Contestaţie. Decizia nr. 1027/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1027/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 36546/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2289/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1027/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
JUDECĂTOR I. G.
JUDECĂTOR V. D.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 3788 din data de 10.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. C. DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE IN HIDROCENTRALE "HIDROELECTRICA" SA prin administrator judiciar E. I. SPRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09.04.2014, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 16.04.2014, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 3788/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a fost admisă excepția invocată de administratorul judiciar E. I. SPRL.
A fost respinsă contestația formulată de contestatoarea . la sediul ales la Schoenherr și Asociații SCA în București, sector 1, ., . cu intimata . sediul în București, .. 3, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la nr._ . a formulat contestație la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei . a solicitat înscrierea creanței sale la valoarea integrală de 76.412.897,15 lei cu titlu de daune interese și_ lei despăgubiri.
Pe situația de fapt creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul nr. 33 CE/14.01.2004 pentru furnizarea de energie electrică la consumator eligibil, care împreună cu anexele lui, au fost succesiv amendate, iar termenul contractual s-a prelungit până în anul 2018.
La data de 20.07.2012 debitoarea emite notificarea nr.3363/2012 prin care a denunțat unilateral contractul începând cu data de 01.08.2012, ora „00”.
În aceste condiții, diminuarea în mod discreționar a livrării de energie electrică de către debitoare a produs creditoarei ample prejudicii.
Creditoarea a arătat că a depus în termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii o declarație de creanță potrivit căreia solicită:
- 76.412.897,15 lei reprezentând daune interese datorate în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de debitoare ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligației de furnizare a energiei electrice în perioada septembrie 2011-mai 2012.
-_ lei reprezentând dobândă legală datorată în temeiul art. 86 al.2 din lege.
La data de 10.09.2012 administratorul judiciar a afișat tabelul preliminar de creanțe în care creanța creditoarei a fost respinsă integral.
Creditoarea a mai arătat că dacă debitoarea n-ar fi intrat în insolvență intenționa să formuleze o acțiune în pretenții pentru ca debitoarea să suporte prejudiciul suferit de creditoare ca urmare a invocării clauzei de forță majoră în anul 2011, și în condițiile dreptului comun.
La data de 06.02.2013 administratorul judiciar E. I. SPRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât creditoarea nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar dreptul pretins nu este actual și pentru că însuși temeiul de drept invocat de creditoare, prevede un caz de exonerare de răspundere: forța majoră.
În dovedirea întâmpinării, administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei:
- Nota debitoarei privind fundamentarea cererii de avizare a existenței cazului de forță majoră nr._/20.09.2011;
- Avizul de existență a cazului de forță majoră înregistrat de debitoare la nr._/27.09.2011;
- Convocatorul nr._/12.09.2011 emis de Ministerul Administrației și Internelor – Inspectoratul General Pentru Situații de Urgență ;
- Ordinea de zi a ședinței extraordinare a CMSU-MMP din data de 19.09.2011;
- Hotărârea Consiliului de Administrație al debitoarei nr. 10/2011;
- Adresa de la Administrația Națională Apele Române, înregistrată la debitoare sub nr._/19.09.2011.
În ședința publică din data de 20.03.2013, administratorul judiciar a invocat excepția inadmisibilității contestației formulată de creditoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că limitele controlului judiciar în calea de atac a contestației la tabelul preliminar, sunt date de legalitatea soluției administratorului judiciar, care trebuia raportată la atribuțiile acestuia în procedură. Prin urmare, contestația este o cale de atac și nu poate constitui o judecată pe fondul raportului juridic.
Administratorul judiciar nu are competența de a stabili existența și întinderea unui prejudiciu de genul solicitat prin declarația de creanță a creditoarei, iar judecătorul sindic poate cenzura măsurile administratorului judiciar prin raportare la atribuțiile administratorului judiciar.
Așadar, în cadrul contestației nu pot fi puse în discuție îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii contractuale.
Apoi, s-a arătat că reclamantul nu face dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în condițiile art. 3 pct. 6,7 și 8 din Legea 85/2006, pentru că, dreptul pretins de creditoare nu este un drept de creanță veritabil întrucât nu este născut, dreptul la recuperarea efectivă a prejudiciului, născându-se la momentul stabilirii judecătorești a existenței și a cuantumului prejudiciului. Titlul de creanță îl constituie deci, hotărârea prin care debitorul este obligat să repare un prejudiciu stabilit în urma administrării de probe, de către instanța de judecată. Reclamanta este în acest moment titulara unui drept contractual a cărui naștere, conținut și întindere, ar urma să fie stabilite de instanța de judecată, dar nu pe calea unei contestații la tabelul preliminar, ci pe calea unei acțiuni în despăgubiri.
Creditoarea a solicitat respingerea excepției invocată de administratorul judiciar pentru că cererea sa se îndreaptă împotriva măsurii de înscriere la masa credală a creanței sale și care este de competența judecătorului sindic.
În temeiul art. 137 alin. 2 Cod Procedură Civilă, judecătorul sindic a considerat că trebuie să se pronunțe cu prioritate asupra excepției invocată de administratorul judiciar care este dirimantă și nu poate să se analizeze fondul contestației.
Excepția invocată de administratorul judiciar a fost admisă pentru următoarele considerente:
S-a arătat că în cauză judecătorul sindic este solicitat să stabilească, pe calea contestației formulată de creditoare, incidența condițiilor pentru antrenarea răspunderii contractuale, reprezentând daune-interese datorate în vederea acoperii prejudiciului cauzat de debitoare ca urmare a invocării clauzei de forță majoră prin notificarea nr. 3363/2012, emisă de debitoare din contactul de furnizare a energiei electrice la consumator eligibil nr. 33 CE/14.01.2004, astfel cum a fost modificat ulterior prin acordul părților și a neexecutării corespunzătoare a obligației de furnizare a energiei electrice în perioada septembrie 2011-mai 2012, ceea ce excede limitelor controlului judecătoresc al judecătorului sindic în procedura insolvenței.
Apoi prejudiciul invocat de creditoare nu există „a priori”, ci trebuie stabilit prin raportare la aceste condiții contractuale.
S-a reținut că întrucât administratorul judiciar nu are competență să analizeze modul de executare a contractului dintre părți, nici judecătorul sindic nu poate avea o astfel de competență pentru că nu este o măsură luată de administratorul judiciar, ci o excepție de neexecutare a contractului.
În ceea ce privește dreptul de creanță al creditoarei, s-a arătat că dreptul pretins de creditoare nu este un drept de creanță născut înainte de deschiderea procedurii pentru că urmează o procedură de stabilire a existenței a cuantumului lui printr-o hotărâre judecătorească.
Cu privire la condiția certitudinii creanței trebuie arătat că va trebui să rezulte din actul de creanță sau din alte acte însușite de debitor, iar lichiditatea creanței constă în posibilitatea de a determina cuantumul creanței, altfel spus, caracterul cert fiind o condiție indispensabilă pentru existenta caracterului lichid al creanței.
Mai mult, s-a mai arătat că potrivit art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar efectuează notificări prevăzute la art. 61, adică avizează persoanele care potrivit evidențelor contabile ale debitoarei, la data deschiderii procedurii, au calitatea de creditori, adică dețin o creanță certă, lichidă și exigibilă (sau neexigibilă) împotriva averii debitoarei. Acești creditori au dreptul și legitimitatea procesuală de a formula declarație de creanță și implicit de a fi trecuți în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei.
S-a reținut că deoarece creditoarea este titulara unei creanțe eventuale, această creanță trebuie stabilită de instanța de judecată, însă nu pe calea unei contestații la tabelul preliminar, ci pe calea unei acțiuni în despăgubiri. Se cunoaște faptul că legea ocrotește numai dreptul născut și actual, nu dreptul eventual, care nu beneficiază de protecție juridică decât în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 110 Cod Procedură Civilă (predarea unui imobil închiriat înainte de expirarea termenului, executarea înainte de termen a unor prestații periodice și executarea înainte de termen a altor prestații pentru preîntâmpinarea unui prejudiciu însemnat).
S-a apreciat că, prin urmare, condiția esențială – existența unui drept actual – pentru a se dispune înscrierea în tabelul preliminar și implicit de a formula contestație, nu este îndeplinită, iar caracterul eventual al dreptului afectează calitatea de creditor al petentei.
S-a arătat că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție și jurisprudența comunitară europeană și care au arătat că „o creanță nu poate fi considerată un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat”.
Pentru aceste considerente, excepția invocată de administratorul judiciar a fost admisă și, drept urmare, contestația creditoarei a fost respinsă ca inadmisibilă.
Tribunalul a respins solicitarea administratorului judiciar de a obliga creditoarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că litigiul s-a soluționat pe calea excepției și că diligențele depuse de administratorul judiciar nu justifică aceste cheltuieli în cuantum foarte ridicat.
Împotriva sentinței civile nr. 3788/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a declarat recurs contestatoarea ., recurs care a fost motivat prin motivele de recurs înaintate la dosar la data de 29.08.2013, în termenul legal potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta a criticat sentința civilă atacată ca netemeinică și nelegală, susținând în primul rând că instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut și că sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
S-a apreciat netemeinicia admiterii excepției inadmisibilității contestației prin prisma temeiului de drept invocat, cazurile de inadmisibilitate fiind expres și limitativ prevăzute de lege.
În primul rând, s-a susținut că excepția inadmisibilității a fost invocată doar față de creanța derivând din denunțarea contractului de către administratorul judiciar. În esență, recurenta a învederat că a formulat contestație la tabelul preliminar de creanțe în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, contestație care reprezintă manifestarea unui drept conferit de însăși lege, astfel că nu poate fi respinsă de plano, ca inadmisibilă. Orice interpretare contară ar reprezenta o veritabilă negare a accesului la justiție, respectiv însăși negarea dreptului de a petiționa. Raportat la obiectul acțiunii prezentului dosar, și anume contestație la tabelul preliminar, respectiv la temeiul de drept invocat, art. 73 din Legea nr. 85/2006, contestația la tabel este pe deplin admisibilă. Fiind un drept conferit de lege, contestația la tabel este admisibilă indiferent de creanțele invocate în cererea de admitere a creanței. Soluția judecătorului sindic de respingere a contestației ca inadmisibilă reprezintă în fapt încălcarea vădită a dreptului recurentei de a accede la justiție, fiind contrară atât legislației naționale, cât și tratatelor și convențiilor internaționale la care este parte România.
În al doilea rând, recurenta invocă o eroare de logică juridică. Menționează că, în întâmpinare, administratorul judiciar arată că singura cale de recuperare a prejudiciului suferit de aceasta ca urmare a denunțării contractului de către administratorul judiciar este formularea unei acțiuni întemeiate pe prevederile art. 86 din Legea insolvenței. Reprezentanții Hidroelectrica enunță teza conform căreia însăși cererea de admitere a creanței este parțial inadmisibilă (respectiv pretențiile derivând din denunțarea contractului) și nu contestația împotriva tabelului preliminar. Pe de altă parte, administratorul judiciar nu a respins cererea de admitere a creanței ca inadmisibilă ci a reținut generic și superficial că sumele nu ar fi datorate. Or, contestația la tabel nu poate fi inadmisibilă, pe motiv că în cererea de admitere a creanței s-au solicitat, potrivit administratorului judiciar, pretenții nedatorate. Unicul scenariu în care se poate vorbi despre o inadmisibilitate a contestației la tabelul preliminar este acela în care recurenta nu ar fi formulat o cerere de admitere a creanței. Fiind în fața unei exercitări legale și valide a dreptului subscrisei de a apela la concursul instanței reclamând o exercitare ilegală și abuzivă a drepturilor procedurale ale administratorului judiciar, este evident că sancțiunea inadmisibilității aplicată de judecătorul sindic este lipsită de temei legal.
În al treilea rând, se susține de către recurentă caracterul expres și limitativ prevăzut de lege al cazurilor de inadmisibilitate, astfel că sancțiunea inadmisibilității nu se aplică în cazurile în care aceasta nu este expres prevăzută de lege. Inadmisibilitatea contestației la tabelul preliminar întemeiată pe prevederile Legii nr. 85/2006 în contextul în care recurenta a formulat cerere de admitere a creanței nu reprezintă unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în care operează sancțiunea inadmisibilității.
Se consideră de către recurentă faptul că argumentele invocate de către Hidroelectrica și E. I. reprezintă veritabile apărări de fond, neputând fi calificate drept o excepție de procedură.
Recurenta apreciază că sentința cuprinde motive contradictorii, că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, existând un viciu de comunicare a sentinței recurate.
Referitor la faptul că sentința ar cuprinde motive contradictorii, recurenta a arătat că judecătorul sindic a preluat apărările invocate de administratorul judiciar în întâmpinarea sa față de pretențiile izvorând din denunțarea contractului, însă pentru a motiva respingerea integrală a contestației, inclusiv contestația având ca obiect pretențiile izvorând din neexecutarea culpabilă a contractului. Procedându-se astfel, nu a fost motivată de fapt în nici un sens rațiunea pentru care s-a pronunțat sentința atacată. Mai mult, instanța a reținut că ambele pretenții s-au născut după deschiderea procedurii, în contextul în care recurenta a expus in extenso că neexecutarea culpabilă a contractului de către Hidroelectrica a intervenit începând cu 2011, anul anterior deschiderii procedurii insolvenței.
Cu privire la susținerea recurentei că instanța a dat mai mult decât a cerut, s-a arătat că a fost respinsă contestația în integralitate ca fiind inadmisibilă, deși așa zisa inadmisibilitate s-a referit exclusiv la pretențiile izvorând din neexecutarea culpabilă a contractului și nu din respingerea cererii recurentei de înscriere la masa credală cu pretenții izvorând din neexecutarea culpabilă a contractului în anul 2011 de către Hidroelectrica. Excepția inadmisibilității a vizat exclusiv pretențiile referitoare la creanța reprezentând despăgubiri datorate ca urmare a măsurii administratorului judiciar de denunțare a contractului, pentru care reprezentanții Hidroelectrica au indicat că recurenta contestatoare are deschisă acțiunea în daune potrivit art. 86 din lege.
Concluzionând că judecătorul sindic are competență exclusivă în a se pronunța asupra contestațiilor la tabel și nu altă instanță sau alt judecător, recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
La data de 06.09.2013 a fost depusă la dosar completarea motivelor recursului declarat de S.C. A. R. SRL.
Față de această completare a motivelor de recurs, Curtea a pus în discuția părților tardivitatea completării motivelor de recurs și sancțiunea aplicabilă, excepție care urmează a fi analizată cu prioritate față de celelalte motive de recurs invocate prin această completare.
Analizând tardivitatea completării motivelor de recurs, Curtea constată că nu au fost respectate dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu cele ale art. 303 alin. 1 și 2 C.pr.civ.
Astfel, termenul de recurs pentru hotărârile pronunțate de către judecătorul sindic în temeiul art. 11 din Legea nr. 85/2006 este, potrivit art. 8 alin. 2 din lege de 7 zile de la comunicarea hotărârii, legea neprevăzând alt termen de recurs în cazul recursului declarat împotriva hotărârii de soluționare a contestației la creanță. Comunicarea hotărârii se efectuează potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prin publicarea acesteia în B.P.I., în cauză o asemenea publicare realizându-se la data de 23.08.2013.
Conform art. 303 alin. 1 și 2 C.pr.civ., motivarea recursului se realizează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Se constată că, în cauză, completarea motivelor de recurs prin cererea depusă la dosar la data de 06.09.2013 este formulată cu depășirea termenului de motivare a recursului de 7 zile de la comunicarea hotărârii.
Sancțiunea nemotivării in termenul legal a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 306 C.pr.civ. fiind vorba despre nulitatea recursului.
În speță, sancțiunea depunerii tardive a completării motivelor de recurs atrage, potrivit art. 306 C.pr.civ., sancțiunea nulității completării motivelor de recurs, Curtea urmând a constata nulitatea completării motivelor de recurs.
La data de 13.01 2014 a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei S. Comercială de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. intervenienta Fondul Proprietatea S.A. care a solicita respingerea recursurilor. Referindu-se la dispozițiile art. 49 din Codul de procedură civilă, intervenienta accesorie susține că justifică un interes legitim, născut și actual pentru a sprijini apărarea intimatei S. Comercială de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. întrucât este unul dintre acționarii societății Hidroelectrica și totodată unul dintre creditorii înscriși la masa credală a acestei societăți.
Intervenienta a solicitat reunirea prezentei cauze cu celelalte cauze, având ca obiect recursuri în procedura insolvenței Hidroelectrica, pe rolul completului investit cu soluționarea primului recurs, invocând excepția de conexare a prezentului dosar al dosarul nr._/3/2012/a1 de la Curtea de Apel București – Secția a V-a completul 9.
Cererea de reunire a cauzelor și excepția de conexitate au fost respinse de către instanța competentă să se pronunțe asupra acestora potrivit art. 164 alin. 3 C.pr.civ.
Cererea de intervenție accesorie în interesul intimatei S. Comercială de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. formulată de către intervenienta Fondul Proprietatea S.A. a fost încuviințată în principiu de către Curte în temeiul art. 52 C.pr.civ., prin încheierea de ședință din data de 09.04.2014, dispunându-se introducerea în cauză a intervenientei în interesul intimatei.
Prin întâmpinarea formulată de E. I. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. Hidroelectrica S.A. s-a solicitat respingerea recursului, pe de o parte, ca nul absolut, pentru lipsa motivării, în temeiul art. 306 C.pr.civ., iar pe de altă parte, ca lipsit de interes, cu motivarea că solicitările concrete ale recurentei și așa zisa motivare a acesteia nu conduc la nici un beneficiu pentru recurentă. Referitor la aceste două excepții, în ședința publică din data de 9.04.2014, administratorul judiciar al debitoarei a arătat că renunță la invocarea excepțiilor nulității recursului pentru nemotivare și a lipsei de interes invocate prin întâmpinare, renunțare de care Curtea a luat act în încheierea de ședință din acea dată.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs depuse în termen legal la dosar, motive care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C.pr.civ., se constată că este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse.
Este întemeiată critica referitoare la faptul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
Prin declarația de creanță și, ulterior, prin contestația la tabelul preliminar de creanțe formulată de S.C. A. R. SRL, s-a arătat că s-a solicitat înscrierea acestei societăți în calitate de creditoare în tabelul de creanțe al debitoarei S.C. Hidroelectrica S.A. cu următoarele creanțe:
- Suma de_,15 RON reprezentând daune interese pentru neexecutarea de către debitoare a contractului de vânzare-cumpărare de energie electrică nr. 89 CE din data de 08.04.2008 și suma de_,15 RON reprezentând dobânda legală calculată până la data deschiderii procedurii la suma pretinsă ca despăgubiri;
- Suma de_ RON reprezentând despăgubiri datorate de debitoare ca urmare a măsurii de denunțare a contractului de vânzare-cumpărare de energie electrică nr. nr. 89 CE din data de 08.04.2008, adoptată de administratorul judiciar cu dobânda legală până la data plății efective.
În Notele scrise depuse de către administratorul judiciar la fond, acesta a invocat excepția inadmisibilității contestației la tabelul preliminar numai cu privire la capătul de cerere referitor la solicitarea creanței constând în prejudiciul cerut ca urmare a măsurii de denunțare de către administratorul judiciar a contractului de vânzare-cumpărare de energie electrică nr. 89/CE/08.04.2008.
Instanța de fond a considerat că întreaga contestație la tabelul preliminar este inadmisibilă, deși pe cale de excepție se invocase doar inadmisibilitatea contestației relativ la neadmiterea creanței constând în despăgubiri pentru denunțarea contractului de vânzare cumpărare de energie electrică și nu se invocase excepția de inadmisibilitate și cu privire la contestația față de respingerea creanței constând în daune interese pentru neexecutarea de către debitoare a contractului de vânzare-cumpărare de energie electrică.
Sub acest aspect, se constată că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, pronunțându-se și cu privire la inadmisibilitatea contestației raportat la respingerea creanței constând în daune interese pentru neexecutarea de către debitoare a contractului de vânzare-cumpărare de energie electrică.
Nu este întemeiat motivul de recurs referitor la faptul că hotărârea recurată ar cuprinde motive contradictorii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. Aceasta întrucât, chiar dacă motivarea hotărârii atacate nu este suficient de clară, din lecturarea acesteia se pot desprinde argumentele avute în vedere de către judecătorul sindic la pronunțarea sentinței recurate, argumente care nu au caracter contradictoriu.
Este însă întemeiat motivul de recurs referitor la nelegalitatea admiterii excepției inadmisibilității formulării contestației la respingerea creanței recurentei S.C. A. R. SRL., motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Soluționarea excepției inadmisibilității contestației la tabelul preliminar de creanțe al debitoarei trebuie realizată prin prisma dispozițiilor art. 73 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care dispun că „debitorul, creditorii și orice persoană interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe”.
Potrivit acestui text de lege, calea de atac prevăzută de legea specială împotriva înscrierii sau neînscrierii totale sau parțiale a creanțelor sau drepturilor de preferință în tabelul preliminar de creanțe este reglementată ca fiind contestația la tabelul preliminar de creanțe.
În cauză, nici una dintre sumele solicitate de către S.C. A. R. SRL în declarația de creanță nu au fost admise de către administratorul judiciar la masa credală. În aceste condiții, calea de atac pusă de lege la dispoziția S.C. A. R. SRL împotriva respingerii înscrierii creanței solicitate în tabelul preliminar de creanțe este cea prevăzută de dispozițiile art .73 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, respectiv contestația la neînscrierea creanței în tabelul preliminar de creanțe.
Este eronată concluzia instanței de fond în sensul că faptul că recurenta ar avea la dispoziție posibilitatea formulării acțiunii prevăzute de dispozițiile art. 86 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora „în cazul denunțării unui contract, o acțiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului” este de natură să facă inadmisibilă formularea contestației la tabelul preliminar de creanțe al debitoarei. Din interpretarea prevederilor Legii nr. 85/2006 nu se poate desprinde concluzia că posibilitatea părții de a formula acțiune întemeiată pe art. 86 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 ar avea ca efect înlăturarea dreptului acesteia de a promova contestația la tabelul preliminar în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, se constată că recursul este fondat deoarece hotărârea atacată este lipsită de temei legal și prin aceasta instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind întemeiate motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 9 C.pr.civ.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va fi admis recursul și, având în vedere că instanța de fond a soluționat prin hotărârea recurată procesul în mod greșit în temeiul excepției procesuale a inadmisibilități contestației și fără a intra în cercetarea contestației la tabelul preliminar, va fi casată sentința atacată și va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Față de dispozițiile art. 55 C.pr.civ. și de modul de soluționare a recursului declarat de recurenta S.C. A. R. SRL, urmează a fi respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Fondul Proprietatea S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea completării motivelor de recurs formulate de recurenta ..
Admite recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 3788 din data de 10.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. C. DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE IN HIDROCENTRALE "HIDROELECTRICA" SA prin administrator judiciar E. I. SPRL.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de Fondul Proprietatea S.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.04.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. P. I. G. V. D.
GREFIER,
Red. A.P./ 2 ex. M. I.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
