Contestaţie. Decizia nr. 1305/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1305/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 33293/3/2012/a8
Dosar nr._ (Număr în format vechi 921/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1305
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. H.
Judecător A. M. S. U.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulate de recurenta . I. FILIALA CLUJ N. împotriva sentinței civile nr._/17.12.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare . și intimata debitoare . SRL, prin administrator judiciar ACTIV LICHIDATOR IPURL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează că recurenta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru recurs, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă. Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă sub nr._, . I. FILIALA CLUJ-N. a formulat contestație la raportul întocmit în baza dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 85/2006 de administratorul judiciar ACTIV LICHIDATOR IPURL al debitoarei . SRL, solicitând instanței să dispună completarea acestuia în sensul includerii ca și concluzie a faptului că a identificat ca persoană responsabilă pentru starea de insolvență a debitoarei pe reprezentanții legali ai acesteia din perioada 01.12._13.
La termenul din 17.12.2013, instanța a dispus conexarea la dosarul nr._ a dosarului nr._ 12/a9, având ca obiect o contestație similară formulată de creditoarea ..
Prin sentința civilă nr._/17.12.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, au fost respinse ca inadmisibile contestațiile, reținându-se că în cadrul raportului prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2006, practicianul în insolvență prezintă opinia sa cu privire la cauzele care au determinat starea de insolvență și persoanele cărora le-ar fi imputabilă. Prin urmare, nu este vorba de vreo măsură luată de practicianul în insolvență, ci de un punct de vedere strict asupra aspectelor menționate în art. 59 din lege. Or, din interpretarea sistematică a art. 21 din Legea nr. 85/2006 rezultă faptul că se poate formula contestație cu privire la măsurile luate de administratorul judiciar. Mai mult, trebuie observat că art. 21 din Legea nr. 85/2006 se referă la raportul lunar depus de practicianul în insolvență, în timp ce art. 59 din lege reglementează raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului și nu prevede posibilitatea formulării unei contestații.
Din analiza activității administratorului judiciar ACTIV LICHIDATOR IPURL, instanța de fond a reținut că acesta și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege în sarcina sa, iar nemulțumirile contestatoarelor față de concluziile raportului cu privire la cauze nu pot face obiectul analizei judecătorului-sindic, aceasta fiind limitată la controlul legalității măsurilor adoptate de administratorul judiciar.
Judecătorul-sindic a constatat că din cuprinsul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au cauzat apariția stării de insolvență a debitorului nu rezultă că administratorul judiciar a luat măsuri față de debitor, cenzurabile din punct de vedere al legalității conform art. 21 alin. 2 coroborat cu art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul-sindic nu este îndreptățit să dea dispoziții ori recomandări practicianului în insolvență desemnat într-un dosar de insolvență, cu privire la concluziile raportului asupra cauzelor insolvenței.
Din economia textelor de lege cuprinse la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 85/2006, se desprinde concluzia că raportul întocmit conform art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se supune aprobării adunării creditorilor la prima adunare a acestora dacă se propune . debitorului, conform art. 59 alin. 4 și alin. 5 cu aplicarea art. 59 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. În cazul în care administratorul judiciar nu propune . debitorului și constată că există șanse de reorganizare a activității acestuia, propune continuarea perioadei de observație, în scopul acordării persoanelor îndreptățite, potrivit art. 94 din Legea nr. 85/2006, a termenului prevăzut de lege pentru propunerea planului de reorganizare a activității debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea . I. FILIALA CLUJ N., cauza fiind înregistrată sub nr._ (921/2014) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.
În motivarea recursului, se arată că soluția este nelegală și respingerea ca inadmisibilă a contestației are conotații de neconstituționalitate și neconvenționalitate, în condițiile în care atât Constituția României (art. 21), cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6, cu interpretările jurisprudențiale ale instanței europene) garantează liberul acces la justiție al persoanelor.
Se subliniază, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, printre atribuțiile judecătorului-sindic găsim atât soluționarea contestațiilor la măsuri, cât și soluționarea contestațiilor la raport, reglementate ca două instituții distincte.
Judecătorul-sindic nu analizează în niciun fel dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. I din lege și trece astfel cu vederea motivul pentru care legiuitorul a enumerat două atribuții distincte ale judecătorului-sindic: soluționarea contestațiilor la măsuri și soluționarea contestațiilor la raport. În acest context legislativ, judecătorul-sindic este ținut să soluționeze pe fond contestațiile la raport care se formulează de persoanele interesate din cadrul procedurii insolvenței.
În prezenta cauză este nerelevant faptul că articolul 21 nu se referă decât la contestațiile la măsuri, acesta fiind un articol pe care legiuitorul l-a dedicat în mod expres reglementării rapoartelor de activitate ale practicianului în insolvență și modului în care aceste rapoarte pot fi contestate, detaliind această procedură și specificând termenul în care astfel de contestații pot fi formulate, persoanele care au legitimare procesuală activă, persoanele care se vor cita, precum și termenul în care judecătorul-sindic este dator să le soluționeze.
Este adevărat faptul că articolul 59 din lege nu cuprinde o atare detaliere a procedurii de soluționare a contestațiilor la raport, însă aceasta nu semnifică inexistența dreptului material la acțiune al persoanelor interesate, ci semnifică faptul că astfel de contestații la raport se vor soluționa potrivit procedurii obișnuite pentru oricare altă cerere adresată judecătorului-sindic.
Sub aspectul justificării instituției contestării raportului cauzal, recurenta face următoarele precizări:
În condițiile în care articolul 138 din lege face referire expresă la raportul cauzal, raport care devine astfel o premisă pentru formularea acțiunii de antrenare a răspunderii personale de către administratorul/lichidatorul judiciar, este firesc ca acest raport cauzal să poată fi contestat și argumentele asupra acurateței și corectitudinii acestuia să poată fi dezbătute în contradictoriu și tranșate de autoritatea judiciară ce supraveghează dosarul - respectiv judecătorul-sindic.
În drept, se invocă Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, art. 21 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimatele, legal citate, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, ce se circumscriu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile articolului 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 6125/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ 12, în temeiul art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei . SRL (fostă .>
Administratorul judiciar desemnat a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului, potrivit art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, pe care l-a depus la dosar.
Împotriva acestuia au formulat contestații creditoarele . I. FILIALA CLUJ N. și ., care au fost respinse ca inadmisibile prin sentința atacată cu prezentul recurs.
Potrivit art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la data desemnării lichidatorului, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Art. 59 nu se referă expres la posibilitatea contestării acestui raport, însă, față de dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. l, în sensul că printre atribuțiile judecătorului-sindic se numără aceea de soluționare a contestațiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului, fără nicio excepție, rezultă că în orice situație raportul administratorului judiciar poate fi contestat, inclusiv cel privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului.
Punctul de vedere al judecătorului-sindic, care se raportează la art. 21 din lege, nu poate fi reținut. Art. 21 reglementează raportul lunar de activitate al administratorului judiciar, menționându-se expres că împotriva măsurilor luate se poate face contestație.
Faptul că prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului nu au fost luate măsuri, în sensul legii, de către administratorul judiciar nu înlătură posibilitatea contestării lui prin interpretarea per a contrario a art. 21 alin. 2 din lege, aceasta pentru că textul nu este aplicabil, nefiind în discuție un raport lunar de activitate.
De altfel, așa cum subliniază și recurenta, în reglementarea principalelor atribuții ale judecătorului-sindic, art. 11 alin. 1 se referă în mod distinct la judecarea contestațiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator (lit. i) și la soluționarea contestațiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului (lit. l), fapt ce demonstrează diferența dintre cele două demersuri procedurale.
De asemenea, judecătorului-sindic consideră neîntemeiat că raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței este supus aprobării adunării creditorilor și prin aceasta este înlăturată cenzura instanței de judecată. Conform art. 59 alin. 2 și urm. și art. 60 din Legea nr. 85/2006, enunțate de prima instanță, ceea ce se supune aprobării adunării generale a creditorilor este propunerea privind . debitorului (art. 59 alin. 4), având în vedere că, pe lângă cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență, raportul trebuie să cuprindă și aprecierile administratorului judiciar asupra posibilității reale de reorganizare efectivă a activității debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea și, în consecință, propunerea de intrare în faliment.
Admițându-se controlul judiciar cu privire la raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, nu se poate considera că se impun practicianului în insolvență anumite concluzii, ci se urmărește respectarea cerințelor legale de către acesta, întocmirea unui raport corect și complet, având în vedere rolul pe care acest raport îl are atât în stabilirea măsurilor ce se impun a fi luate ulterior deschiderii procedurii, cât și în atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere potrivit art. 138 din lege.
Pentru considerentele expuse, în acord cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează fiecărei persoane accesul liber la justiție, și art. 21 din Constituția României, dispoziții de prisos a fi analizate în substanță în prezenta cauză în condițiile în care Curtea apreciază că însăși legea specială în materie permite formularea unei contestații de natura celei promovate de recurentă, în baza art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5 rap. la art. 304 pct. 9 C.p.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta . I. FILIALA CLUJ N. împotriva sentinței civile nr._/17.12.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare . și intimata debitoare . SRL, prin administrator judiciar ACTIV LICHIDATOR IPURL.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. M. H. A. M. S.
U.
GREFIER
C. M.
Red. Jud.D.A.
Tehnoredactat:I.N.
2 ex.
22.07.2014
………………….
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător - sindic: I. S.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
