Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1557/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1557/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 48593/3/2012/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr.1557
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
JUDECĂTORLILIANA C.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul HM E. – I.P.U.R.L. lichidator judiciar al S.C. ZOOM DESIGN SOLUTIONS S.R.L., împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. Z. și B. D.-M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură, la data de 05.09.2014, intimații au depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea, având în vedere că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsa sa, conform art.242 alin.2 C.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a civilă sub nr._ HM E. I. în calitate de lichidator judiciar al . SRL a solicitat obligarea pârâților B. Z. și B. D. M. la plata pasivului societății debitoare în cuantum de 80.802 lei, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâții nu au prezentat actele contabile, că debitoarea avea în anul 2011 disponibilități bănești de 238.802 lei în casă și conturi și creanțe de 144.753 lei, că pentru plata datoriilor înregistrate la 31.12.2011 în cuantum de 166.184 lei exista disponibil bănesc suficient, iar neplata datoriilor se poate justifica doar prin folosirea disponibilului bănesc în interesul propriu sau al altei persoane.
Prin sentința civilă nr._ din 11.12.2013 Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins cererea ca neîntemeiată, reținând, în esență, următoarele:
Lichidatorul judiciar a făcut doar afirmații generice referitoare la folosirea bunurilor în folosul altor persoane, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. a) din lege.
Calitatea pârâților de asociați și administratori ai debitorului nu poate duce la concluzia că au săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. a) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lor, în lipsa unor probe certe. Desfășurarea unei activități comerciale este prezumată a fi în interesul societății, nu în cel al organelor de conducere, iar lichidatorul judiciar nu a răsturnat această prezumție.
Lichidatorul judiciar nu a arătat din ce mijloace de probă rezultă că pârâții au folosit bunurile în interes propriu și când a avut loc săvârșirea faptelor, deși sarcina probei îi aparține.
Nerecuperarea creanțelor de la partenerii de afaceri nu este o faptă pentru care se poate atrage răspunderea în condițiile art. 138 lit. a) din lege. Lichidatorul nu a indicat cine sunt debitorii, când a avut loc săvârșirea faptei și din ce mijloace de probă rezultă aceasta.
Nici în ceea ce privește suma din casă și conturi, în cuantum de 238.802 lei, lichidatorul judiciar nu a făcut dovada folosirii în interes personal de către pârâți.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs lichidatorul judiciar, solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței recurate, in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304l C.pr.civ. s-au susținut următoarele:
Pârâții se fac vinovați de apariția stării de insolventa a debitoarei, întrucât au folosit bunurile societății in interes propriu sau al altei persoane și nu au predat actele contabile si gestiunea societății.
Debitoarea avea in anul 2011 disponibil bănesc suficient pentru plata datoriilor, însă neplata acestora se poate justifica doar prin folosirea bunurilor si disponibilului bănesc in folos propriu sau al altei persoane.
Intra in categoria faptei de folosire a bunurilor sau a creditului societății in interes propriu sau al altei persoane și profitul nerepartizat, înregistrat in contul avansuri de trezorerie nedecontate, putându-se concluziona ca a fost încasat de asociați.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 229 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Asupra recursului:
Creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, susținându-se, în esență, că reprezentanții debitoarei se fac vinovați de apariția stării de insolventa a debitoarei, întrucât au folosit bunurile societății in interes propriu sau in cel al unei alte persoane și nu au predat actele contabile si gestiunea societății.
Față de aceste susțineri, prin prisma ansamblului criticilor invocate prin cererea de recurs, Curtea arată că atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere nu reprezintă o consecință a invocării prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a reglementat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a acestora, în condițiile în care se administrează dovezi privind săvârșirea faptelor invocate, precum și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptelor și insolvența societății.
Culpa administratorului nu este prezumată, ci trebuie dovedită de către partea interesată, distinct de dovedirea celorlalte condiții obligatorii cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
În cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte săvârșirea faptelor invocate, precum și faptul că prin săvârșirea acestora s-a ajuns la ., atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de recurs fiind fundamentate, exclusiv pe prezumții, nicidecum pe elemente de fapt și probe concrete din care să rezulte fără echivoc săvârșirea de către cei doi pârâți, a faptelor respective.
Referitor la aprecierile lichidatorului judiciar privind existența unui disponibil bănesc suficient pentru plata datoriilor in anul 2011, respectiv profitul nerepartizat, Curtea constată că nu s-a probat legătura de cauzalitate între dispariția acestora și insolvența societății.
Concluzionând, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul HM E. – I.P.U.R.L. lichidator judiciar al S.C. ZOOM DESIGN SOLUTIONS S.R.L., împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. Z. și B. D.-M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.09.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Dr. Jud. M. B. G. B. F. L. C.
GREFIER,
F. D.
Red./tehnored./Jud.L.C,
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: Judecator Sindic: G. C.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
