Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 971/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 971/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 56443/3/2011/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.971
Ședința publică de la 11 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V.
JUDECĂTOR D. M.
GREFIER A.-G. S.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și HM E. I.P.U.R.L. în calitate de lichidator judiciar al .. împotriva Sentinței civile nr.7284 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea pune în discuție, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a recurentei – lichidator judiciar HM E. I.P.U.R.L., având în vedere că titular al cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a formulat recurs și rămâne în pronunțare atât pe excepție cât și pe fondul recursului promovat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4.
CURTEA
Deliberand, se retin urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 7284 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulată de reclamanta D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI in reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 în contradictoriu cu pârâta D. D..
In motivare, s-a retinut ca, pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu, o faptă ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu, fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâta a fost asociată a debitorului.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care aceștia le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)- g) ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Debitorii care sunt supuși procedurii insolvenței, se află, în urma activității desfășurate, în încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, creditorul a făcut doar afirmații generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit. d) din lege. Calitatea pârâtei de asociată a debitorului nu poate duce la concluzia că aceasta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea ei, în lipsa unor probe certe.
Fapta prevăzută la art.138 lit. d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâta a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă creditorul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâta nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtei de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditorul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
În concluzie, tribunalul a statuat ca nu este intrunita niciuna din ipotezele prevăzute de lit. d) a art. 138 din lege.
La data de 24.12.2013, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4, a formulat recurs împotriva Sentinței Civile nr. 7284 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, prin care solicita admiterea recursului, modificarea sentinței recurate si pe fond admiterea cererii formulate in temeiul art.138 lit.d din Legea nr. 85/2006 si obligarea paratei D. D. la plata sumei datorate conform tabelului definitiv.
In motivare, se arata ca, in data de 04.05.2012, Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice a formulat in temeiul art. 138 alin. (1) lit. d din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale S.C. 2 DGP IMPEX SRL, cu sediul in București, ..130, ., . cod fiscal_, respectiv DRAMBA D., in calitate de administrator al societății, prin care s-a solicitat instanței sa dispună suportarea de către acestea a debitelor cu care figurează societatea debitoare la bugetul de stat conform tabelului definitiv depus la dosar.
Prin sentința comerciala recurata, instanța a dispus respingerea cererii formulata de către creditor ca fiind neîntemeiata.
Se considera ca instanța de fond a procedat la soluționarea cererii formulata de instituție cu interpretarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila).
Astfel, in motivarea hotărârii, instanța de fond a considerat ca nu s-a stabilit legătura de cauzalitate intre netinerea contabilității si ajungerea debitoarei in stare de insolventa, si in considerarea acestui aspect, cererea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 a fost respinsa.
Prin cererea formulata de către instituție s-a solicitat instanței sa procedeze la atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății, respectiv a administratorilor debitoarei pentru pasivul social rămas neacoperit ca urmare a declanșării procedurii falimentului.
De asemenea, din actele cauzei, rezulta ca mai multe categorii de obligații la bugetul de stat nu au fost vărsate la termenele prevăzute de lege, acumularea acestora precum si a dobânzilor si penalizărilor de întârziere aferente, constituind cu siguranța unul din motive pentru care debitoarea a ajuns in incetare de plați."
Astfel "responsabilitatea pentru manifestarea acestor incalcari ale dispozițiilor legale revine cu certitudine administratorilor si asociaților, fata de prevederile art. 138 alin 1 lit. d din legea 85/2006 privind procedura insolventei."
Se apreciaza ca in culpa este administratorul si asociatul debitoarei. întrucât acesta, desi a fost notificat de mai multe ori de către lichidator, nu a fost găsit si astfel, nu a predat acestuia documentele contabile prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, fapt pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 138 lit. d). privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului si asociatului debitoarei.
A arătat ca au fost intrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv exista un prejudiciu, exista o fapta ilicita, o legătura de cauzalitate intre cele doua si exista de asemenea si prezumția de culpa a administratorilor si asociaților.
In ceea ce privește existenta unei fapte ilicite, se sustine ca. in conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1, « societățile comerciale ... au obligația sa organizeze si sa conducă contabilitatea proprie ... potrivit prezentei legi » si art. 5 « persoanele prevăzute la art. 1 au obligația sa conducă contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situații financiare anuale ». Coroborând aceste prevederi legale cu textele art. 73 alin 1 lit. c si art. 73 alin. 2, rezulta ca « administratorii sunt solidar răspunzători fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere. Acțiunea in răspundere impotriva administratorilor aparține si creditorilor societății, insa aceștia o pot exercita numai in caz de faliment al societății ». rezulta fara echivoc ca in cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a ținut o contabilitate in conformitate cu legea.
Legiuitorul a instituit obligația tinerii contabilității in partida dubla si obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual si din raportarea semestriala la organele fiscale (in speța la Administrația Finanțelor Publice Sector 4 tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activității contabile. Prin nedepunerea documentelor contabile prevăzuta de lege se incalca in mod flagrant prevederile legale care reglementează modalitatea de tinere a contabilității. De asemenea, pe baza declarațiilor privind obligațiile de plata la bugetul de stat a căror depunere lunara este obligatorie conform legii pentru toate societățile comerciale se întocmește fisa sintetica de evidenta pe plătitor, care fisa centralizează toate debitele pe care o societate le are către bugetul de stat. Prin nedepunerea acestor documente se creaza premisele eludării legii, tinerii unei contabilități fictive sau chiar a unei duble contabilități, existând posibilitatea prejudicierii bugetului de stat.
Din cele expuse mai sus, reiese, in mod clar, ca societatea debitoare, prin administratorii si asociații acesteia, nu a ținut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale, fiind astfel indeplinita condiția esențiala prevăzuta expres de litera d) art. 138 din Legea 85/2006, privind procedura insolventei.
În privința prejudiciului, se invedereaza ca existenta unui prejudiciu cert cauzat instituției de către parați prin conducerea defectuoasa a societății, s-a stabilit cu prisosința in cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciara, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final al obligațiilor debitoarei, tabel necontestat.
Sub aspectul culpei, se arata ca, în privința izvorului răspunderii civile, acesta are atat sorginte delictuala (izvorand din nerespectarea obligațiilor legale), cat si contractuala (izvorâta din contractul de mandat pe care reprezentanții societății il încheie cu societatea). Primează in acest caz calitatea de mandatar a reprezentanților societății.
Mai mult, la art 11 al Legii 82/1991, modificata si republicata, la alin. (1) se arata in mod clar ca:" Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective."
Administratorul având de îndeplinit un contract tacit de mandat in temeiul art. 72 din Legea 31/1990 republicata are si o răspundere contractuala fata de terții păgubiți de societatea ce o reprezintă.
Se poate astfel lesne observa ca obligația tinerii contabilității in conformitate cu prevederile legale incumba administratorului societății in baza legii, fiind una dintre obligațiile cuprinse in contractul de mandat tacit sau expres care se încheie intre o societate si administratorul ei.
Pe tot parcursul desfășurării procedurii de faliment si in cursul judecării cererii sale, intimații nu au făcut in niciun fel dovada existentei unor cauze care sa-i absolve de aceste obligații contractuale, rezultând in mod evident existenta culpei.
In ceea ce privește legătura de cauzalitate, se mentioneaza ca societatea comerciala este o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate in care asociații se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț in scopul realizării de profit. Deci, prin contractul de societate, asociații se obliga la săvârșirea anumitor acte de comerț de natura a produce profit. Fiind accesorii desfășurării activităților de comerț, depunerea documentelor contabile prevăzute de lege poate fi considerata de asemenea o acțiune accesorie desfășurării activității comerciale la care asociații sunt obligați in conformitate cu contractul de societate.
O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorii sau asociații sai manifesta un dezinteres total in ceea ce privește indeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății, respectiv nu tin o contabilitate in conformitate cu prevederile legale, nu varsă la buget sumele constituite ca taxe si impozite, nu depun documentele contabile prevăzute de lege. Singurul rezultat, previzibil de altfel, al acestei atitudini de dezinteres fata de prevederile legale ce guvernează si reglementează desfășurarea activității unei societăți comerciale este falimentul acelei societăți comerciale.
Acesta este raportul de cauzalitate intre faptele culpabile ale administratorului si asociatului ce constau in neindeplinirea obligațiilor legale (nerespectarea si neaplicarea legii) si prejudiciul creat creditorilor prin ..
Mai mult, nu se poate vorbi de neimplicare a administratorilor si asociaților in ajungerea in stare de faliment a societății atâta vreme cat a constituit, dar nu a virat la bugetul de stat, sume de natura impozit microintreprinderi si impozit profit. Deci societatea, si implicit administratorii si asociații acesteia au obținut profit din activitățile comerciale desfășurate, fara sa plătească impozitele aferente. Nu poate fi vorba astfel de o neimplicare sau despre lipsa unei culpe ci mai degrabă de rea voința si dezinteres fata de respectarea obligațiilor legale de plata a impozitelor.
In incadrarea faptelor la art. 138 lit. d), instituția a avut in vedere si faptul ca la dosarul cauzei nu s-au depus documentele contabile ale societății, ceea ce reiese si din rapoartele de activitate depuse de lichidatorul judiciar, rapoarte prin care invedereaza faptul ca desi a făcut numeroase demersuri in vederea intrării in posesia documentelor contabile ale debitoarei, aceastia nu au răspuns solicitărilor. Nici dupa depunerea cererii întemeiata pe art. 138, dupa ce administratorii si asociații au devenit parați, nu au fost depuse actele contabile ale societății, fapt ce intareste prezumția de culpa a administratorilor si asociaților societății debitoare.
Pe tot parcursul desfășurării procedurii de faliment si in cursul judecării cererii sale, parata nu a făcut in niciun fel dovada existentei unor cauze care sa o absolve de aceste obligații contractuale, rezultând in mod evident existenta culpei.
Sumele care constituie prejudiciul cauzat Statului R. sunt sume aferente desfășurării activităților comerciale, sume care trebuiau sa fie plătite de către societate din incasari. Neplata lor a fost cauzata de dezinteresul total arătat de către administrator si de asociatul unic in indeplinirea obligațiilor legale si contractuale (vărsarea la bugetul de stat a unor sume de natura impozitului pe profit este obligație legala).
Urmare a activității desfășurate de administratori si asociați, societatea a intrat in incetare de plați, si pe cale de consecința in faliment, instituția fiind prejudiciata prin neplata impozitelor si taxelor, dobânzilor si penalităților aferente acestora.
In drept, se invoca art. 299 si urm. din Codul de Procedura Civila, Lg. 85/2006.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxelor de timbru conform prevederilor art. 30 din OUG nr.80/2013 coroborate cu cele ale art. 229 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
Se solicita judecarea cauzei in lipsă, în condițiile Codului de procedura civila.
De asemenea, impotriva aceleasi sentinte a declarat recurs, la data de 06.01.2014, si HM E. I., in calitate de lichidator al ., solicitand admiterea recursului si modificarea sentinței recurate in sensul admiterii actiunii.
In motivare, se arata ca, prin sentința din data de 07.12.2012, s-a admis cererea formulată de HM E. I.P.U.R.L., și, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei în formă simplificata față de debitoarea S.C. 2 DGP IMPEX S.R.L.
Prin aceeași sentință a fost desemnat lichidator judiciar HM E. I.P.U.R.L. București.
Ulterior, prin sentința civila nr.9454 din data de 26.09.2012, judecătorul sindic a admis cererea formulată de către HM E. I.P.U.R.L. și a dispus inchiderea procedurii in baza art. 131 din Legea nr.85/2006.
La data de 04.05.2012, creditorul Direcția G. a Finanțelor Publice-in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4, a înregistrat sub nr._ 11l/al, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a paratei Drimba D., întemeiata pe prevederile art. 138 lit.d) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolventei.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a civila, prin sentința civila nr.7284 din data de 18.09.2013 a respins cererea formulata de Direcția G. a Finanțelor Publice Bucuresti - in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice București Sector 4, ca neîntemeiata.
Sub aspectul incidenței dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006, se considera că, în cauză, sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtei, întrucât legiuitorul prin reglementarea indicată, a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Pentru atragerea răspunderii pârâtei, este necesar să fie întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, si vinovăția.
Refuzul pârâtei de a preda toate actele contabile generează prezumția că evidența contabilă nu a fost ținută conform legii și că a folosit bunurile debitoarei în folosul său propriu sau al altor persoane.
Astfel, sub aspectul faptei ilicite, pârâta Dramba D. a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Fapta ilicita a fost săvârșita de pârâta, în calitate de asociat unic si administrator al debitoarei, și are legătură directă cu acumularea treptată de debite restante si in final cu ajungerea debitoarei in stare de insolventa.
Sub aspectul vinovăției, deși notificata în nenumărate rânduri, pârâta nu și-a onorat obligațiile legale prevăzute în mod imperativ în textul art. 35 din Legea nr. 85/2006, culpa acestuia constând în nepredarea tuturor actelor contabile către lichidatorul judiciar.
De asemenea, trebuie avut in vedere existența unui prejudiciu de 6.984 lei, reprezentând masa credală neacoperită.
In drept, se invoca art.8 si următoarele din Legea nr.85/2006, art. 304 indice 1, art. 312 C.Pr.Civila.
Se solicita judecata, in baza 242. alin.2 C.Pr.C.
Prezentul recurs este scutit de plata taxei de timbru, potrivit art. 77 din Legea 85/2006, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Intimatul nu a depus intampinare.
La termenul din 11.04.2014, Curtea a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active a lichidatorului.
Analizand exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentului CII D. D., cu prioritate, in temeiul art 137 Cod Pr Civ (1865), instanta urmeaza a o admite, avand in vedere ca cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a fost formulata de creditoarea D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI in reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4, care si-a exercitat si dreptul de a introduce recurs impotriva sentintei pronuntate. In aceste conditii, nu mai sunt incidente dispozitiile art 138 alin 6 din legea nr 85/2006, dat fiind faptul ca insasi creditoarea a inteles sa declare calea de atac, astfel incat este lipsit de interes demersul lichidatorului.
Pentru aceste motive, Curtea va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentului HM E. I., urmand a respinge recursul ca fiind introdus de o persoana fara calitate procesuala activa.
Asupra fondului recursului, examinand hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art 304¹ Cod Pr Civ (1865), Curtea apreciază nefondata calea de atac, pentru următoarele considerente:
Creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, susținând că pârâta-intimata nu a predat documentele contabile lichidatorului si nu a tinut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale, acest dezinteres conducand la falimentul societatii.
Prealabil, trebuie stabilita natura răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin prezentul recurs, recurenta invoca faptul ca izvorul raspunderii paratului este atat delictuala, cat si contractuala (in baza contarctului de mandat incheiat de parata cu societatea).
Aceasta ultima sustinere nu poate fi primita.
Natura juridică a răspunderii instituite de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Astfel, aceasta raspundere se angajeaza nu in baza contractului de mandat incheiat intre societate si membri din conducere, ci a faptelor ilicite limitativ prevazute. De altfel, ca sa opereze o raspundere contractuala este necesar sa existe un contract intre partea care a suferit un prejudiciu (prin incalcarea clauzelor contractuale) si celalalt co-contractant, care a produs prejudiciu. Or, in speta, intre creditoarea-reclamanta si parata Deîmba D. -administrator al .- nu s-a incheiat o astfel de conventie. Contractul de mandat invocat nu este incheiat intre creditoare si parata, ci intre aceasta din urma si societate. Avand in vedere ca recurenta este tert fata de contractul de mandat, aceasta nu poate invoca o raspundere contractuala.
In plus, trebuie subliniat ca, potrivit dreptului comun, cand un tert este vatamat printr-o fapta (actiune/omisiune) care isi are izvorul . contractanta vinovata de producerea prejudiciului nu raspunde fata de tert in virtutea contractului, ci a raspunderii delictuale sau penale, dupa caz.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.
Asadar, săvârșirea unei fapte ilicite se refera la una din actiunile/omisiunile prevăzute limitativ de art 138 alin 1 din legea nr 85/2006. Prin prejudiciu se intelege pasivul societatii debitoare aflate in insolventa ce nu a putut fi acoperit in cursul procedurii. Acestea sunt două condiții necesare, dar nu suficiente pentru antrenarea răspunderii patrimoniale. In plus, reclamantul trebuie să dovedească vinovatia paratului, precum si faptul că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere civilă delictuala. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a reglementat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale după administrarea de dovezi privind săvârșirea faptelor menționate, al căror rezultat a fost insolvența societății sau a contribuit la ajungerea societatii in insolventa.
Referitor la fapta invocata si prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că nu s-a probat în concret faptul ca parata a ținut o contabilitate fictivă, ca a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, precum si faptul ca acestea ar fi produs sau ar fi contribuit la starea de insolvență.
Simplul fapt ca parata nu a depus actele contabile necesare desfasurarii procedurii insolventei, chiar daca este o obligatie legala, nu este suficient pentru stabilirea răspunderii daca nu este făcuta și dovada existentei dublei contabilitati sau nerespectarii dispozitiile legale la intocmirea actelor contabile, precum si a legaturii de cauzalitate dintre aceste actiuni si insolventa societara.
Oricum, Curtea constata ca, din cuprinsul raportului intocmit de lichidator asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia insolventei (f 48, dosar nr_ 11 al Tribunalului Bucuresti-sectia a VIIa), rezulta ca parata s-a prezentat la sediul lichidatorului si a pus la dispozitie actele contabile prevazute de art 28 din legea nr 85/2006.
Astfel, in sarcina paratei nu se poate retine vreo neglijenta in acest sens.
Concluzionând, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentului-lichidator judiciar HM E. I. si respinge recursul formulat de acesta ca fiind introdus de o persoana fără calitate procesuală activă.
Respinge recursul formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței civile nr.7284 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D. D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publica, astăzi, 11.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. L. Z. D. V. D. M.
Grefier,
A.-G. S.
Red.Jud.ALZ/28.05.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Președinte – Judecător sindic: G. C.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 502/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
