Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 386/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 76619/3/2011/a1
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 386
Ședința publică de 7 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. V.
JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR A. L. Z.
GREFIER A. G. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.7309 din 19 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul A. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depusă prin Serviciul Registratură din partea intimatului întâmpinare, în două exemplare.
Curtea constatând că recurenta a solicitat prin motivele de recurs judecarea în lipsă, în raport de dispozițiile art.242 alin. 2 C. proc.civilă reține pricina spre soluționare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.7309/19.09.2013 a Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă cererea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1, în contradictoriu cu pârâtul A. A..
Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a reținut că la 22.11.2012 Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1, a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului A. A. pentru pasivul societății debitoare . SRL; sub motiv că pârâtul nu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței în termenul legal și nu a depus actele contabile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 la cererea lichidatorului judiciar; că această omisiune creează o prezumție de utilizare a bunurilor societății în folosul pârâtului; că este dovedită astfel legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului, constând în dezinteresul pentru funcționarea normală a societății și prejudiciul cauzat creditorilor.
judecătorul-sindic a mai constatat că pârâtul A. A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta nu a dovedit interesul personal urmărit de pârât prin continuarea activității debitoarei, fapta arătată fiind cel mult un management defectuos; și că simpla omisiune de a preda actele contabile și de a întocmi situațiile anuale contabile nu poate antrena răspunderea patrimonială dacă nu este probată și legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei.
Analizând cererea, judecătorul-sindic a constat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii pârâtului pe temeiul invocat de reclamantă deoarece aceasta nu a dovedit elementele răspunderii patrimoniale respectiv fapta ilicită, prejudiciul și raportul de cauzalitate între faptă și starea de insolvență a debitoarei.
Judecătorul-sindic a reținut că reclamanta a făcut doar simple afirmații deoarece nu a dovedit faptele și împrejurările acestora, așa cum sunt menționate în cererea de chemare în judecată.
Dezvoltând, judecătorul-sindic a constatat că nu există dovezi privind continuarea în interes personal a activității societății, ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți și nici a legăturii de cauzalitate dintre omisiunea pârâtului de a formula cererea de deschidere a procedurii insolvenței și starea de insolvență a debitorului.
Totodată a reținut că relativ la fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 nu există dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență; iar omisiunea de a preda documentele contabile constituie doar o prezumție simplă a faptei de nerespectare a obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
La 10.10.2013 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București (succesoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București) în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 a declarat recurs criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că, greșit instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Recurenta arată că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii pârâtului pe temeiul art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006, având în vedere că recurenta este creditoarea debitoarei cu suma de 109.962 lei și că fapta arătată a pârâtului constă în dezinteresul pentru buna funcționare a societății, fiind astfel dovedit și raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă arătată și prejudiciul creditorilor constând în . societății.
Recurenta a mai arătat că este întrunită condiția existenței faptei ilicite constând în omisiunea ținerii contabilității în conformitate cu legea, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută la lit.d) din art.138 al legii 85/2006; că potrivit art.72 și art.73 din Legea nr.31/1990 administratorii sunt răspunzători pentru existența registrelor și corecta lor ținere, iar în caz de faliment creditorii societății pot formula acțiune în răspundere împotriva acestora.
Cu privire la culpă se susține că din coroborarea art.11 al legii 82/1991 cu art.72 din Legea nr.31/1990 se deduce că administratorii societății, obligați legal să țină contabilitatea, sunt ținuți să răspundă față de societate pe temeiul mandatului astfel că ei răspund contractual și față de terți. Cum pârâtul nu a dovedit existența unor cauze care să-i înlăture responsabilitatea rezultă implicit culpa acestuia.
Cu privire la legătura de cauzalitate se arată că aceasta rezultă din faptul că dezinteresul în îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății conduce la un rezultat previzibil și anume falimentul societății. Recurenta susține că prin acest argument este dovedit raportul de cauzalitate între faptele culpabile ale administratorului și ..
La 30.01.2014 A. A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece faptele invocate de recurentă sunt mai degrabă un management defectuos iar aceasta nu este considerată ilicită de lege.
Recursul nu este fondat.
Nu este fondată critica recurentei încadrată din oficiu de Curte în motivul prevăzut de art.3041 C.pr.civ.
În esență, recurenta susține că prima instanță a reținut greșit situația de fapt deoarece a considerat fără niciun temei că pârâtul nu a săvârșit o faptă ilicită în sensul prevăzut de art.138 lit.d) și lit.c) din Legea 85/2006 și că nu ar exista nici celelalte condiții ale răspunderii patrimoniale întemeiate pe textul arătat.
Curtea consideră că refuzul pârâtului de a depune actele contabile în procedura insolvenței constituie o prezumție simplă a faptei de omisiune de ținere a contabilității, prevăzută de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.
Curtea observă că nu este dovedită însă legătura de cauzalitate dintre omisiunea pârâtului de a ține contabilitate și . debitoarei. Există o mulțime de cauze, subiective sau obiective, ce pot genera starea de insolvență a unei societăți comerciale. În speță se prezumă că omisiunea de ținere a contabilității ar fi cauzat . debitoarei. O astfel de prezumție nu poate fi dedusă dintr-o altă prezumție și anume omisiunea de ținere a contabilității societății, dedusă și ea din refuzul pârâtului de a preda actele contabile lichidatorului.
De asemenea, nu sunt dovedite nici condițiile răspunderii patrimoniale pe temeiul art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006, recurenta considerând că pentru angajarea răspunderii patrimoniale este suficientă . debitoarei, celelalte condiții ale angajării răspunderii prezumându-se. Această teză este nelegală, legea condiționând angajarea răspunderii patrimoniale de întrunirea condițiilor legale, în speță lipsește dovada interesului pârâtului în continuarea activității debitoarei aflată în stare de insolvență.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 C.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.7309 din 19 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul A. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2014.
Președinte Judecător Judecător
D. V. D. M. A. L. Z.
Grefier
A. G. S.
Red.Jud.D.V.
Tehnored.F.L.
8.04.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: A. B.
| ← Procedura insolvenţei – cooperative de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
