Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1681/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1681/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 24975/3/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._
Nr. în format vechi: 2135/2014
Decizia civILĂ NR. 1681/R
Ședința publică de la data de 03 octombrie 2014
Președinte: R. A. V. S.
Judecător: G. F. I.
Judecător: C. N. I.
Grefier: I. L. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 în contradictoriu cu intimatul-pârât T. S., împotriva Sentinței civile nr. 5992/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ având ca obiect - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare față de lipsa părților.
La a doua strigare nu au răspuns părțile.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra recursului.
curtea,
Asupra recursului:
Prin Sentința civilă nr. 5992/12.06.2014 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului T. S. formulată de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3.
A reținut judecătorul-sindic că nu s-a făcut dovada elementelor răspunderii delictuale reglementate de dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței, respectiv a faptei ilicite, prejudiciului, legăturii de cauzalitate și culpei – elemente care nu se prezumă; refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele menționate de art. 28 din Legea insolvenței se pedepsește, lichidatorul având posibilitatea de a urma procedura prevăzută la art. 147 din lege; predarea înscrisurilor este ulterioară deschiderii procedurii de insolvență, astfel că neîndeplinirea obligației nu poate cauza starea de insolvență.
Prin recursul declarat, recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii; scopul reglementării dispozițiilor art. 138 a fost acela de a determina apariția și menținerea unui climat economic sănătos, bazat pe două principii, cel al apărării creditorilor față de faptele administratorilor care nu iau măsurile cerute de lege în cazul în care societatea se află în încetare de plăți și cel al răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori; în speță s-a făcut dovada săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, întrucât administratorul nu și-a îndeplinit obligația de a se adresa tribunalului conform art. 27 din Legea insolvenței; răspunderea administratorilor poate fi atrasă și pentru culpa cea mai ușoară, întrucât ei sunt mandatari ai falitei; art. 72 din Legea nr. 31/1990 prevede că obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, iar potrivit art. 374 C.. prezumat cu titlu oneros; acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, răspunzând astfel și pentru culpa comisă în executarea mandatului; se creează astfel legătura de cauzalitate între fapta ilicită – societatea a continuat să funcționeze deși pierderile erau iminente și prejudiciul creat – cauzat creditorilor prin neplata datoriilor.
În drept, recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 a indicat dispozițiile Legii nr. 85/2006, Legii nr. 31/1990.
Analizând recursul formulat, văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea reține:
Astfel cum în mod corect a reținut judecătorul-sindic, răspunderea reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală.
Se observă că, din perspectiva condiției faptei ilicite, există o diferență netă între răspunderea administratorului în baza art. 138 din Legea insolvenței, pe de o parte, și răspunderea administratorului față de societate ori răspunderea directă față de un creditor, pe de altă parte: răspunderea în caz de insolvență se poate antrena numai pentru faptele strict delimitate de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței; răspunderea față de societate - ori, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, față de un creditor - poate fi antrenată, în baza art. 72-73 din Legea societăților comerciale, pentru orice faptă de încălcare a contractului de mandat dintre părți, precum și pentru orice faptă de încălcare a atribuțiilor și obligațiilor administratorului ce rezultă din lege. Prezumția de culpă a administratorului statutar, afirmată de creditoare prin cererea introductivă de instanță, există doar în cazul acțiunii directe prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990; contrar opiniei creditoarei, dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006 nu instituie nicio prezumție de culpă, reclamantul fiind ținut a proba toate elementele răspunderii civile.
Or, solicitând angajarea răspunderii, reclamanta s-a întemeiat exclusiv pe omisiunea formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
O astfel de omisiune fiind ulterioară apariției stării de insolvență nu se poate constitui într-o cauză a insolvenței. Nicidecum omisiunea nu poate fi interpretată în sensul art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 întrucât, contrar opiniei creditoarei, dispozițiile legale nu se referă la întreaga activitate a societății, ci la o anume activitate, precizată, ce nu ar corespunde interesului social, de realizare a profitului, ci dimpotrivă, ar prejudicia vădit societatea; textul de lege se referă la continuarea unei activități, și nu la continuarea activității.
Pentru aceste considerente, reținând că Sentința civilă nr. 5992/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ este temeinică și legală, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 și art. 312 C.proc.civ., art. 304 ind. 1 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, fiind menținută în tot sentința atacată.
pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva Sentinței civile nr. 5992/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII - a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât T. S. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 octombrie 2014.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
R. A. V. S. | G. F. I. | C. N. I. |
Grefier, | ||
I. L. P. | ||
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 2050/2014. Curtea de... | Contestaţie. Decizia nr. 502/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
