile, aceștia au consemnat prețul la dispoziția judecătorului sindic, pentru ca acesta să decidă în ce cont trebuie virată (respectiv în contul de lichidare al S.C. F. H. PRODCOM S.R.L. sau direct în contul creditoarei U. TIRIAC BANK). Practic, în acest mod s-a finalizat procedura ofertei de purga, cumpărătorii consemnând prețul - astfel că oferta de purga ar fi trebuit validată de judecător.
In mod greșit instanța a respins această cerere de purga, cu care toate părțile se declaraseră de acord (suma fiind deja consemnată), văduvind astfel averea debitoarei de o sumă cu care se puteau recupera o parte din creanțe, prejudiciind și pe pârâți care doreau să își libereze Imobilul de sarcini.
Având în vedere că pârâții se află în litigiu cu lichidatorul care acționează în interesul creditorilor, că suma oferită de pârâți, reprezentând datoriile Imobilului, se află deja consemnată la dispoziția judecătorului sindic și ținând seama că ne aflăm în procedura colectivă, în care creditoarea U. TIRIAC BANK este înscrisă la masa credală și, deci, ea nu își poate îndestula creanța direct, ci numai prin intermediul lichidatorului, judecătorul sindic trebuia să dea dispoziție lichidatorului să întocmească un Plan de distribuție a sumei către creditoarea garantată, potrivit art.121 din Legea nr.85/2006 - soluție care ar fi fost convenabilă pentru toate părțile.
Cu privire la cheltuielile de judecată, susține că după închiderea dezbaterilor, fără să aducă la cunoștința celorlalte părți, apărătorul pârâților G. a depus la dosar o chitanță de onorariu în sumă de 30.000 lei, despre care reclamantul a aflat abia din lecturarea textului sentinței civile nr. 6100/17.06.2013.
Consideră că onorariul de 30.000 lei cerut de avocatul pârâților este exagerat de mare, mai ales ținând seama și de faptul că, potrivit art.275 Cod pr.civ., lichidatorul judiciar a fost de acord cu oferta de purga făcută de pârâți, încă din anul 2008, când aceștia au depus această cerere la dosar, militând în permanență pentru ajungerea la o soluție amiabilă în acest proces, convenabilă pentru toate părțile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 c.p.c.
La data de 13.02.2014 Ș. D. și Ș. C. au declarat recurs împotriva aceleiași sentințe solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției tardivității acțiunii și respingerii acțiunii ca tardiv formulate.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității acțiunii raportat la art. 61 coroborat cu art. 62 din legea nr.64/1995 sub incidența căreia a fost introdusă acțiunea, întrucât termenul limită pentru promovarea acestei acțiuni era de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
Recurenții susțin că acțiunea este tardivă și prin raportare la termenul general de prescripție, deoarece procedura a fost deschisă la data de 24.01.2002 iar acțiunea a fost introdusă la data de 14.09.2005, cu depășirea termenului.
De asemenea, G. V. și G. A. au formulat recurs împotriva sentinței solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul obligării reclamantei R. I. în solidar cu intervenientul . SA la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, arată că prin sentința atacată cheltuielile de judecată au fost stabilite doar în sarcina reclamantei, dar, având în vedere calitatea de intervenient accesoriu în interesul reclamantei al . SA instanța ar fi trebuit să oblige atât pe reclamantă cât și pe intervenientă în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Nu s-au administrat alte probe noi.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica privind soluția de respingere a cererii de constatare valabilă a ofertei de purgă făcută de pârâții G., Curtea constată că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale privind oferta de purgă.
Potrivit prevederilor art. 1805 Cod Civil, „noul proprietar va declara prin acea notificare că este gata a plăti de îndată datoriile și sarcinile ipotecare, numai până la concurența prețului stipulat prin actul de înstrăinare sau până la valoarea la care va prețui imobil, dacă este dăruit, fără distincție între datoriile exigibile sau neexigibile”.
Așadar, oferta de purgă creează un raport juridic între terțul dobânditor, noul proprietar al imobilului ipotecat și creditorul ipotecar ceea ce înseamnă că purga trebuie plătită acestuia și nu debitoarei aflată în faliment pentru a fi distribuită ulterior de către lichidatorul judiciar. Totodată, intervenientul . a subliniat că va accepta oferta de purgă numai în condițiile în care suma de 160.000.dolari usd va fi virată în contul său și nu al debitoarei falite.
Prin urmare, nefiind întrunite cerințele legale, Curtea constată că în mod just instanța de fond a considerat că nu este valabilă oferta de purgă făcută de pârâții G..
În ceea ce privește critica adusă soluției de respingere a acțiunii principale având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat de către soții G. cu soții Ș., Curtea reține că acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art.60 și urm. din legea nr.64/1995, în prezent art.83 și 84 din legea nr.85/2006.Conform prevederilor art. 84 din legea nr.85/2006, administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea „introduce acțiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat”.
Prin urmare, pentru anularea actului de transfer subsecvent se impune îndeplinirea a două condiții: subdobânditorul să nu fi plătit valoarea corespunzătoare a bunului și acesta să fi cunoscut că transferul inițial era susceptibil de a fi anulat .
În speță, contrar susținerilor recurentei, nici una din cele două condiții nu este îndeplinită, astfel cum a constatat instanța de fond.
Prin sentința penală nr.858/2007 a Tribunalului București Secția a II a penală definitivă prin Decizia nr.331/2007 a Curții de Ape București s-a constatat nulitatea actului prin care s-a radiat ipoteca înscrisă în favoarea BCIT asupra imobilului din . în vedere că administratorul debitoarei falite D. F. C. a săvârșit infracțiunile de fals și uz de fals privind radierea ipotecii, fapte pentru care a fost condamnat definitiv rezultă în mod evident că pârâții Ș. care au cumpărat imobilul de la debitoare în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1973/01.11.2000 de către BNP Liberta liber de sarcini, au fost de bună credință fiind înșelați de către fostul administrator al debitoarei. Cu atât mai mult este evidentă buna credință a pârâților G. care au achiziționat ulterior imobilul de la soții Ș. în baza contractului de vânzare cumpărare nr.2082/04.05.2001 autentificat de către BNP M. G. Asociații. În mod just a apreciat instanța de fond că ne aflăm în prezența unei excepții de la regula anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal (resoluto jure dantis, resolvitur jus accipiens), dată fiind buna credință a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros.
Intimații pârâți G. au dovedit că nu aveau cum să cunoască împrejurarea că primul act de transfer era anulabil întrucât s-au bazat pe extrasul de carte funciară care este, potrivit art.1171 Cod Civil, act autentic ce face deplină credință în condițiile art.1173 Cod Civil.
În ceea ce privește condiția plății unui preț corespunzător Curtea reține că intimații G. au plătit un preț serios, sincer și real în sumă de 160.000 usd, toate aceste derivând din compararea cu prețul rezultat în urma unei evaluări judiciare depusă în volumul II al dosarului instanței de fond privind prețurile practicate pe piață la nivelul anului 1999.
Referitor la soluția de respingere și a capătului subsidiar de cerere privind obligarea pârâților Ș. la restituirea prețului și a fructelor pentru argumentul că nu s-a achitat prețul imobilului, Curtea reține că prin hotărârea penală nr.858/2007 pronunțată de Tribunalul București s-a constatat buna credință a soților Ș. în raport cu debitoarea vânzătoare, dispunându-se restituirea prețului vânzării de 1.500.000 lei (rol) către aceștia, ceea ce înseamnă că prețul a fost achitat de către Ș..
Toate susținerile recurentei privind neplata prețului de către Ș. motivat de lipsa evidențierii în contabilitate nu pot fi primite ca valabile, întrucât imobilul a fost cumpărat în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat la notar, nefiind necesară emiterea unei facturi fiscale pentru a se face dovada plății prețului acest fapt rezultând din mențiunile din contractul autentic.
Faptul că banii reprezentând prețul imobilului nu au intrat în contabilitatea debitoarei nu poate fi imputat soților Ș. ci fostului administrator al debitoarei D. C. F. care avea această obligație.
În fine, în ceea ce privește critica adusă soluției de obligare a reclamantei R. I. lichidatorul debitoarei . SRL la plata cheltuielilor de judecată solicitate de pârâții G. în sumă de 30.000 lei, cheltuieli considerate excesiv de mari, Curtea reține că suma de 30.000 lei acordată de instanță la cererea pârâților G. cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului este rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei și cu împrejurarea că dosarul este foarte vechi aflându-se pe rolul instanței începând din anul 2005.
Pentru toate aceste argumente, Curtea consideră că este nefondat recursul formulat de recurenta R. I. care urmează a fi respins în temeiul art.312 alin. 1 c.pc.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenții Ș. prin care se aduce o singură critică referitor la soluția de respingere a excepției tardivității formulării acțiunii, Curtea constată că este nefondat, deoarece acțiunea reclamantei are ca obiect anularea actului de înstrăinare subsecvent actului inițial ce deja fusese anulat, nefiind incidente dispozițiile art.62 din legea nr.64/1995, privind termenul de 18 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței invocat de către recurenți, ci termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1959 calculat, potrivit art.8 din același act normativ, de la data când reclamanta a luat cunoștință de existența celui de la doilea act de transfer, respectiv în luna septembrie 2004 cu ocazia deplasării la adresa imobilului în vederea evaluării și valorificării sale în cadrul procedurii falimentului în baza sentinței nr.1607/16.10.2003 prin care se anulase transferul de la debitoare către primii cumpărători Ș..
Față de acest moment, introducerea acțiunii în anul 2005 este făcută în termen.
În fine, în ceea ce privește recursul formulat de recurenții G. referitor la obligarea doar a reclamantei R. I. la plata cheltuielilor de judecată, Curtea consideră că este justă soluția instanței de fond care nu a considerat că ar trebui obligată și intervenienta . SA în solidar cu reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind faptul că intervenienta în calitate sa de creditori ipotecar a fost de acord de la început cu oferta de purgă formulată de către pârâții G., și nici nu a îngreunat în alt mod procesul în privința pârâților G., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 c.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții R. I. lichidator al . SRL, G. A., G. V. S., împotriva sentinței civile nr.6100 din 17.06.2013, precum și recursul declarat de recurenții Ș. D. și Ș. C. împotriva încheierii din 28.01.2013 și împotriva sentinței civile nr.6100 din 17.06.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a Vll-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații U. TIRIAC BANK SA și . SRL prin administrator special C. T., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. P. A. G. A. A.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.I.P.
Tehnored.J.E.C.
Nr.ex.: 2/09.07.2014
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 819/2014. Curtea de... | Contestaţie. Decizia nr. 985/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
