Contestaţie. Decizia nr. 839/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 839/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 37358/3/2012
Dosar nr._
(Număr intern 2405/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 839/R/2014
Ședința publică de la 25 martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE:G. B. F.
JUDECĂTOR:L. C.
JUDECĂTOR:M. I. B.-P.
GREFIER: F. D.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare A. H. GmbH Ravensburg împotriva Încheierii din data de 06.02.2013 și a Sentinței civile nr. 1405 din 13.02.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. H. S.A., prin administrator judiciar E. I. S.P.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta prin avocați I. R. și C. C. cu împuternicire avocațială nr._/2013 aflată la fila 5 și intimata, prin administrator judiciar E. I. S.P.R.L., prin avocat Gîlcevescu L. cu împuternicire avocațială nr._/2013 aflată la fila 64.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin compartimentul registratură, la data de 24.03.2014, recurenta a depus la dosar set de înscrisuri, în 3 exemplare.
Se prezintă d-na avocat R. R. care depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2013 și învederează că reprezintă Fondul Proprietatea S.A., care a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei-debitoare S.C. H. S.A.
Reprezentanții părților confirmă reintrarea în insolvență a S.C. H. S.A.
Curtea acordă cuvântul asupra încuviințării în principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul intimatei S.C. H. S.A., formulată de Fondul Proprietatea SA.
Fondul Proprietatea SA, prin avocat, solicită admiterea în principiu a cererii sale de intervenție, întrucât justifică un interes având în vedere atât calitatea sa de acționar, cât și de creditor al intimatei S.C. H. S.A. Învederează că admiterea recursului formulat de recurenta A. H. Gmbh ar putea conduce la înscrierea unor noi sume în tabelul definitiv de creanțe, astfel încât intimata S.C. H. S.A. ar putea fi obligată la plata unor sume suplimentare față de cele înscrise în tabel și care au fost avute în vedere de judecătorul sindic la data pronunțării sentinței de închidere a procedurii. Or, acest fapt ar duce la o diminuare a patrimoniului intimatei S.C. H. SA și implicit a valorii participațiilor Fondului Proprietatea și a profitului distribuit de S.C. H. S.A. În ceea ce privește interesul său în calitate de creditoare a intimatei S.C. H. S.A., învederează faptul că, în vederea închiderii procedurii insolvenței, Fondul Proprietatea a încheiat cu intimata S.C. H. S.A. o convenție de eșalonare și rescadențare a plății creanței. Mai arată că, la încheierea convenției de eșalonare, părțile au avut în vedere ca premisă tabelul definitiv al creanțelor confirmat de judecătorul sindic. Or, în cazul admiterii recursului, această situație premisă ar putea fi modificată, astfel încât apreciază că are interes în formularea prezentei cererii de intervenție accesorie pentru a conserva starea de fapt de la momentul încheierii convenției de eșalonare.
Intimata, prin administrator judiciar E. I. S.P.R.L., prin avocat, solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul S.C. H. S.A., formulată de Fondul Proprietatea, pentru considerentele expuse de apărătorul intervenientei.
Recurenta, prin avocat C. C., solicită respingerea cererii de intervenție, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse de lege. Mai arată că nici calitatea de acționar și nici calitatea de creditor nu justifică pentru Fondul Proprietatea un interes propriu, legitim, concret și actual de a interveni. Totodată, apreciază ca fiind eronat argumentul Fondului Proprietatea în sensul că, față de calitatea sa de acționar al S.C. H. S.A., orice obligație nouă de plată stabilită în sarcina S.C. H. S.A. ar conduce la diminuarea patrimoniului societății și implicit a valorii participațiilor Fondului Proprietatea, întrucât plata unei creanțe nu conduce la micșorarea patrimoniului debitorului, ci dimpotrivă conduce la balansarea activului cu pasivul acelei entități. Mai arată că plata creanței pe care a solicitat-o recurenta constă practic în plata contravalorii unor servicii pe care recurenta deja le-a prestat către S.C. H. S.A. și care se află deja în patrimoniul acesteia. Astfel încât, consideră că nu se poate vorbi despre o micșorare a patrimoniului S.C. H. S.A. În ceea ce privește calitatea de creditor, învederează faptul că această situație premisă invocată de către Fondul Proprietatea, respectiv tabelul de creanțe pe care aceasta vrea să îl conserve, nu poate justifica un interes legitim și concret pentru Fondul Proprietatea. Mai arată că această situație premisă face obiectul prezentului recurs, în virtutea dublului grad de jurisdicție la care cauza poate fi supusă conform legii.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 49 alin.1 și 3, art. 51 și art. 52 alin.1 C.pr.civ. 1865, încuviințează în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Fondul Proprietatea SA în favoarea intimatei S.C. H. S.A., constatând că aceasta justifică un interes derivând din calitatea sa de creditor în procedură, care urmărește a nu fi mărită masa pasivă a societății debitoare prin includerea unui unor noi creanțe la plata cărora ar suporta concursul între creditori.
La întrebarea instanței, reprezentanții părților arată că nu au alte cereri prealabile de formulat.
La întrebarea instanței, apărătorul administratorului judiciar al S.C. H. S.A. învederează faptul că sentința de confirmare a planului de reorganizare este irevocabilă, aceasta nefiind recurată.
Curtea pune în discuție cu prioritate față de motivele de recurs, interesul recurentei în formularea recursului, față de împrejurarea rămânerii irevocabile a sentinței de confirmare a planului de reorganizare.
Recurenta A. H. GmbH, prin avocat, învederează faptul că atât partea pe care o reprezintă, cât și alți creditori au formulat contestații cu privire la anumite măsuri adoptate în timpul procedurii, iar unele din aceste contestații au fost admise, inclusiv pentru partea pe care o reprezintă. Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă a admis o contestație cu privire la o măsură a administratorului judiciar care a condus la denunțarea unilaterală a unui contract. Astfel, în condițiile în care instanța de fond va rejudeca cauza și va dispune menținerea acelui contract, în mod evident că această măsură va avea anumite consecințe asupra patrimoniului S.C. H. S.A. și implicit va afecta și planul de reorganizare. Apreciază că justifică în continuare un interes, întrucât în situația admiterii creanței sale ar trebui să se discute despre un nou tabel definitiv de creanțe în care să fie înscrise și aceste creanțe care nu au fost înscrise în prealabil. Totodată, consideră că hotărârea de redeschidere a procedurii are prioritate asupra sentinței de confirmare a planului de reorganizare.
Recurenta, prin avocat C. C., apreciază că planul de reorganizare poate fi modificat pe parcursul perioadei de reorganizare; nimic nu ar împiedica modificarea planului în conformitate cu eventualele contestații care ar fi admise. În plus, învederează faptul că partea își păstrează vocația la constatarea creanțelor sale chiar dacă teoretic în acest moment nu mai există un plan astfel cum a existat el la momentul când s-a pronunțat instanța de fond.
Intimata, prin administrator judiciar E. I. S.P.R.L., prin avocat, față de invocarea de către partea adversă a faptului că există și alte contestații la tabelul preliminar care au fost casate și trimise spre rejudecare, arată că într-adevăr există astfel de hotărâri, însă au fost sentințe prin care s-a admis excepția inadmisibilității contestațiilor. Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă, la momentul la care a casat, nu a dispus și respingerea excepției inadmisibilității și trimiterea spre rejudecare pe fond, ci a spus doar admite recursul, casează și trimite spre rejudecare, întrucât acei recurenți din cauzele respective invocaseră faptul că hotărârea fondului era nemotivată și într-adevăr hotărârile pronunțate de judecătorul sindic aveau anumite lacune în motivare, respectiv unele dintre contestațiile la denunțări erau motivate pe contestații la tabel. Astfel, având în vedere că nu a fost respinsă excepția inadmisibilității „in terminis”, înțelege că aceste cauze au fost trimise spre rejudecare până la momentul de soluționare al excepției inadmisibilității, soluția putând să fie aceeași însă cu o motivare corectă de data aceasta, iar în recurs să fie menținută. Având în vedere că și în această cauză s-a solicitat casarea hotărârii fondului, consideră că, teoretic, ar trebui o întoarcere în timp, până la tabelul preliminar. Mai arată că actele de procedură ulterioare se desființează numai în măsura în care nu au existență de sine stătătoare. Or, sentința care este susceptibilă de recurs, astfel cum este și cea de confirmare a planului, are o existență de sine stătătoare, motiv pentru legiuitorul a dat posibilitatea celui nemulțumit de modul soluționării contestației la tabel și pentru a nu fi prejudiciat creditorul până la recurs, când s-ar restabili legalitatea și ar fi obligat administratorul judiciar să îl treacă în tabel, să poată formula recurs și la sentința de confirmare a planul de reorganizare, pentru a merge cu aceste recursuri în paralel, ca în măsura în care îi este favorabilă soluția privind contestația la tabel, să poată fi modificat și planul de reorganizare. Apreciază că modificarea planului nu poate să survină sub nici o formă ca efect al admiterii prezentului recurs, întrucât modificarea planului se poate face ori de instanța de recurs, prin admiterea recursului, ori de către creditori în procedura prevăzută de art. 95 și urm. din Legea nr. 85/2006. Pentru aceste considerente, apreciază că prezentul recurs nu are impact asupra planului de reorganizare.
Intervenienta Fondul Proprietatea SA, prin avocat, de asemenea, solicită ca instanța să considere că nu există interes în formularea prezentului recurs, pentru considerentele expuse de către apărătorul intimatei, având în vedere că sentința de confirmare a planului este irevocabilă, procedura va fi reluată după momentul confirmării planului.
Recurenta, prin avocat I. R., solicită a se avea în vedere faptul că nu a avut o creanță inclusă în tabelul preliminar și în tabelul definitiv al creanțelor, prin urmare nu exista nicio creanță care să îi fie plătită conform planului de reorganizare, iar din acest motiv nu justifica un interes real de a contesta planul de reorganizare. Totodată, apreciază că nu se pot înlătura efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost admise contestații la tabelul preliminar, întrucât s-ar ajunge în situația în care instanța de judecată ar fi legată și nu ar mai putea pronunța admiterea unei creanțe care se poate dovedi temeinică.
Intimata, prin administrator judiciar E. I. S.P.R.L., prin avocat, menționează faptul că recurenta era înscrisă în tabel cu o sumă de peste 100 milioane lei, astfel încât avea calitatea de creditor.
Recurenta, prin avocat I. R., arată că partea pe care o reprezintă nu a fost înscrisă în tabel cu întreaga sumă solicitată.
Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului, cu prioritate asupra motivului de recurs prin care se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare.
Recurenta, prin avocat I. R., arată că a solicitat prioritar admiterea recursului cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare, întrucât la termenul de judecată din 12.12.2012 judecătorul fondului a pronunțat încheierea de repunere a cauzei pe rol, reținând două chestiuni importante, respectiv că sunt necesare noi lămuriri și pentru administrarea în cauză a probei cu expertiză. Arată că, din punctul său de vedere, repunerea pe rol se dispune în toate situațiile motivat de către instanța de judecată în virtutea rolului activ, potrivit art. 151 C.pr.civ., nefiind o chestiune ce urma să fie discutată la următorul termen de judecată de după repunerea cauzei pe rol, astfel cum se susține de către intimată prin întâmpinare. Mai arată că este de acord că judecătorul sindic putea să revină asupra măsurii, însă acesta trebuia să o facă motivat și să spună de ce această probă pentru care a repus cauza pe rol a devenit brusc inutilă. Solicită să se observe că prin încheierea de ședință din 06.02.2013 nu numai că nu este indicat un motiv pentru care proba a devenit inutilă, dar nici nu se mai administrează nicio altă probă care să complinească aspectele pe care instanța inițial vroia să le lămurească pe calea expertizei, ceea ce a dus la o necercetare a fondului cu efecte asupra pronunțării hotărârii ulterioare. Mai arată că efectele acestei omisiuni de cercetare a fondului se regăsesc în cadrul sentinței recurate, respectiv motivarea instanței de fond se suprapune până la identitate textuală cu concluziile scrise depuse la dosar de către partea adversă, iar în al doilea rând sunt reținute concluzii care nu își găsesc susținerea în materialul probator. Astfel, solicită să se observe că instanța de fond a reținut că, creanța pe care o reclamă nu este înregistrată în contabilitatea debitoarei, în condițiile în care la dosar nu există documente din contabilitatea S.C. H. S.A. și nici nu a fost administrată în cauză o expertiză contabilă. Mai arată că este adevărat faptul că suma pretinsă a fost facturată inițial într-o factură mare de lucrări pentru hidro-agregatul nr. 6, iar ulterior la cererea S.C. H. S.A. a scos din factura mare toate prețurile care vizau reabilitarea arborelui turbină, după ce intimata urma să se hotărască dacă va înlocui arborele sau să îl repare. Mai arată că simplul fapt că nu are o factură specială pentru această creanță nu înseamnă că S.C. H. S.A. nu avea obligația să înregistreze în contabilitate suma respectivă. Totodată, solicită a se avea în vedere Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 privind contul 408 furnizori facturi neplătite. Față de toate aceste aspecte, apreciază că în cauză trebuiau administrate anumite probe care nu pot fi administrate în etapa recursului, respectiv proba cu expertiză. În ceea ce privește dreptul la apărare, învederează faptul că legea insolvenței prevede că în toate situațiile privind respingerea parțială a unei creanțe, administratorul judiciar trebuie să o facă motivat prin notificare, întrucât obligația motivării este legată de dreptul la apărare al creditorului căruia i se contestă o creanță de către administratorul judiciar. Față de nemotivarea notificării, învederează faptul că a fost în situația în care s-a judecat la fond fără să știe care sunt motivele pentru care creanța sa a fost respinsă parțial. Mai arată că, pentru a rezolva acest lucru, judecătorul sindic avea două opțiuni judicioase, respectiv să se pronunțe prioritar asupra informității notificării, situație în care îl obliga pe administratorul judiciar să emită o nouă notificare motivată, fie să oblige administratorul judiciar să își expună motivele respingerii creanței. Pe fondul cauzei, învederează faptul că în cadrul lucrărilor de reabilitare la hidro-agregatul nr. 6 a descoperit că arborele turbină prezenta defecte structurale majore și a comunicat intimatei că acesta trebuie să fie înlocuit, iar față de această comunicare intimata S.C. H. S.A. i-a solicitat lucrări suplimentare față de contract, prin două scrisori din 31.10.2011 și 06.03.2012, în sensul de a continua testele la acest arbore turbină. Mai arată că în acest sens, recurenta a transportat arborele turbină la sediul General Turbo, subcontractantul său, iar în prezența reprezentanților intimatei S.C. H. S.A. a efectuat teste și lucrări pe acest arbore, motiv pentru care la data de 09.05.2012 a fost încheiată o minută în care recurenta, intimata și General Turbo au confirmat efectuarea acestor lucrări în prezența părților. Totodată, învederează faptul că în paralel a continuat reabilitarea hidro-agregatului nr. 6 și cu acordul intimatei a înlocuit temporar acel arbore de turbină cu o piesă din rezervă. Astfel, la momentul când a terminat de reabilitat hidro-agregatul nr. 6 a emis factura pentru întreaga lucrare mare, numai că intimata, prin managerul de proiect, i-a transmis două e-mailuri prin care i s-a solicitat recurentei, față de împrejurarea că nu fost luată încă o decizie în sensul dacă să înlocuiască arborele turbină sau să îl reabiliteze, să reducă din factura mare sumele aferente arborelui de turbină, pe care să îl factureze ulterior. Învederează faptul că recurenta a procedat în acest sens, însă problema a fost că intimata a intrat în insolvență, iar creanța sa nu a mai fost recunoscută, având termen pentru a se înscrie la masa credală până la data de 06.08.2012. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în situația în care se reține pentru judecarea fondului, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Intimata, prin administrator judiciar E. I. S.P.R.L., prin avocat, învederează faptul că, deși motivul de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct.5 C.pr.civ., întrucât instanța de fond ar fi revenit în mod nelegal asupra administrării unei probe, ceea ce s-a susținut la acest moment de fapt este art. 304 pct.7 C.pr.civ., respectiv o lipsă a motivării instanței de fond, motiv care nu a fost invocat prin motivele de recurs. Față de această împrejurare, solicită înlăturarea tuturor susținerilor orale care conțin motive noi de recurs față de motivele de recurs formulate în scris, în termenul legal. Solicită să se observe că nu există niciun motiv pentru care instanța ar trebui să dispună casarea sentinței fondului, întrucât judecătorul sindic ar fi revenit asupra unei probe încuviințate. Astfel, cum a arătat și prin întâmpinare, încheierea prin care se încuviințează probele are caracter preparatoriu, ceea ce înseamnă că instanța după administrarea altor probe de natură să lămurească faptele deduse judecății, poată reveni asupra unor probe încuviințate, motivat, cu singura obligație de a o pune în discuția părților. Învederează faptul că instanța de fond a revenit asupra probei cu expertiză în raport de înscrisurile depuse la dosar, precum și datorită faptului că a solicitat insistent părții adverse să arate ordinul de modificare al lucrărilor, astfel cum și prezenta instanță a solicitat recurentei să depună la dosar traducerea clauzei 39 din contract, pentru a verifica dacă a fost îndeplinită acea procedură care făcea să îi fie opozabile orice lucrări și să o facă pasibilă de plată. În ceea ce privește motivarea judecătorului sindic, arată că într-adevăr aceasta lasă de dorit, însă recurenta nu a fost prejudiciată sub nicio formă și consideră că până la încuviințarea probei cu expertiză, recurenta trebuia să facă un început de dovadă, în sensul că a efectuat niște lucrări și că intimata, în calitate de beneficiar, nu a fost de acord cu ele. Mai arată că după repunerea cauzei pe rol și astfel cum au înțeles toate părțile, au fost reluate dezbaterile asupra necesității administrării probelor, părțile punând concluzii pro și contra efectuării expertizei în cauză. În ceea ce privește administrarea unei expertize, consideră că aceasta vine în contradicție cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 85/2006 care prevăd că procedura insolvenței trebuie să se desfășoare cu celeritate.
La întrebarea instanței, apărătorul intimatei arată că, într-adevăr dispozițiile art. 73 alin.3 din Legea nr. 85/2006 prevăd înscrierea provizorie chiar dacă pentru soluționarea unor contestații este necesară administrarea de probe, însă dacă nu există niciun indiciu și când creanța este vădit inexistentă, consideră că s-ar prelungi judecarea insolvenței cu încă un an sau doi.
Intimata, prin administrator judiciar E. I. S.P.R.L., prin avocat, în ceea ce privește fondul, solicită respingerea recursului, întrucât nu există nicio dovadă că a fost respectată clauza care permitea ajustarea contractului cu lucrări suplimentare. Corespondența depusă la dosar de către recurentă nu angajează în niciun fel intimata și nu face dovada clară că a existat acordul acesteia. În ceea ce privește sumele solicitate de către recurentă, arată că a defalcat și a menționat de ce este neîntemeiată fiecare sumă solicitată de către recurentă. Cu privire la susținerile apărătorului recurentei, în sensul că inițial intimata a spus să repare arborele turbină, iar ulterior a spus să îl înlocuiască, învederează că nu sunt adevărate aceste susțineri, întrucât reabilitarea arborelui turbină intra în volumul de lucrări contractate. Mai arată că, din momentul în care au fost descoperite disfuncționalități la acel arbore turbină, acesta nu se mai afla la intimată, ci la recurentă, care în calitate de contractant trebuia să decidă dacă înlocuiește arborele turbină sau îl repare pe cel existent. Or, fără să a avea un ordin de modificare al lucrărilor și fără să aibă acceptul său, recurenta a început să repare arborele turbină existent și i-a impus costurile legate de această reparație, pentru ca ulterior să aducă un arbore turbină nou. Față de cele expuse, consideră că serviciile recurentei nu sunt datorate, iar creanța acesteia nu trebuie să fie înscrisă în tabel. Solicită instanței respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală, iar în situația admiterii recursului și casării hotărârii, solicită reținerea spre judecare de către instanța de apel, având în vedere dispozițiile art. 312 alin.4 C.pr.civ.
Intervenienta Fondul Proprietatea SA, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele expuse de către apărătorul intimatei și față de concluziile scrise pe care le depune la dosar. Totodată, solicită admiterea pe fond a cererii de intervenție.
Recurenta, prin avocat I. R., în replică, învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 12.12.2012, judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra probelor, ci a dispus repunerea cauzei pe rol, astfel încât nu se poate vorbi despre o încheiere preparatorie astfel cum se susține de către apărătorul intimatei. Mai arată că, la termenul de judecată din 06.02.2013, s-a prezentat cu obiective pentru expertiza pentru a le pune în discuție, însă judecătorul sindic nici măcar nu a dorit să discute această expertiză. În ceea ce privește lucrările pe care le-a prestat pentru reabilitarea arborelui turbină, arată faptul că acestea au fost solicitate de către intimată astfel cum rezultă din corespondența aflată la dosar. Depune la dosar concluzii scrise și solicită cheltuieli de judecată, conform notei de cheltuieli pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin contestația formulată la data de 24.09.2012 de creditoarea A. H. GmbH Ravensburg împotriva tabelului preliminar al obligațiilor debitoarei S.C. H. S.A., s-a solicitat anularea în parte a notificării nr. 3972/17.09.2012 emise de administratorul judiciar E. I. S.P.R.L. privind respingerea ca nedatorată a sumei de 152.945,37 E. și a sumei de 163.808,16 lei reprezentând TVA; modificarea tabelului de creanțe în sensul adăugării la creanțele A. deja înscrise și a creanței în cuantum de 152.945,37 E., reprezentând c/v prestații de lucrări și servicii aferente lucrărilor suplimentare agreate pentru reabilitarea arborelui turbină la grupul # 6 PDF 2 (hidroagregat) și a celorlalte lucrări suplimentare pentru care nu a fost urmată procedura completă de „modificări în lucrări” („Change orders”), dar și a sumei de 163.808,16 lei reprezentând TVA aferent prestațiilor de livrări și servicii menționate.
În motivarea contestației, creditoarea a arătat că izvorul creanței este Înțelegerea contractuală nr. 2 I/_, având ca obiect prestarea unor servicii și lucrări de reparație și modernizare la Centrala Hidroelectrică Porțile de F. II, extinse prin amendamente ulterioare.
Contestatoarea a invocat nelegalitatea înlăturării creanței în absența motivării de către administratorul judiciar a măsurii luate. Lipsa motivării nu permite creditorului să formuleze apărări și eludează controlul judecătoresc asupra activității administratorului judiciar.
În ce privește temeinicia cererii de admitere a creanței, contestatoarea a expus argumente de fond, detaliind pentru fiecare categorie de creanțe:
- costuri suplimentare generate de modificarea directivei UE EN ISO_-1 (16.500 E.), întemeiate pe clauza de la art. 36 din Condițiile generale la Înțelegerea contractuală – Anexa 2; costurile adiționale pentru implementarea noului marcaj CE cuprind costuri cu materiale și costuri de inginerie și management;
- prestațiile contractuale suplimentare efectuate la solicitarea debitoarei în legătură cu reabilitarea arborelui turbinei (73.340 E.), valoarea fiind detaliată și defalcată în Anexele 5-8 ale contestației, iar pretențiile dovedite prin corespondența prezentată în Anexele 9-16;
- costuri rezultate din lucrările de pregătire și testare în fabrică efectuate în legătură cu arborele turbină (3.367 E.), întemeiate pe clauza de la art. 23 din Condițiile speciale la Înțelegerea contractuală și pe Atașamentul 7 la Amendamentul 17 al Înțelegerii contractuale – Anexa 1;
- costuri rezultate din prestațiile on-shore privind grupul # 6 – partea de reabilitare în fabrică și transport (32.203,56 E.) întemeiate pe clauza din Atașamentul 7 la Amendamentul 17 al Înțelegerii contractuale – Anexa 1;
- contravaloarea atingerii etapei de referință în executarea înțelegerii privind emiterea certificatului de recepție provizorie (PAC) pentru sume deduse din facturi anterioare – factura nr._/27.07.2012 (7.904,58 E.), întemeiată pe clauza din Atașamentul 7 la Amendamentul 17 al Înțelegerii contractuale – Anexa 1;
- calculația de ajustare de preț pentru sume deduse din facturi anterioare (19.630,23 E.), întemeiată pe formula de calcul din Anexa 2;
- TVA aferent sumei de 152.945,37 E. solicitate în cauză (163.808,16 lei).
II. Prin Sentința civilă nr. 1405 din 13.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Părțile au încheiat contractul nr. 21/50.765/9.11.2001 având ca obiect prestarea de către creditoare a unor servicii de lucrări, reparații și modernizare la Centrala H. Porțile de F. II.
Pentru lucrările suplimentare efectuate de creditoare și pentru care arată că nu i-au fost recunoscute în declarația de creanță, creditoarea nu a emis facturi fiscale.
Pe deasupra, pentru lucrările suplimentare trebuiau respectate dispozițiile clauzei 39 („Modificarea în lucrări”) din condițiile generale ale contractului, cu trimitere la clauzele speciale 39.2 și 39.2.7 din contract, în baza cărora beneficiarul avea la dispoziție un termen de 14 zile pentru a se decide dacă intenționează să treacă la modificare și să emită un ordin de modificare, care să-l notifice pe contractant în sensul renunțării la acest modificări.
Prin urmare, toate urmările efectuate de creditoare la arborele de turbină 6 fac parte din volumul de lucrări contractante și nu s-au efectuat lucrări suplimentare.
În ceea ce privește costurile suplimentare generate de modificarea Directivei EU EN ISO_, în cuantum de 16.500 E., tribunalul a constatat că reclamanta-creditoare dă o interpretare eronată art. 36 din contract. Acesta stipulează că: „dacă după ziua a 28-a dinaintea datei semnării contractului, în țara în care se află șantierul se produce o intrare în vigoare, promulgare, abrogare sau modificare a unei legi, ordonanțe, ordin, reglementări sau act normativ având caracter de lege (se consideră și modificarea de către autoritățile competente a modului de interpretare sau modului de aplicare) care afectează în mod substanțial costurile și cheltuielile Contractului și/sau durata de finalizare a lucrărilor, Prețul Contractului va fi mărit sau micșorat în mod corespunzător și/sau durata de finalizare va fi ajustată în mod rezonabil în măsura în care Contractantul a fost afectat de aceste modificări în îndeplinirea oricăror obligații ale sale în cadrul contractului”.
În paragraful următor se arată că asemenea suplimentări de costuri nu vor fi acordate dacă acesta sunt deja acoperite prin formula de ajustare a prețului prevăzut în contract.
Așa că aceste „costuri suplimentare” s-au acoperit prin ajustările de preț în cuantum de 30 de milioane E. și ca atare s-au considerat lucrări efectuate și achitate în condițiile contractuale.
Mai mult, Directiva EU a cărei implementare în legislația românească ar fi generat costuri suplimentare pentru creditoarei a fost inițial adoptată prin Ord. 164/7.03.2008 privind „Lista standardelor roman care adopta standarde europene armonizate referitoare la mașini industriale” și care la pct. 152 se referă la SR EN ISO_-1:2007, cu aplicabilitate de la 30.11.2009.
Prin urmare, acest standard a fost adoptat în România în cursul anul 2009, iar creditoarea pretinde la data de 31.05.2012 sume suplimentare cu materialele și costuri de inginerie și management.
În ceea ce privește pretențiile contractuale suplimentare efectuate de creditoare în legătură cu reabilitarea arborelui turbinei în cuantum de 73.340 E., se arată că nu au un ordin de modificare de lucrări așa cum s-a arătat.
Cu privire la costurile rezultate din lucrări de pregătire și testare în fabrică efectuate în legătură cu arborele turbina în cuantum de 3.367 E., întemeiate pe dispozițiile art. 23 din contract, tribunalul a constatat că inspecția arborelui s-a făcut în fabrica subcontractantului General Turbo din România și prin urmare suma a fost dedusă din factura_/27.07.2012 și ca atare nu reprezintă o sumă datorată.
În ceea ce privește prestațiile on-shore privind grupul 6 în cuantum de 32.203,56 E. reprezentând partea de reabilitare în fabrică și transport, tribunalul a constatat că certificatul de recepție provizorie (PAC) menționează că aceasta nu se referă și la arborele vechi de turbină HA6 pentru investigații privind posibilitatea de reutilizare a acestuia.
Defalcarea procentului de 45% din suma totală se face conform procedurii de plată prevăzută în contract, anexa 1 și anume: valoarea de reabilitare arbore conform contract – 65.521 E.; transport – 6042,47 E. (total 71.563,47 E.). Debitoarea a plătit 45% din valoare, adică 32.203,56 E..
Cuantumul de 45% din sumă, adică 32.203,56 E. trebuie facturat după emiterea certificatului PAC, fiind vorba de lucrări on-shore; la fel și diferența de 10%.
Subcontractantul creditoarei a efectuat lucrări la acest arbore în paralel cu aceste investigații, însă aceste lucrări nu trebuiau executate până nu se lua o decizie finală privind posibilitatea de refolosire a arborelui vechi. Din moment ce a rezultat că arborele de la HA6 nu mai poate fi refolosit, lucrările executate anterior emiterii acestei decizii de respingere nu se mai pot justifica.
Această sumă nici nu a fost vreodată facturată în așteptarea unei decizii definitive privind situația arborelui turbină și drept urmare nu se regăsește în contabilitatea debitoarei.
Cu privire la calculația de ajustare de preț pentru sumele deduse din facturi anterioare, în cuantum de 19.630,23 E., tribunalul a constatat că nu pot fi recunoscute din moment ce orice ajustare de preț presupune existența unui acord al părților asupra valorii lucrărilor executate.
III. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea A. H. GmbH Ravensburg, solicitând anularea Încheierii de ședință din 06.02.2013, casarea hotărârii recurate și restituirea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea respectării garanțiilor procesuale conexe dreptului la apărare; în subsidiar, a solicitat casarea hotărârii recurate și în rejudecarea cauzei să se admită contestația așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, creditoarea a invocat următoarele critici:
1. Încălcarea normelor procedurale la termenul din 06.02.2013 (art. 304 pct.5 C.pr.civ.).
Deși prin încheierea de la 12.12.2012 tribunalul a repus cauza pe rol pentru efectuarea unei expertize tehnice, iar creditoarea a stăruit în efectuarea expertizei, la termenul din 06.02.2013 tribunalul a refuzat să pună în discuție administrarea probelor solicitate de contestatoare și să administreze proba cu expertiză tehnică. Tribunalul putea reveni asupra probei dispuse doar cu obligația de a motiva în concret pentru ce rațiuni administrarea probei a devenit inutilă. Tribunalul nu a evocat însă motive în sensul că proba ar fi devenit neconcludentă sau inutilă și nici nu a administrat altă probă care să complinească aspectele a căror dezlegare urma să aibă loc pe calea expertizei.
Neregularitatea actului de procedură a vătămat creditoarea prin încălcarea dreptului la un proces echitabil datorită faptului că a fost lipsită în mod nejustificat de administrarea unor probe necesare.
Recurenta consideră că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză tehnică și contabilă, întrucât în lipsa verificării pertinente și de specialitate a lucrărilor suplimentare efectiv prestate și a situației contabile, nu pot fi decelate circumstanțele de fapt ale cauzei.
2. Nerespectarea garanțiilor procesuale conexe dreptului la apărare, sub următoarele aspecte:
- efectele nulității încheierii de dezbateri asupra sentinței atacate, conform art. 106 alin.1 C.pr.civ.;
- încălcarea principiului contradictorialității, a dreptului la apărare și eludarea controlului judecătoresc prin lipsa motivării de către administratorul judiciar a măsurii de respingere la înscrierea în tabelul preliminar a creanței pretinse în cauză, lipsă care nu a fost complinită până la soluționarea contestației, precum și neadoptarea vreunei măsuri de către tribunal cu privire la cele invocate de contestatoare;
- motivarea confuză a încheierii din 06.02.2013, ce atrage neconcordanță între considerente și dispozitiv;
- lipsa motivării instanței, constatându-se că motivarea sentinței se suprapune până la identitate textuală cu argumentele intimatei debitoare prezentate prin concluziile scrise depuse de administratorul judiciar.
3. În ceea ce privește temeinicia pretențiilor deduse judecății, recurenta a susținut că intimata-debitoare a recunoscut că datorează sumele contestate și că aceste creanțe sunt certe, întrucât nu s-au născut prin emiterea facturilor, ci din prestarea efectivă a serviciilor/lucrărilor. De asemenea, recurenta a prezentat argumente punctuale pe fond privind creanțele pretinse, reluând și dezvoltând susținerile din cuprinsul contestației.
IV. Administratorul judiciar E. I. S.P.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În privința motivelor de casare, a susținut că, prin încheierea de repunere pe rol din 12.12.2012 instanța nu a încuviințat probele solicitate de creditoare, astfel că nu se pune problema revenirii asupra probelor; ulterior, la 06.02.2013, instanța a respins din nou solicitarea de completare a probatoriului cu expertiza contabilă și tehnică. Ca urmare, intimata consideră că au fost respectate toate garanțiile procesuale și substanțiale prevăzute de lege, inclusiv principiul contradictorialității, în condițiile în care revenirea asupra probelor încuviințate este oricum permisă, cu singura condiție ca această împrejurare să fie pusă în discuția părților.
La data de 28.10.2013, Fondul Proprietatea SA a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea intimatei-debitoare H. SA, cerere ce a fost încuviințată în principiu la termenul din 25.03.2014.
Argumentele Curții
V. Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor urma:
1. În ceea ce privește interesul recurentei în admiterea prezentei căi de atac, chiar și în urma confirmării unui plan de reorganizare, Curtea consideră că această condiție de exercițiu a acțiunii civile subzistă, față de prevederile art. 101 alin.5 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condițiilor de vot și de confirmare prevăzute de prezenta lege. La acest moment, procedura insolvenței a fost redeschisă ca urmare a casării sentinței de închidere nr. 6482/26.06.2013. Instanța de recurs nu poate anticipa soluția ce ar pronunța-o judecătorul sindic asupra unei eventuale cereri de modificare a planului de reorganizare. Pentru a justifica existența interesului recurentei-creditoare este suficient faptul că legea prevede posibilitatea modificării planului, inclusiv pentru situația înscrierii unor noi creanțe în tabelul definitiv.
2. În ceea ce privește primul motiv de recurs, este întemeiată critica recurentei privind încălcarea normelor de procedură în legătură cu lipsa încuviințării și administrării probelor la instanța de fond.
În finalul contestației formulate, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză tehnică.
La termenul din 28.11.2012, fără a acorda cuvântul contestatoarei reprezentate de avocat asupra încuviințării de probe în susținerea contestației și fără a dispune motivat în privința admiterii și administrării probei cu înscrisuri și expertiză propuse de contestatoare, instanța de fond a acordat cuvântul pe fondul dezbaterilor (fila 192 paragraful 5 dosar fond).
În cadrul dezbaterilor însă, fiind interpelat de judecătorul sindic, apărătorul contestatoarei a solicitat admiterea probei cu expertiză în vederea clarificării situației de fapt. Deși părțile au pus concluzii asupra încuviințării acestei probe, din nou instanța nu s-a pronunțat, închizând dezbaterile și reținând cauza spre soluționare.
Prin Încheierea din 12.12.2012, în temeiul art. 151 C.pr.civ. 1865, tribunalul a repus cauza pe rol, apreciind necesară „completarea probatoriului”, acordând în acest scop un nou termen de judecată. În dispozitivul încheierii de repunere pe rol, se arată că discutarea probatoriului va include și „efectuarea unei expertize tehnice” (fila 193 dosar fond).
Cu toate acestea, în contra propriei aprecieri asupra necesității completării probatoriului, la următorul termen din 06.02.2013, judecătorul sindic nu a mai pus în discuția părților încuviințarea vreunei probe.
Încheierea de dezbateri din 06.02.2013, redactată într-o manieră eliptică, incoerentă și contradictorie, nu relevă nicio discuție cu privire la probe, lipsind orice motivare a instanței în sensul că probele propuse de contestatoare ar fi devenit neconcludente sau inutile.
Probele propuse trebuie puse în discuția contradictorie a părților, de către instanță, înainte de a le încuviința. Instanța este obligată, conform art. 168 alin.1 C.pr.civ. 1865, să dea o încheiere motivată de admitere sau respingere a probelor. Administrarea propriu-zisă a probelor se face înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului pretențiilor deduse judecății (art. 167 alin.2 C.pr.civ. 1865).
Prin sentința pronunțată (din care face parte și încheierea de dezbateri de la 06.02.2013), prima instanță a încălcat normele de procedură indicate anterior, prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 C.pr.civ. 1865, ceea ce constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.5 C.pr.civ. 1865, prin aceea că:
- nu s-a pronunțat asupra cererii de probe formulate de contestatoare și nici asupra necesității „completării probatoriului” reținute în Încheierea din 12.12.2012;
- a soluționat cauza fără a încuviința vreo probă și a motivat soluția de respingere a contestației fără a se raporta la vreo probă administrată în cauză, preluând fără vreo verificare în fapt afirmațiile administratorului judiciar din concluziile scrise.
Astfel, judecata s-a desfășurat cu nerespectarea dispozițiilor procedurale privind administrarea probelor, iar prin aceasta s-a pricinuit contestatoarei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului (hotărârea atacată). Vătămarea procesuală constă în aceea că instanța nu s-a preocupat să stabilească situația de fapt și nici nu analizat pretențiile contestatoarei pe bază de probe, în final pronunțând o hotărâre prin care creditoarea a pierdut procesul.
Încălcările normelor de procedură au fost invocate de recurenta creditoare în chiar cuprinsul cererii de recurs, în condițiile art. 108 alin.2 și 3 C.pr.civ. 1865, în acest context, recurenta criticând pe larg neadministrarea probelor.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, creditoarea a invocat și lipsa motivării.
Potrivit art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. 1865, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților.
Motivarea hotărârii trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de ambiguități și contradicții. Ea trebuie să permită urmărirea unui raționament care a condus judecătorul la soluția adoptată. Motivarea permite nu numai o mai bună înțelegere și acceptare a hotărârii de către părți, ci este mai ales o garanție împotriva arbitrariului. Ea obligă judecătorul să distingă mijloacele de apărare ale părților și să precizeze elementele care îi justifică decizia și o fac să fie conformă legii. Motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de cerere și mijloacelor de apărare. Această garanție este esențială, deoarece permite părții să se asigure că pretențiile sale au fost examinate și deci că judecătorul a ținut cont de ele.
O hotărâre care expune textual exclusiv teza uneia din părțile procesului, fără a evoca punctul de vedere propriu al instanței, este o hotărâre nemotivată, supusă casării.
Simpla însușire a concluziilor administratorului judiciar, fără nicio analiză proprie a judecătorului asupra cauzei, fără raportare la probe, demonstrează că nu a avut loc o cercetare efectivă a fondului contestației.
Astfel, hotărârea primei instanțe apare ca nemotivată în ce privește soluționarea contestației, iar din această perspectivă, hotărârea atacată este contrară art. 6 paragraful 1 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la un proces echitabil include și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră necesare pentru cauza lor, și corelativ, obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (a se vedea hotărârea Albina împotriva României, par. 30).
În temeiul art. 312 alin.1-3 și 5 C.pr.civ. 1865, art. 304 pct.5 și 7 C.pr.civ. 1865, Curtea va admite recursul, va casa în tot hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Având în vedere admiterea recursului, în temeiul art. 49 alin.3 și art. 51 C.pr.civ. 1865, va respinge cererea de intervenție voluntară accesorie formulată în recurs de intervenienta Fondul Proprietatea S.A. în favoarea intimatei S.C. H. S.A.
Cu ocazia rejudecării, în temeiul art. 315 alin.2 și 3 C.pr.civ. 1865, instanța de fond va pune în discuție încuviințarea probelor cerute de contestatoare și va dispune motivat, inclusiv cu privire la necesitatea efectuării unor expertize tehnice și contabile, urmând a ține seama de toate motivele invocate de părți cu referire la fondul pretențiilor deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-creditoare A. H. GmbH Ravensburg împotriva Sentinței civile nr. 1405/13.02.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. H. S.A., prin administrator judiciar E. I. S.P.R.L.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de FONDUL PROPRIETATEA S.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. B. F. L. C. M. I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red. jud.G.B.F. / 2 ex.
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic – M. M.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
