Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 848/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 848/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 44075/3/2008/a1*
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr.848
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTELILIANA C.
JUDECĂTORMIHAELA I. B.-P.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 a FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 7275 din 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. A. A. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsa sa, conform art.242 alin.2 C.pr.civ., constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a civilă sub nr._ creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, in calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.138 lit. c) și d) din Legea 85/2006, obligarea pârâtului M. A. A. B. la suportarea pasivului societății debitoare ..
Prin sentința civilă nr._/24.10.2012 Tribunalul București Secția a VII-a Civilă a respins cererea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 930/07.05.2013 Curtea de Apel București Secția a VI – a Civilă a admis recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, a casat sentința civilă nr._/24.10.2012 și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 7275 din 18.09.2013 Tribunalul București Secția a VII-a Civilă a respins cererea ca neîntemeiată, reținând, în esență, următoarele:
Reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității și la omiterea de a solicita declanșarea procedurii de reorganizare judiciară a societății, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit.c) sau d) din lege. Calitatea pârâtului de asociat și administrator al debitorului nu duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. c) și d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe.
Răspunderea pârâtului nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației Sectorului 5 a Finanțelor Publice, in calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate in sensul admiterii cererii si obligării paratului la plata datoriilor restante către creditori.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila, recurenta a susținut, în esență, următoarele:
Atât timp cat declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse la organul fiscal, rezulta ca nu a fost ținuta contabilitatea in conformitate cu legea, deși răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului, culpa acestuia fiind prezumata potrivit dispozițiilor art. 1082 cod civil raportat la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Prin rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar rezulta ca paratul nu a prezentat toate documentele prevăzute de art. 28 din Legea insolventei. Din nedepunerea actelor contabile se poate concluziona ca s-a intenționat ascunderea modului in care au fost folosite bunurile si disponibilitățile bănești ale societății debitoare.
Administratorul a omis cu buna știința, de îndată ce a observat ca societatea se afla in iminenta stare de plați, sa solicite declanșarea procedurii de reorganizare judiciara a societății.
Asupra recursului:
Creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, susținându-se, în esență, că reprezentantul debitoarei nu a depus documentele prevăzute la art. 28 din Legea insolventei, nu si-a îndeplinit obligația privind depunerea declarațiilor fiscale la organul fiscal, a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea in mod vădit la încetarea de plăți, deși avea obligația de a solicita declanșarea procedurii de reorganizare judiciara a societății, manifestând dezinteres în ceea ce privește funcționarea normală a societății.
Față de aceste susțineri, prin prisma ansamblului criticilor invocate prin cererea de recurs, Curtea arată că atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere nu reprezintă o consecință a invocării prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a reglementat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a acestora, în condițiile în care se administrează dovezi privind săvârșirea faptelor invocate, precum și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptelor și insolvența societății.
În cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că neținerea contabilității, în una din cele trei ipoteze prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, a determinat ..
Nedepunerea bilanțurilor contabile, a declarațiilor lunare, precum și a celorlalte documente contabile la organul fiscal și neplata datoriilor față de bugetul statului reprezintă aspecte care pot fi circumscrise managementului defectuos, însă nu pot fi asimilate faptei prevăzută de art. 138 alin. d din Legea nr. 85/2006.
În cauză nu s-a probat interesul personal al pârâtului în continuarea activității, nu au fost indicate și probate modalitatea și perioada de timp in care s-a realizat continuarea activității, precum si faptul că insolvența a fost determinată, în tot sau în parte, de fapta ilicită a pârâtului.
Împrejurarea că nu s-a formulat cerere de deschidere a procedurii la momentul apariției stării de insolventa nu poate conduce, prin ea însăși, la angajarea răspunderii patrimoniale, în lipsa administrării unor probe în acest sens, iar exercitarea unui management defectuos nu se poate circumscrie ipotezei reglementată prin dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Derularea unei activități economice este un aspect normal din timpul funcționarii unei societăți comerciale, iar imposibilitatea de a face fata plaților nu este, prin ea însăși, un act imputabil administratorului.
De asemenea, în cauză nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între săvârșirea faptelor invocate și insolvența societății.
Culpa administratorului nu este prezumată, ci trebuie dovedită de către partea interesată, distinct de dovedirea celorlalte condiții obligatorii cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. D. în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte și să o angajeze în relațiile cu terții, însă această situație nu se regăsește în cauză.
Concluzionând, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 a FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 7275 din 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. A. ANTONII B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
L. C. M. I. B.-P. G. B. F.
GREFIER, F. D.
Red.Jud.L.C
Fond: Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Președinte: G. C.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
