Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 749/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 749/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 17026/3/2012/a1
Dosar nr._ (Număr intern 3653/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 749/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător C. G. I.
Judecător E.-S. R.
Grefier E.-R. L.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr.7926/04.10.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât S. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea invocă, din oficiu, ca motiv de ordine publică inadmisibilitatea acțiunii față de data formulării cererii și data închiderii procedurii și, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil constată:
Prin sentința civilă nr. 7926 din 04.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr. _ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de DGFP BUCURESTI in reprezentarea AFP SECT.3 in contradictoriu cu paratul S. M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pentru angajarea raspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, in sarcina membrilor organelor de conducere trebuie indeplinite cumulativ conditiile generale (existenta unui prejudiciu; o fapta ilicita a unei persoane; existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita a persoanei si prejudiciu; fapta ilicita sa fi fost comisa cu una din formele de vinovatie). Pe langa conditiile generale, art. 138 prevede si conditii speciale pentru angajarea acestei forme de raspundere: persoanele care au savarasit faptele ilicite trebuie sa faca parte din organele de supraveghere sau de conducere ale unui debitor, persoana juridica, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului.
Faptele ilicite savarsite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevazute la lit. a-g ale art. 138 din lege.
Independent de cuantumul prejudiciului, raspunderea fiecaruia dintre conducatorii debitoarei sau persoanele prevazute la alin. 1 se va limita la prejudiciul cauzat cu vinovatie pentru fapta proprie sau fapta . modului in care legiuitorul a intrebuintat verbele in textul legii (“au dispus”, “in interes personal”, “au facut”, “au deturnat sau au ascuns”) s-a decis, prin interpretarea acestora, ca vinovatia trebuie sa imbrace forma intentiei, aceasta nefiind prezumata si trebuind a fi dovedita.
Reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 138 lit. c si d din Legea nr. 85/2006, fara sa faca dovada savarsirii de catre parata a faptelor respective.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 …. judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una din urmatoarele fapte: … c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plat. d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea .
In conformitate cu prevederile art. 1169 cod civil si cu principiul general de drept – actori incumbit probation – reclamanta trebuia sa dovedeasca existenta cumulativa a elementelor generale si speciale ale raspunderii patrimoniale.
Savarasirea unei fapte ilicite dintre cele prevazute limitativ de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua dintre conditiile necesare, dar nu sunt suficiente pentru a putea fi antrenata raspunderea unor persoane in temeiul art. 138.
Instanta trebuie sa retina ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanelor impotriva careia este exercitata actiunea in raspundere civila.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre vreuna dintre faptele prevazute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin savarsirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulata, asa cum s-a mentionat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi savarsite de catre parata si starea de insolventa a debitoarei.
Or, in speta, reclamanta Administratia Finantelor Publice sector 2, a facut doar afirmatii generice referitoare la continuarea activitatii in interes personal, fara a indica, in concret, elemente care sa duca la concluzia indeplinirii conditiilor prevazute la art. 138 lit. c) si d) din lege.
O conditie esentiala pentru angajarea raspunderii pentru fapta prevazuta de art. 138 lit. c) din lege, o reprezinta dovada “interesului personal”, in cauza nefiind facuta proba. Simpla continuare a unei activitati nerentabile, care duce vadit la insolventa nu este suficienta pentru stabilirea raspunderii daca nu este facuta si dovada interesului personal.
Acuzele aduse paratului constand in management defectuos nu sunt fapte sanctionate de art. 138 din lege. Jurisprudenta nu a validat astfel de cereri care au invocat drept temeiuri de fapt managementul defectuos; continuarea abuziva a unei exploartari deficitare; urmarirea incasarilor propriilor creante; neplata creantelor bugetare; nedepunerea rapoartelor de administrare financiara; neinregistrarea in contabilitate a datoriilor fata de buget.
Fapta prevazută la art.138 lit d) din lege cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâta aa ținut o contabilitate fictivă și au facut să dispară unele documente contabile, însă reclamanta nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâta nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevazute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevazut de art.35 din lege, ori ca nu a depus raportările contabile la lichidatorul judiciar, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Asadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamanta creditoare nu a facut dovada acestui raport de cauzalitate.
Prin urmare, cererea apare ca neîntemeiată, astfel că va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice.
În opinia recurentei, pârâtul a săvârșit fapta prevăzută la art. 138 întrucât, nu a depus actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 deși a fost notificat în acest sens de lichidatorul judiciar, fapt care instituie, în opinia recurentei, o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate între aceasta și ajungerea societății în incapacitate de plată; societatea nu a înregistrat situațiile financiare la organul fiscal.
A susținut că pârâtul a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit.c pentru că potrivit art. 27 din Legea nr. 85/2006 avea obligația de a solicita aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și nu să dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetare de plăți.
Recurenta a imputat pârâtului management defectuos desfășurat în cadrul societății; dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Prejudiciul este cert și rezultă din tabelului final al obligațiilor debitoarei.
A mai arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 72 din Legea nr. 85/2006 și art. 374 C.. sa culpa cerută de lege pentru atragerea răspunderii administratorului.
A susținut că legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită culpabilă a administratorului, constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Conchizând, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii și obligarea pârâtei la plata pasivului neacoperit respectiv a obligațiilor debitoarei.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.9 și dispozițiile art. 304 1 C.proc.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.proc.civ.
Intimatul pârât, deși legal citat nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția cu privire la cererea de recurs.
În ședința publică din 25.03.2014 Curtea a invocat ca motiv de ordine publică, în temeiul art. 306 alin. 2 C.proc.civ. excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivului de ordine publică, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. _/14.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ 12 s-a dispus, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei . SELECT SRL, cu consecința radierii debitoarei din registrul comerțului.(f. 94 dosar nr._ )
Cererea reclamantei creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice A Municipiului București având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale în baza art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, care face obiectul prezentei cauze, a fost formulată la data de 18.04.2013, deci ulterior închiderii procedurii insolvenței.(f. 1 dosar_ 12 /a1)
Deși Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese în acest sens, din întreaga reglementare a acestui act normativ și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere, rezultă că cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere reglementată de art. 138 este o cerere aferentă procedurii insolvenței și care poate fi formulată atât timp cât societatea debitoare este supusă acestei proceduri, iar nu și după închiderea acesteia și radierea debitoarei, cum este cazul în speță.
Se are în vedere, în acest sens, că art. 138 conține prevederi referitoare la atribuții și obligații ale administratorului judiciar și ale lichidatorului, ceea ce presupune, implicit, faptul că societatea debitoare este supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 85, câtă vreme, potrivit art. 136, prin închiderea procedurii administratorul judiciar / lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură.
La fel, art. 141 prevede posibilitatea ca odată cu formularea cererii de atragere a răspunderii, administratorul judiciar/lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor, să ceară judecătorului sindic să instituie măsuri asiguratorii, fiind astfel din nou cât se poate de evident că legiuitorul privește această cerere ca fiind una aferentă procedurii insolvenței.
Mai departe, potrivit art. 142 alin. 2, „după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator”. Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale reiese că după închiderea procedurii se poate realiza doar operațiunea repartizării sumelor rezultate din executarea silită a hotărârii prin care s-a admis cererea de atragere a răspunderii, nu și formularea cererii.
Curtea constată astfel că cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat de reclamanta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice București atragerea răspunderii și care a fost formulată ulterior închiderii procedurii este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin.1, 2, 3 C.proc.civ. va admite recursul, va modifica sentința recurată și va respinge cererea de atragere a răspunderii ca inadmisibilă.
Cât privește criticile formulate de recurent prin cererea de recurs, Curtea nu le va analiza, întrucât acestea vizează temeinicia cererii de atragere a răspunderii, or în cauză recursul a fost admis ca urmare a analizării motivului de ordine publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr.7926/04.10.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât S. M..
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 Martie 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, C. G. I. | Judecător, E.-S. R. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. MP
Tehnoredactat: MP
2 ex./08.05.2014………………………
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: M. Z.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1298/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
