Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1950/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1950/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 6315/3/2012*/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2373/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1950/2014
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-SPERANȚA C.
JUDECĂTOR G. G.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței Civile nr. 6774/03.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimații pârâți C. I. și P. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au răspuns intimații pârâți prin avocat S. V. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,
Intimații pârâți, prin avocat depun la dosar întâmpinare. Arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimaților pârâți pe cererea de recurs.
Intimații pârâți, prin avocat solicită instanței pentru motivele arătate pe larg, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 6774/03.09.2014 Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de DGFP BUCUREȘTI în reprezentarea AFP SECTOR 4, în contradictoriu cu pârâții C. I. și P. M..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006 pe care creditoarea și-a întemeiat cererea impune îndeplinirea a două condiții; existența interesului personal al organului de conducere și caracterul evident al iminentei insolvabilități a societății debitoare.
În cauză, a apreciat judecătorul – sindic nu s-a probat faptul că pârâții au dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, starea de pasivitate a administratorului cu privire la recuperarea creanțelor nefiind prin ea însăși o faptă prin care să se poată aprecia incidența dispozițiilor art. 138 lit. c din legea insolvenței .
A arătat prima instanță că nu poate fi primită afirmația creditoarei în sensul că este prezumată culpa pârâților, întrucât natura juridică a răspunderii administratorului societății atrasă în conformitate cu art. 138 din lege poate fi una contractuală atunci când este rezultatul unei obligații derivând din contractul de mandat, între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, ceea ce în speță nu s-a probat.
D. în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte în relațiile cu terții.
Răspunderea reglementată de art. 138 are o natură juridică delictuală, cu un caracter special și trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art 998 – 999 Cod civil, circumscrise situației speciale avute în vedere de Legea 85/2006, în absența dovedirii săvârșirii acestor fapte și a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege, în speță a legăturii de cauzalitate, nu se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt că nu au putut fi acoperite toate creanțele în urma lichidării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr._, din 29.09.2014.
Recurenta creditoare a criticat sentința atacată pentru interpretarea greșită a legii, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere contractuală, caz în care administratorul este considerat culpabil, fără a mai produce alte dovezi împotriva acestuia, cu excepția constatării, de către judecătorul - sindic, a ajungerii societății în încetare de plăți.
Fapta ilicită a asociaților și administratorilor societății constă în exercitarea unui management defectuos, în sensul dispunerii continuării unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare în stare de insolvență, iar dovada acesteia rezultă implicit din simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății debitoare.
Sub aspectul culpei, recurenta a susținut că izvorul răspunderii pârâților are atât sorginte delictuală (nerespectarea obligației legale); cât și contractuală (izvorâtă din contractul de mandat încheiat cu societatea), în cauză primând însă calitatea de mandatar a reprezentanților societății.
Deși art. 138 din lege sancționează membrii organelor de conducere „care au cauzat” ajungerea persoanei juridice în încetarea de plăți, aplicarea textului are loc și în situația în care fapta a constituit condiții favorabile pentru ajungerea în insolvență, a considerat recurenta creditoare.
În drept, art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 138 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 85/2006, Legea nr. 31/1990, Legea nr. 83/1991 și OG nr. 92/2003.
Intimații pârâți P. M. și C. I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței 6774 din 3.09.2014 ca fiind legală și temeinică.
Nu au fost solicitate probe în recurs, în sensul art. 305 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul nefondat pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. c din lgnr.85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul - sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, să fie suportată de membrii organelor de conducere, dacă au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți.
În speță situația premisă a antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv aceea ca pârâții intimați, în calitatea acestora de asociați și administratori ai societății debitoare Neuerset Impex SRL, să fi cauzat, prin fapta proprie starea de insolvență, nu este incidentă, atâta vreme cât din raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 întocmit de către Stefy IPURL la data de 12.03.2013 (F.27-37, dos. T.B.) rezultă că ajungerea debitoarei în această stare s-a datorat „unor factori obiectivi, neimputabili persoanelor care au asigurat conducerea societății debitoare”, iar lichidatorul judiciar „consideră că nu există raport de cauzalitate directă în faptele prevăzute de art. 138 din lgnr.85/2006 și ajungerea debitoarei în incapacitate de plată, această stare datorându-se unor factori obiectivi precum cei enumerați în prezentul raport”.
În acest context, afirmațiile pur teoretice ale recurentei creditoare efectuate atât prin cererea de atragere a răspunderii, cât și prin cererea de recurs, nu sunt în măsură să probeze prin ele însele săvârșirea de către intimații pârâți a faptelor prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr.85/2006, în absența oricăror probatorii administrate în cauză.
Așa cum în mod corect a apreciat și judecătorul - sindic, recurenta creditoare nu a probat că pârâții ar fi dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, neputând fi angajată răspunderea persoanelor din conducerea debitorului dacă nu se face dovada că acestea au cauzat starea de insolvență prin continuarea unei activități în folosul propriu.
Managementul defectuos sau dezinteresul pârâților intimați în ceea ce privește normala funcționare a societății, nu sunt fapte ilicite prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr.85/2006, de natură să atragă insolvența persoanelor juridice și cum enumerarea legală a faptelor care atrag răspunderea este limitativă, ea nu poate fi extrapolată prin analogie, așa încât, oricât de criticabile ar fi faptele reclamate de către recurenta creditoare, atâta timp cât acestea nu se încadrează strict în lista circumstanțială de fapte enumerate de art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a intimaților pârâți în baza acestor fapte afirmate de către recurentă.
Prin urmare, nu se poate reține în cauză că intimații pârâți ar fi dispus în interes propriu continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, pentru a fi incidentă fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006, ceea ce denotă că instanța de fond a analizat în mod judicios situația de fapt și a aplicat adecvat normele legale incidente, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.85/2006, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței Civile nr. 6774/03.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimații pârâți C. I. și P. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 24.11.2014.
Președinte, M.-SPERANȚA C. | Judecător, G. G. | Judecător, I. P. |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. M.S.C.
Tehnored. A.A.
2 ex./2.12.2014
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic – D. G.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
