Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 330/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 71318/3/2011/a1
Dosar nr._ (Număr intern 2975/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 330/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E.-S. R.
Judecător P. P.
Judecător C. G. I.
Grefier E.-R. L.
**************
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr.3470 din 04.04.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât Ș. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât personal, care se legitimează cu C.I. . nr._ eliberată de Secția 11 Poliție în data de 21.09.2000, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că în cauză intimatul a depus prin C. Registratură, în data de 05.12.2012, un înscris olograf prin care precizează că au fost achitate toate datoriile societății debitoare și cererea formulată în acest sens de recurentă.
Având cuvântul pe alte cereri sau probatorii, intimatul susține că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în recurs.
Intimatul pârât, personal, solicită respingerea recursului și susține că debitul a fost achitat, conform cererii emise recurenta+reclamantă și comunicată Tribunalului București.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă sub nr._, reclamanta-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2 a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului Ș. A., în baza art.138 lit.c) și d) din legea nr.85/2006 și obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei ..
Prin sentința civilă nr.3470/04.04.2013 tribunalul a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta DGFP BUCURESTI în reprezentarea AFP Sector 2, în contradictoriu cu pârâtul Ș. A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul-sindic a reținut că nu s-a dovedit de către reclamantă în ce constă legatura de cauzalitate, conform prevederilor art.998-999 cod civil motiv, pentru care instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată împotriva pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă sub același număr unic_ .
În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Astfel, s-a susținut că scopul edictării dispozițiilor art.138 a fost acela de a determina apariția și menținerea unui climat economic sănătos, bazat pe două principii și anume: principiul apărării drepturilor creditorilor societății față de faptele administratorilor care nu iau măsurile cerute de lege în cazul în care societatea se află în încetare de plăți și principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori.
Recurenta a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.138 lit.c) din lege, intimatul-pârât având obligația legală să nu dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți. Intimatul-pârât avea obligația (iar nu opțiunea) formulării unei cereri întemeiată pe dispozițiile legii insolvenței, conform art.27, iar dispozițiile art.138 lit.c) apar ca o sancțiune aplicată administratorilor pentru încălcarea dispozițiilor art.27 din lege.
Recurenta a invocat faptul că mandatul administratorului este un mandat comercial, cu titlu oneros, astfel că intimatul-pârât răspunde și pentru culpa cea mai ușoară, nu numai pentru dol.
Referitor la incidența art.138 lit.d) din legea insolvenței, recurenta a arătat că lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor prevăzute de art.28 din lege, ceea ce instituie o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea. Prin nedepunerea documentelor contabile se creează premisele eludării legii, ținerii unei contabilități fictive sau chiar a unei duble contabilități.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită a intimatului-pârât (managementul defectuos al societății în sensul că a continuat să mai funcționeze deși pierderile din afaceri erau iminente) și prejudiciul creat (cauzat prin neplata datoriilor așa cum rezultă din tabelul definitiv al obligațiilor societății debitoare) constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Față de motivele invocate, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a intimatului-pârât Ș. A..
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, ale legii nr.85/2006 și ale legii nr.31/1990.
La dosar intimatul-pârât a depus o cerere prin care a solicitat să se constate că prezentul recurs a rămas fără obiect deoarece au fost achitate integral debitele către bugetul consolidat al statului, aspect ce rezultă din adresa nr.J309684/01.07.2013 emisă de recurentă, adresă ce a fost anexată cererii formulate de intimat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, văzând și dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și îl va respinge în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Recurenta-creditoare a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a intimatului–pârât Ș. A. întemeiată pe dispozițiile articolului 138 alineat 1 litera c) și d) din legea nr.85/2006, astfel cum rezultă din cererea formulată de aceasta.
Curtea apreciază că dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 instituie răspunderea civilă delictuală a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare. Pentru antrenarea acestei răspunderi este necesară proba elementelor cumulative prevăzute de art. 998–999 Cod civil. În plus, articolul 138 impune ca atragerea răspunderii să intervină în funcție de o calitate determinantă a persoanei fizice raportat la debitorul aflat în insolvență, pentru faptele anume prevăzute la literele a)-g), dar și în condițiile în care se dovedește legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății lichidate.
În cauză, recurenta-creditoare a emis la data de 01.07.2013 adresa nr.J309684 către Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, adresă prin care solicita să se constate ca rămas fără obiect recursul declarat împotriva sentinței civile nr.3470/04.04.2013 întrucât au fost achitate integral debitele societății debitoare ., aceasta nemaifigurând cu obligații de plată restante la bugetul general consolidat al statului (filele 16-17 dosar recurs).
Având în vedere aceste susțineri ale recurentei-creditoare, Curtea constată că cel puțin una din condițiile angajării răspunderii patrimoniale în baza art.138 din legea insolvenței, respectiv existența prejudiciului, nu mai este îndeplinită.
Față de această împrejurare și ținând cont de faptul că angajarea răspunderii întemeiată pe dispozițiile art.138 din legea nr.85/2006 poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile menționate anterior, Curtea constată că este de prisos analizarea celorlalte condiții ale angajării răspunderii patrimoniale în baza art.138 din legea nr.85/2006, aceasta neputând fi antrenată.
Prin urmare, criticile formulate de recurentă sunt nefondate, iar Curtea, în baza art.312 alin.1 C., va respinge recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr.3470 din 04.04.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Ș. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2014.
Președinte, E.-S. R. | Judecător, P. P. | Judecător, C. G. I. |
Grefier, E.-R. L. |
Red.Jud.E.S.R.
Tehnoredactat:Jud.E.S.R.
2 ex./14.03.2014
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător - sindic: Roventa E.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1483/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
