Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 954/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 954/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 58149/3/2010/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 229/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 954
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Judecător M. H.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.8831/25.10.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. V. și S. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimații pârâți prin avocat V. C. R., având împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează că s-a depus întâmpinare formulată de intimații pârâți.
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, față de dispozițiile art.138 al.6 din Legea 85/2006 și acordă cuvântul intimaților prin apărător.
Intimații prin apărător, solicită admiterea excepției și respingerea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 31.01.2014, Tribunalul București – Secția a VII a Civilă a înaintat spre competentă soluționare cererea de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.8831/25.10.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr._, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București in reprezentarea Administrația Finanțelor Publice sector 2 privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților S. V. și S. L..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat următoarele:
Conform art.138 din Legea nr.85/2006, in cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului / lichidatorului judiciar sau, daca administratorul / lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență si/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta de alin. (1), la cererea presedintelui comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, la cererea unui creditor desemnat de adunarea creditorilor sau la cererea creditorului care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor inscrise la masa credala, judecătorului-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
La data solutionarii ,cererii au devenit aplicabile disp.din cuprinsul art.268 din OUG 91/2013 ,ce dispuneau in cuprinsul lit. c ,faptul ca au fost folosite activele si/sau creditele societatii de asigurare/reasigurare in interes propriu si al altor personae.
Trebuie precizat ca raspunderea reglementata de art.268 din OUG 91/2013 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personala, care intervine numai atunci cand, prin savarsirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, acestia au contribuit la ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa.
Natura juridica a raspunderii reglementate de procedura insolventei este aceea a unei raspunderi speciale, care imprumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delictuale.
Pentru a putea fi angajata raspunderea membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa.
Insa, pe lângă condițiile generale, art.268 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, iar faptele enumerate in dispozitiile art.268 trebuie sa fi contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolventa.
Ca atare, aceasta forma de raspundere reglementata de art.268 din OUG 91/2013 nu este o raspundere contractuala izvorata din mandat, nefiindu-i aplicabile regulile de la raspunderea contractuala.
Totodata, nu sunt suficiente simple afirmatii pentru a opera angajarea raspunderii patrimoniale, deoarece partilor le revine, sarcina de a-si dovedi sustinerile, invocarea prevederilor art.268 din OUG 91/2013 nefiind de natura sa atraga in mod automat raspunderea membrilor organelor de conducere caci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina acestora, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Prin urmare, toate conditiile raspunderii reglementate de procedura insolventei trebuie dovedite, neoperand nicio prezumtie de culpa.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
În cazul creditorilor, prejudiciul constă în nerecuperarea/diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acestia le au față de debitor.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - j) ale art.268 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art. 268 din OUG cu nr. 91/2013 rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
In ceea ce priveste fapta prevazuta de dispozitiile art. 268 lit. c) din OUG cu nr. 91/2013 ,simpla invocare la modul general a unui management defectuos nu este in masura a atrage aplicabilitatea dispozitiilor legale mentionate,ci trebuie sa se arate in concret care sunt faptele savarsite de asociati care au dus la insolventa societatii.
Prin reglementarile din art.268 din OUG cu nr. 91/2013 legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Ca atare, in lipsa unor dovezi concrete din care sa rezulte in concret care sunt activitatile dispuse de asociati, modalitatea in care s-au realizat aceste fapte, perioada de timp, si nu in ultimul rand faptul ca acestea ar fi produs starea de insolventa, nu poate fi retinuta ca fiind dovedita fapta ilicita.
Pentru aceste motive, tribunalul a respins ca neintemeiată cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de catre reclamantul AFP Sector 2 impotriva paratilor S. V. si S. L. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta creditoare DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLICE apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În fapt, recurenta s-a înscris la masa credală a debitoarei, cu suma de 330.088 RON.
Întrucât în rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar desemnat în cauză s-a arătat că societatea nu deține bunuri pentru recuperarea datoriilor, creditorii au hotărât să formuleze cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, prin care administratorul debitoarei să fie obligat la suportarea întregului pasiv rămas neacoperit.
Prin sentința pe care o recurează, judecătorul-sindic a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 2, neținând cont de situația de fapt și de drept care a condus la starea de insolventă a societătii debitoare.
Administrația Finanțelor Publice Sector 2 a înregistrat la grefa Tribunalului, cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale împotriva administratorului debitoarei, întemeiată pe dispozițiile art. 138, alin. 1, lit. C din Legea nr. 85/2006.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentintei comerciale atacată, in sensul admiterii cerererii de atragere a răspunderii personale patrimonială a pârâtei mai sus menționata, în calitate de administrator a debitoarei și obligarea acesteia la suportarea pasivului debitoarei cu bunurile din averea personală până la achitarea integrala a obligațiilor societătii, conform ultimului tabel definitiv al creanțelor întocmit de către lichidatorul judiciar.
În urma analizarii documentelor aflate la dosarul cauzei, instanta de fond, a respins cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, reținând că prevederile art. 138, lit. c din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile in cazul de față.
Învederează instanțe faptul că scopul edictarii dispozițiilor art. 138, a fost acela de a determina apariția și menținerea unui climat economic sănătos, bazat pe doua principii fără de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: principiul apărării drepturilor creditorilor societății față de faptele administratorilor care nu iau masurile cerute de lege in cazul în care societatea se afla în încetare de plați și principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activitați care prejudiciază pe ceilalți creditori.
Așa cum rezultă din actele existente la dosar, obligațiile față de creditorul bugetar sunt considerabile, ceea ce dovedește neglijarea cu vinovăție a achitării la termenele legale a taxelor, impozitelor si contribuțiilor legal datorate.
În aceste condiții, apreciază că legătura de cauzalitate între faptele pârâtului (constând în exercitarea unui management defectuos al societății în sensul că a continuat să mai funcționeze deși pierderile din afaceri erau iminente) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor) este stabilită și constă in dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și in condiții de legalitate a societății. însusi faptul ca legiuitorul uzează în cuprinsul art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată, de verbul "a contribui" si nu de "a cauza" denotă intentia acestuia de a da valoare cauzală si acelor fapte care, deși nu au cauzat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Întrucât administratorul societătii este un mandatar al falitei, iar mandatul acestuia este prezumat a fi cu caracter oneros (conform art. 374 Cod Comercial), activitatea debitoarei trebuie condusă cu mai multă diligență decât propriile interese.
Se poate concluziona că raspunderea administratorului societății debitoare este atrasă si datorită culpei cele mai simple a acestuia.
Se creeaza astfel si legătură de cauzalitate între fapta ilicită a administratorului societății debitoare (nerespectarea dispozițiilor referitoare la ținerea evidentei contabile) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor așa cum rezultă din tabelul final al obligațiilor societății debitoare ) și constă in dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală si in condiții de legalitate a societătii.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile articolului 304 pct. 9 din Codul de procedura civilă coroborate cu cele ale Legii nr. 85/2006, Legii nr. 82/1991 si Legii nr. 31/1990.
În ședința publică de la 16 aprilie 2014, Curtea, din oficiu, a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a recurentei DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLICE excepție pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/2010, în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin. 1 sau, după caz, alin. 3, administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenționează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenției sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.
Din dispozițiile legale precitate rezultă că legiuitorul a dorit să acorde vocație procesuală activă în promovarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin. 1 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar administratorului/lichidatorul judiciar.
per a contrario, nici un alt creditor, indiferent de faptul dacă acesta este titularul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, nu poate declara recurs împotriva hotărârii de respingere a cererii ci doar să solicite aceasta administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, în condițiile legii.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/2006, articolul 312 alineat 1 Cod procedură civilă, admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentului.
Respinge recursul ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Respinge recursul formulat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.8831/25.10.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. V. și S. L.., ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU M. H.
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.2/30.04.2014
………………
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă,
Judecător - sindic: O. S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1633/2014. Curtea de Apel... | Acţiune în anulare. Hotărâre din 06-06-2014, Curtea de Apel... → |
|---|
