Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 481/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 481/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 13072/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 689/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 481/2014
Ședința publică de la 16 Iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE C. N. I.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.128/09.01.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. A. și G. B. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea reține cauza în pronunțare, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Analizând apelul formulat reține:
La data de 11.12.2013 Administrația Finanțelor Publice sector 4 reprezentat de Direcția G. a Finanțelor Publice București a formulat cerere de atragere a răspunderii împotriva pârâților G. A. și G. B. Codrut, în temeiul art.138 lit.d din lege, cerere înregistrată sub nr_ . prin care solicită suportarea pasivului neacoperit al debitorului de către fostul administrator.
Se arată în susținere că raspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului inregistrat de societatea debitoare este o raspundere civila delictuala speciala care intervine in situatia in care faptele administratorilor au cauzat starea de insolventa a societatii si aceasta este o stare de fapt care se asociaza actiunii sau omisiunii delictuoase a conducatorilor ei.
Deși solicitate de către lichidator, nu au fost depuse documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, nedepunerea acestora instituind o prezumție relativă a neținerii contabilității conform legii.
Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 374 Cod Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros și acceptand desemnarea, administratorul stabileste un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, raspunzand nu numai pentru dol, dar si pentru culpa comisa in executarea lui, culpa ce poate consta atat . si . unei actiuni, ori neluarea unei masuri atunci cand acea actiune sau acea masura trebuie sa fie intreprinsa de o anumita persoana).
Se creeaza astfel si legatura de cauzalitate intre fapta ilicita a
administratorului societatii debitoare (respectiv a dispus continuarea unei
activitati ce ducea in mod vadit societatea la incetare de plati) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor, asa cum rezulta din tabelul obligatiilor societatii debitoare, depus la dosar), iar aceasta consta in dezinteresul aratat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii.
În drept: art. 138 alin. (1) lit. d) alin. (3) din Legea nr. 85/2006, coroborate cu cele ale Legii nr. 31/1990, Legii nr. 82/1991 si O.G. nr. 92/2003.
Prin sentința civilă nr. 128/09.01.204 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins cererea de angajare a răspunderii ca nefondată.
Tribunalul a reținut că reclamantul-creditor nu a făcut dovada susținerilor sale.
Răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 C.civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, în baza art.138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art.1169 C.civil.
Pentru aplicarea art.138 lit.d, trebuie dovedit că a fost ținută o contabilitate fictivă, că au dispărut documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea.
În cuprinsul raportului asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență, lichidatorul judiciar a arătat că nu a reușit să intre în posesia actelor contabile ale societății, astfel că a efectuat o analiză a situației patrimoniale pornind de la informațiile publicate de Ministerul Finanțelor pentru perioada 2008-2009, ceea ce denotă că societatea nu a mai desfășurat activitate după această dată. Datorită vechimii acestor informații ele nu pot fi luate ca referință în efectuarea unei analize pertinente a activității desfășurate de debitoare. În lipsa altor acte contabile nu s-a putut stabili vinovăția organelor de conducere în ceea ce privește apariția stării de insolvență, motiv pentru care lichidatorul judiciar nu a formulat cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere .
Din împrejurarea că administratorii sociali nu au predat lichidatorului judiciar documentele contabile se poate trage doar o prezumție simplă cu privire la neținerea contabilității în conformitate cu legea, neexistând o certitudine în acest sens.
Apoi, Legea nr.85/2006 stabilește la art.147 că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele menționate la art.28 din lege, se pedepsește. Așadar, lichidatorul judiciar avea posibilitatea de a da curs acestor dispoziții legale, prin formularea unei plângeri.
Pentru a se putea dispune atragerea răspunderii unei persoane și obligarea acesteia la suportarea pasivului unei societăți ajunse în insolvență nu este suficient să se fi dovedit săvârșirea uneia din faptele prevăzute de lege și prejudiciul suferit de creditori, fiind necesar să fie dovedită existența legăturii de cauzalitate dintre aceste elemente.
Chiar dacă s-ar prezuma că raportat la obligația pe care o aveau, potrivit dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea nr.82/1991, administratorii sociali se fac vinovați de neținerea contabilității în conformitate cu legea, în speță nu există nici o probă sau un indiciu măcar pentru a prezuma și că ajungerea debitoarei în stare de insolvență ar fi fost cauzată de această împrejurare.
În absența legăturii de cauzalitate între fapta imputată și prejudiciul produs creditorilor nu se poate dispune atragerea răspunderii fostului administrator social pentru o parte din pasivul debitoarei și anume, aceea reprezentând creanța neacoperită, întrucât legătura de cauzalitate este un element esențial al răspunderii instituite în sarcina celor ce se fac vinovați într-un fel sau altul, de ajungerea societății în stare de insolvență.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 14 februarie 2014, a declarat apel creditoarea, înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă, la data de 21 martie 2014.
Prin cererea de apel, creditoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 5, solicită modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâților și obligarea acestora la plata datoriilor restante.
În motivare se arată că hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, pentru angajarea răspunderii întemeiată pe art.138 este necesara întrunirea a două condiții cumulative: starea de insolvență a societății debitoarei și săvârșirea de către persoana vizată, a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Atâta timp cat declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse conform obligației legale, la organul fiscal teritorial, rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.82/1991 republicată, „răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului”. Or, potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 în cazul răspunderii contractuale culpa părților este prezumată.
Din rapoartele lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și culpabila a administratorilor, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditoarei prin neplata datoriilor către bugetul general consolidat.
În drept: Legea nr.85/2006, Legea nr. 31/1990, Legea nr.82/1991 și OG. Nr. 92/2003.
Intimatul – pârât, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelurile în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.476 N.C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:
Fiind vorba de o răspundere delictuală, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpă), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale.
Referitor la susținerea apelantei în sensul că în cauză ar fi incidente regulile răspunderii contractuale derivând din contractul de mandat al administratorului, Curtea constată că o astfel de răspundere poate fi angajată numai în relațiile administratorului cu societatea, cea care i-a dat mandatul de reprezentare, apelanta neputând invoca un contract în care nu este parte. Astfel, în relațiile cu terții, sunt aplicabile condițiile răspunderii civile delictuale, condiții a căror îndeplinire nu a fost dovedită în cauză.
Neîntocmirea evidențelor contabile este de natură a face imposibilă stabilirea fenomenelor negative care au declanșat în final procedura insolvenței, și în nici un caz nu este de natură a dovedi în concret săvârșirea faptei prevăzută de lit. d.
Susținerile recurentei, constând în prezumții simple, deduse din împrejurarea nedepunerii la dosar a documentelor contabile, nesusținute de nici o probă concretă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art.1169 C.civ., iar invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Angajarea răspunderii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 nu poate constitui o sancțiune pentru atitudinea procesuală a intimatei - pârâte sau pentru refuzul de colaborare al acesteia cu lichidatorul judiciar, împrejurări oricum ulterioare intrării în insolvență.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimatul - pârât a faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență, legătura de cauzalitate nefiind prezumată, cum în mod neîntemeiat pretinde recurenta.
Nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatului - pârât săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, cu observarea prevederilor art. 480 alin.1 N.C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 128/09.01.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. A. și G. B. C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 Iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. N. I. I. P.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red: CNI
Tehnored: CNI/CGM
4 ex. /
Tribunalul București secția a VI-a
Judecător: Judecător – B. A. S.
| ← Acţiune în anulare. Decizia nr. 1930/2014. Curtea de Apel... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
