Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 240/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 5949/3/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 240
Ședința publică de la 10.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. M. G.
JUDECĂTOR – A. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de L. M. M. Păstorel în calitate de Președinte Director General al . SA, împotriva sentinței civile nr.882/26.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. V., H. H. D. și A. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că apelantul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului, iar intimații au depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare în două exemplare.
Având în vedere faptul că apelantul, deși a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, nu și-a îndeplinit această obligație pusă în sarcina sa, Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA ,
I.Prin sentința civilă nr.882/26 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București secția a VI a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul L. M. M. Păstorel în calitate de Președinte Director General al . SA, în contradictoriu cu pârâții D. V., H. D. și A. M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că prin Hotărârea A. a societății Artă și P. SA din data de 10.01.2014 s-a dispus revocarea prin vot secret a Președintelui Director General D. V. și a Consiliului de Administrație format din pârâții D. V., H. H. D. și A. M..
Prin aceeași hotărâre a fost ales Consiliul de Administrație format din numiții: L. M. M. Pastorel, I. P. și S. G., iar în calitate de Președinte Director General și al Consiliului de Administrație a fost numit reclamantul.
De asemenea, instanța mai reține că hotărârea a fost înregistrată la ONRC prin rezoluția nr.6460/21.01.2014 din data de 21.01.2014 și s-a dispus publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României.
Pârâții au fost notificați prin executor judecătoresc să elibereze sediul social și să predea documentele societății la data de 14.02.2014, urmând ca predarea – primirea să aibă loc în data de 17.02.2014, ora 10.
La această dată reclamantul s-a prezentat împreună cu I. P., cu executorul judecătoresc și cu organe de poliție la sediul societății unde a fost găsit pârâtul D. V. care a refuzat să elibereze sediul și să predea documentele societății, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare nr.5/2014 încheiat de executorul judecătoresc M. G..
Prin Hotărârea nr.841/25.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul București – Secția a VI-a a admis cererea de ordonanță președințială și a suspendat executarea hotărârii nr.1/10.01.2014 a Adunării Generale a Acționarilor . SA și a hotărârii nr.1/10.01.2014 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor . SA până la soluționarea acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a.
Raportând aceasta situație de fapt la dispozițiile art. 996 cod procedura civila, tribunalul a constatat ca fiind neîntemeiată cererea reclamantului. Tribunalul a evocat dispozițiile art. 996 alin. 1 și 5 C. proc. civ. și a apreciat că pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială, trebuie să fie îndeplinite patru condiții în mod cumulativ: aparența dreptului, urgența (existența unor cazuri grabnice), caracterul provizoriu al măsurilor și neprejudecarea fondului. Condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale se analizează nu doar din perspectiva formală a condițiilor art. 996 C. proc. civ., ci și din perspectiva consecințelor pe care o astfel de măsură provizorie le poate avea asupra tuturor drepturilor părților implicate în proces. Chiar dacă în această procedură nu se recunoaște sau nu se confirmă un drept cu autoritate de lucru judecat, prin măsurile dispuse se intervine radical în raportul juridic de drept privat.
În privința aparenței dreptului, instanța a reținut că aceasta nu este în favoarea reclamantului deoarece acesta a făcut dovada calității sale de Președinte – Director General al Consiliului de Administrație al societății Artă și P. SA începând cu data adoptării Hotărârii A. din 10.01.2014, dată de la care acesta este îndreptățit să își exercite funcția. Cu toate acestea, executarea Hotărârii A. din 10.01.2014 a fost suspendată în data de 25.02.2014, astfel că de la această dată nu își mai produce efectele între părți.
Prin urmare nu se verifică aparența de drept, iar cât privește condiția neprejudecării fondului aceasta nu este încălcată întrucât soluționarea cererii nu prejudecă fondul, respectiv acțiunea în anularea Hotărârii A. din 10.01.2014 ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului București, nefiind antamate aspecte ce țin de legalitatea și temeinicia actului a cărui anulare se solicită.
În acest sens instanța a reținut că această condiție impune ca, pe baza probatoriului limitat pe care îl permite această procedură să se poată soluționa cererea fără a se anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun, dacă pe baza examinării sumare a probelor se poate stabili care dintre părți are de partea sa aparența dreptului și justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice. Luarea unor măsuri definitive nu echivalează cu judecarea în fond a cauzei întrucât pe calea ordonanței președințiale nu se rezolvă fondul litigiului dintre părți, nu se stabilește definitiv dreptul acestora, soluția pronunțată având un caracter vremelnic.
În ce privește vremelnicia, aceasta marchează caracterul conservator al măsurii ordonate în raport cu dreptul periclitat al reclamantului, condiție care este îndeplinită din moment ce se solicită luarea acestei măsuri până la soluționarea acțiunii pe fond (dosar nr._ înregistrat la Tribunalul București – Secția a VI-a).
Relativ la urgență, această condiție nu este îndeplinită întrucât, urmare a suspendării executării hotărârii anterior menționate pârâții sunt îndreptățiți să asigure conducerea societății, activitatea acesteia fiind astfel deblocată.
II.Împotriva acestei hotărâri a formulat apel L. M. M. PĂSTOREL, în calitate de Președinte Director General al . SA, înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a VI a Civilă la data de 19.03.2014.
În motivarea cererii sale apelantul a arătat că instanța de fond a amânat de două ori pronunțarea, în condițiile în care ordonanța președințială are un caracter urgent. Se subliniază de apelant că instanța de fond a încălcat și dispozițiile art.998 alin.4. A concluzionat apelantul că singura rațiune pentru care instanța a amânat pronunțarea a fost aceea de a aștepta soluția pronunțată în dosarul nr._, întrucât această soluție reprezintă singurul argument care a stat la baza motivării.
În opinia apelantului este evident faptul că instanța nu a analizat motivele invocate de reclamant în ordonanță, limitându-se să se ascundă în spatele sentinței nr.841 din data de 25.02.2014.
În drept au fost invocate dispozițiile art.998 alin.4, art.999, art.470, art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, art.132 din Legea nr.31/1990.
III.În considerarea dispozițiilor art.999 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.201 alin.1-4 din Codul de procedură civilă, având în vedere natura derogatorie a procedurii speciale a ordonanței președințiale față de dispozițiile incidente acțiunilor de drept comun.
IV.La data de 04.04.2014 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimații pârâți D. V., H. H. D. și A. M., prin care s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Prin întâmpinare a fost invocată excepția calității de reprezentant al societății ARTĂ ȘI P. SA a numitului L. M. M. PĂSTOREL, motivat de faptul că la data de 20.02.2014 acesta nu mai era administrator. Tot astfel, nici apelul nu poate fi semnat și depus în numele societății de o persoană care nu mai reprezintă societatea.
Prin rezoluția de primire a cererii de apel s-a stabilit de către judecător, în sarcina apelantului reclamant, obligația de a achita o taxă de timbru în cuantum de 20 lei, sub sancțiunea anulării cererii de apel. Aceste obligații au fost aduse la cunoștința părții prin citația transmisă pentru termenul din 10 aprilie 2014.
La termenul din 10 aprilie 2014 Curtea, din oficiu, a invocat excepția netimbrării apelului, excepție ce va fi analizată cu prioritate față de caracterul său absolut și peremptoriu, dar și în raport de prevederile art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă. Potrivit dispozițiilor art.23 alin.1 lit.a din OUG nr.80/2013, cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță, dar nu mai puțin de 20 lei.
În conformitate cu dispozițiile art.33 alin.1 din OUG nr.80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit dispozițiilor art. 197 din Codul de procedură civilă, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor art.470 alin.3 din Codul de procedură civilă, lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată.
În cauză, apelantul L. M. M. Păstorel în calitate de Președinte Director General al . SA a fost citat pentru termenul de judecată din data de 10 aprilie 2014 la domiciliul său indicat în cererea de apel, dar și la sediul societății, menționat în cererea de apel, cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 20 lei, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare și citații.
Apelantul reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a timbra cererea de apel până la termenul stabilit în cauză.
Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile legale anterior enunțate, Curtea apreciază că excepția este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, va anula apelul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează apelul formulat de L. M. M. Păstorel în calitate de Președinte Director General al . SA, cu domiciliul în București, ..138, ., ., sector 6 împotriva sentinței civile nr.882/26.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. V. cu domiciliul în București, ., sector 2, H. H. D. cu domiciliul în București, . nr.3, ., sector 5 și A. M. cu domiciliul în Câmpina, ..26, ., ., toți cu domiciliul ales în București, ., sector 2, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. G. A. A.
GREFIER,
L. E. A.
Red AMG/6 ex
Jud. fond R. E. C.
Tribunalul București Secția a VI a Civilă
| Nulitate act juridic. Decizia nr. 286/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
