Acţiune în anulare. Hotărâre din 06-06-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 2831/116/2009/a3
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1333
Ședința publică de 6 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. V.
JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR V. D.
GREFIER A. G. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI F. prin PRIMAR D. P. împotriva sentinței civile nr.108 din 25 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. M. B. S.R.L. prin administrator C. A. și lichidatorul judiciar CC I. S.P.R.L. FILIALA CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata S.C. M. B. S.R.L. prin avocat S. C. I., cu împuternicire avocațială . nr._ din 29 mai 2014, lipsă fiind recurenta și lichidatorul judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar au fost depuse atât din partea intimatei cât și din partea lichidatorului judiciar întâmpinări.
Intimata prin avocat arată că alte cereri prealabile nu mai are de formulat și nici probe noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pentru considerentele exprimate pe larg în cuprinsul întâmpinării. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Precizează că nu invocă deciziile anterioare care au avut același obiect deoarece litigiul nu a fost soluționat pe fondul cauzei, ci pe excepție.
CURTEA
Constată că prin sentința nr.108 din 25.03.2014 a Tribunalului Călărași a fost respinsă acțiunea formulată de U. A. Teritorială a comunei F. împotriva pârâtelor C.C. I. S. C.-Filiala Călărași, lichidator judiciar al debitoarei . și ..
Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a constatat că la 25.11.2013 U. A. Teritorială a comunei F. a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la 22.06.2012 de C.C. I. S. C.-Filiala Călărași, lichidator judiciar al debitoarei ., având ca adjudecatar pe . Fundeni, și a tuturor actelor subsecvente încheiate ulterior adjudecării prin licitație; repunerea părților în situația anterioară încheierii licitației; sub motiv că la 22.06.2012 C.C. I. S. C.-Filiala Călărași, lichidator judiciar al debitoarei . a organizat la sediul său o licitație publică având ca obiect vânzarea unor active reprezentând bunuri mobile denumite generic baraje/diguri dintre care 8 (opt) se află pe raza teritorială administrativă a comunei F., respectiv: baraj (dig) Postăvari 1 cu suprafața de 1197 mp, situată în extravilanul comunei F., cu 2 călugări deversori cu suprafața de 3,00 mp și tub deversor; baraj (dig) Orăștie I-II cu suprafața de 1706 mp, situată în extravilanul comunei F., cu 1 călugăr deversor și tub evacuare; baraj (dig) Pădurișu II cu suprafața de 2606 mp situat în extravilan cu 2 călugări deversori și 1 tub deversor; baraj (dig) F. 3 cu suprafața de 1459 mp, cu 4 călugări deversori și 2 tuburi deversoare; baraj (dig) Pădurișu I cu suprafața de 1750 mp, cu 1 călugăr deversor și tub deversor; baraj (dig) Pădurișu III cu suprafața de 1191 mp, cu 1 călugăr deversor și tub evacuare; că lichidatorul judiciar a încălcat dispozițiile art.116 – 117 din Legea 85/2006 deoarece Comitetul creditorilor debitoarei a fost cel care a încuviințat modalitatea de vânzare a bunurilor prin licitație publică și a aprobat regulamentul de vânzare și nu Adunarea Creditorilor așa cum prevede art.116 – 117 din Legea 85/2006; că a fost încălcată regula art.120 din aceeași lege deoarece nu a fost încheiat contractul de vânzare al bunurilor în forma autentică deși bunurile înstrăinate sunt imobile; că bunurile vândute nu aparțin debitoarei așa cum rezultă din hotărârile judecătorești prin care aceasta a încercat să obțină un titlu de proprietate asupra imobilelor, în realitate bunurile aparținând reclamantei.
Tribunalul a mai constatat că C.C. I. S. C.-Filiala Călărași, lichidator judiciar al debitoarei . a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii pentru faptul că a intervenit autoritatea de lucru judecat, litigiul având același obiect, cauză și părți a fost deja soluționat prin decizia 1746/30.09.2013 a Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă; pentru lipsa calității procesuale active și a interesului deoarece reclamanta nu face dovada calității sale de proprietar iar pe fond să fie respinsă ca nefondată având în vedere că bunurile aparțin debitoarei iar procedura de vânzare a fost respectată.
Tribunalul a mai constatat că pârâta . a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii:
- pentru faptul că intervenit autoritatea de lucru judecat, litigiul având același obiect, cauză și părți a fost deja soluționat prin decizia 1746/30.09.2013 a Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă;
- pentru lipsa calității procesuale active și a interesului deoarece reclamanta nu face dovada calității sale de proprietar bunurile făcând parte din patrimoniul debitoarei fiind investiții mijloace fixe în contabilitatea sa iar suprafața de teren pe care acestea sunt fixate aparțin domeniului public al statului și administrate de A.D.S. ori de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, bunurile au fost realizate prin investițiile autoarei debitoarei, în anii 1979 – 1980 și nu în anii 1950, cum susține reclamanta iar din anexa la HG nr.1349/2001 rezultă că în Domeniul Public al reclamantei se află 3 podețe realizate în 1950 iar obiectul adjudecării a fost barajul (digul) F. OU; că adresa nr._/12.08.2008 emisă de A.D.S. confirmă că bunurile în litigiu sunt în proprietatea debitoarei iar terenul de sub luciu de apă este proprietatea statului și administrat de A.D.S.; iar pe fond să fie respinsă ca nefondată având în vedere că încălcarea dispozițiilor art.116 – 117 din Legea 85/2006 nu poate fi invocată decât de creditorii interesați și nu de un terț.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că reclamanta a depus întâmpinare la întâmpinarea formulată de pârâta . solicitând respingerea excepției lipsei de interes și a calității procesuale active a reclamantei pe considerentul că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată iar bunurile vândute sunt diguri fiind cuprinse și încorporate fizic la categoria drumuri și podețe în HG nr.1349/2001 iar prin HCL nr.52/2007 digurile – baraje intră în componența drumului comunal și în componența drumurilor stradale iar în art.5 din Legea nr.18 din 1991 se prevede că albiile râurilor și fluviilor cu vetele lacurilor și terenurilor pentru nevoile apărării aparțin domeniului public; iar potrivit art.476 și art.478 din Codul civil 1864 drumurile mari și mici, ulițele fac obiectul dreptului de proprietate publică; că prin sentințele pronunțate în dosarele nr._ și_ instanțele au stabilit că digurile sunt repartizate în categoria drumuri de acces, obiective de interes public; pe fondul litigiului se susține că apărările pârâtei sunt nefondate deoarece bunurile imobile aparțin reclamantei fiind deținute de ea ca drumuri și podețe intrând în componența drumurilor comunale și stradale.
Analizând litigiul, prin încheierea din 18.03.2014, tribunalul a respins excepțiile de autoritate de lucru judecat, inadmisibilitatea, lipsa calității procesuale active și a interesului reclamantei.
Pe fond, tribunalul a constatat că reclamanta nu este creditor în procesul falimentului și că ea nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra bunurilor în litigiu; că aceasta invocă HG 1349/2001 privind inventarierea bunurilor care aparțin domeniului public al comunei F. pretinzând că bunurile în litigiu se regăsesc în proprietatea sa publică sub denumirea de podețe și drumuri însă această teză nu poate fi reținută deoarece în anexa 3 din Legea nr.213 /1998, punctul III se precizează că domeniul public local al comunelor este alcătuit din: „drumurile comunale, vicinale și străzile”, fără a include însă și podețele.
În concluzie, tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său asupra bunurilor pentru a se dispune anularea procesului-verbal contestat.
La 17.04.2014 U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI F. a declarat recurs criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Greșit tribunalul a reținut că reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate asupra bunurilor în litigiu.
Se arată că instanța de fond a reținut că inventarul domeniului public nu consfințește dreptul de proprietate și a bunurilor care fac obiectul licitației nu se identifică cu cele individualizate în HCL nr.21/1999 și că pentru a dovedi contrariul recurenta va depune înscrisuri noi cu care va dovedi că este proprietara bunurilor denumite generic „baraje – diguri” și care în fapt se regăsesc în anexa III pct.III din Legea nr.213/1998.
Se arată că recurenta a solicitat Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Călărași întabularea dreptului de proprietate asupra pretinselor „baraje – diguri” obținând încheierea de recunoaștere a dreptului de proprietate; și că printr-o probă extrajudiciară, expertiză topo dovedește identitatea fizică între bunurile individualizate în HCL nr.21/1999, atestate ca aparținând domeniului public al UAT F. prin HG nr.1349/2001 și cele 8 bunuri denumite generic „baraje – diguri”.
La 30.05.2014 . a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că prin HG 2139/2004 sunt catalogate și clasificate obiectivele aparținând Unităților A. Teritoriale unde pentru diguri se folosește clasificarea numerotată cu 1.4.1., pentru baraje și 1.4.2. pentru diguri de compartimentare; și că în actul normativ invocat de recurentă ca atestând dreptul său de proprietate asupra bunurilor în litigiu nu regăsim aceste coduri.
Se mai arată că schițele depuse de reclamantă nu pot servi titlul de proprietate, ele fiind simple planuri de situații.
De asemenea se arată că bunurile în litigiu au fost realizate prin investițiile autoarei debitoare în anii 1979 – 1980.
De asemenea, C.C. I. S. C.-Filiala Călărași a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că bunurile în litigiu sunt proprietatea debitoarei așa cum rezultă din listele de inventariere din 31.01.1991 încheiate cu ocazia trecerii activului și pasivului unor ferme piscicole de la . la .>
La dosarul de recurs au fost depuse protocoalele din 25 iunie 1991 și din 31 august 1992, împreună cu listele de inventariere (fila 54 – 63 dosar Curte).
Recursul nu este fondat.
Nu sunt fondate criticile recurentei încadrate de aceasta în motivul prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ.
Curtea observă că în acțiunea în nulitate absolută formulată de reclamantă aceasta justifică calitatea procesuală activă și interesul pe considerentul că aceasta reclamă că este proprietara bunurilor în litigiu.
Verificarea dreptului de proprietate invocat de reclamantă este o chestiune de fond astfel că just prima instanță a decis soluționarea pe fond a litigiului ocazie cu care va fi verificată temeinicia pretențiilor reclamantei, inclusiv a existenței dreptului de proprietar al acesteia.
Pe fondul recursului, Curtea reamintește că, nimeni nu-și poate fabrica singur probe astfel că just tribunalul a reținut că HCL nr.21/1999 nu poate constitui dovada dreptului de proprietate al reclamantei, opozabil pârâților.
De asemenea, Curtea observă că nici HG 1349/2001, invocată de reclamantă ca reprezentând titlul său de proprietate nu poate fi reținută ca temei al pretenției sale deoarece în actul juridic arătat nu sunt menționate bunurile în litigiu ca aparținând acesteia.
Includerea acestor bunuri în categoria de drumuri nu poate fi reținută pentru că digurile/barajele și drumurile sunt bunuri distincte și ultimele sunt înscrise în actul juridic arătat ca aparținând reclamantei, nu însă și digurile/barajele.
Recurenta a susținut că în calea de atac va depune probe noi pentru a-și dovedi dreptul de proprietate asupra bunurilor în litigiu. Nu a depus însă nici un act.
Având în vedere că în lipsa dovezilor arătate recurenta nu a probat că este un terț interesat, corect instanța de fond nu a verificat susținerile reclamantei cu privire la motivele de nulitate ale licitației.
Nu este deci cazul a fi verificat dreptul de proprietate al debitoarei asupra bunurilor în litigiu și nici celelalte susțineri.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 C.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI F. prin PRIMAR D. P. împotriva sentinței civile nr.108 din 25 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. M. B. S.R.L. prin administrator C. A. și lichidatorul judiciar CC I. S.P.R.L. - FILIALA CĂLĂRAȘI ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. V. D. M. V. D.
Grefier,
A.-G. S.
Red.Jud.D.V
Tehnored.J.E.C.
Nr.ex.: 2/24.07.2014
Fond: Tribunalul Călărași – Secția Civilă
Președinte: Judecător sindic – G. C.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
