Opoziţie la executare. Decizia nr. 1389/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1389/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 56581/299/2012*
Dosar nr._ (Număr în format vechi 981/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1389/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE C. N. I.
JUDECĂTOR I. P.
JUDECĂTOR C. G. I.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentele pârâte S.C. NM L. S.R.L. P. LICHIDATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L, S.C. NM A. SA P. ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE BUCURESTI SPRL și S.C. NM C. SRL P. ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE FILIALA T. SPRL împotriva deciziei civile nr.94A/07.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. K&S E. P. POINT S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23 iunie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Analizând cererea de recurs reține:
P. sentința civilă nr._ din 24.05.2013 pronunțată în cauza înregistrată sub nr._ Judecătoria sectorului 1, București a respins excepția lipsei de interes invocată cu privire la capătul al treilea al cererii de chemare în judecată și excepția de inadmisibilitate invocată cu privire la capătul al patrulea al cererii de chemare în judecată, a admis opoziția la executare formulată de K&S E. P. Point SA (în continuare K&S – n. red. CFS) în contradictoriu cu NM Antrepriză SRL și NM C. SRL, a constatat nulitatea biletului la ordin emis la data de 20.09.2011, scadent la data de 15.11.2011 în valoare de 4 775 587 lei și a anulat toate formele de executare silită efectuate în dosarele nr. 208/E/2012 al B. M. D. și nr. 2701/2002 al B. D. G.. Totodată a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executărilor silite.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că biletul la ordin emis de K&S pentru NM C. SRL a fost girat de posesor către NM L. SRL iar ulterior, deși K&S a achitat facturile fiscale emise de NM C. SRL, pentru garantarea plății cărora fusese emis biletul la ordin, NM L. SRL a introdus la plată biletul la ordin, formându-se astfel dosarele de executare nr. 208/E/2012 și nr. 2701/2012 instrumentate de B. M. D. și respectiv de B. D. G., L. G. și M. P..
În aceste condiții, a reținut că în cauză este incidentă excepția obiectivă absolută de plată a sumelor menționate în biletul la ordin și considerînd că într-o astfel de situație nu mai este necesară și îndeplinirea condiției ca posesorul, dobândind cambia, să fie lucrat cu știință în paguba debitorului, a dispus atât anularea titlului de credit, cât și a actelor de executare întocmite în baza acestuia.
Împotriva acestei soluții au formulat NM L. SRL și NM C. SRL, înregistrat inițial pe rolul Tribunalului București – Secția a III- a Civilă la data de 05.08.2013, sub același număr.
La data de 22.11.2013 K&S a depus întâmpinare la apel prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției a III – a Civile și a solicitat respingerea apelului ca nefondat (filele 71 – 92 – dosar TB – SIII).
P. încheierea de ședință din data de 29.11.2013 cauza a fost înaintată Secției a VI-a Civile.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă la data de 19.12.2013 și a fost repartizat spre soluționare, manual, conform hotărârii colegiului de conducere al Tribunalului București nr. 8 din data de 28.03.2013, completului de judecată nr. 23 apel.
În cadrul motivelor de apel apelanții au susținut că prima instanță a stabilit eronat situația de fapt, biletul la ordin fiind emis în realitate de K&S pentru garantarea plății prețului aferent contractului de execuție din data de 07.01.2011, prin convenția încheiată la data de 08.02.2012 părțile convenind ca biletul la ordin . nr._ emis la data de 20.09.2011, scadent la data de 15.11.2011, să fie folosit alături de alte bilete la ordin emise de K&S pentru garantarea tuturor celorlalte obligații de plată existente între părți.
Referitor la legalitatea sentinței apelate, au susținut că prima instanță a făcut o aplicare greșită a art. 19 din Legea nr. 58/1934 deoarece acest text de lege condiționează admisibilitatea acțiunii cambiale de reaua-credință a posesorului iar prima instanță nu a reținut reaua-credință a posesorului biletului la ordin în cauză.
Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă prin decizia civilă nr. 94A din 7.03.2014 a admis apelurile formulate de NM C. SRL și NM L. SRL, în contradictoriu cu K&S E. P. Point SA, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins cererea de constatare a nulității biletului la ordin și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Înscrisul sub semnătură privată intitulat „Convenție” și datat 08.02.2012 (filele 18 - 26) s-a stabilit că NM C. deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva K&S în valoare de 1 829 032,26 euro + TVA, din care 1 761 000 euro + TVA reprezintă un rest de plată din contractul inițial de construire, respectiv cel încheiat la data de 07.01.2011 pentru dezvoltarea unui centru comercial în municipiul C..
La art. 3.1 din convenția încheiată la data de 08.02.2012 părțile au stabilit un grafic de plată a sumei de 1 761 000 euro + TVA.
La art. 3.2 din convenție s-au prevăzut următoarele: „La data efectuării plății de la art. 3.1 (a), agentul escrow va elibera unul din biletele la ordin către beneficiar. La data efectuării plății de la art. 3.1 (c), agentul escrow va elibera unul din biletele la ordin către beneficiar”.
Biletul la ordin ce constituie cauza juridică a prezentului litigiu - cel având . nr._, în valoare de 4 775 587 lei, emis de K&S la data de 20.09.2011, scadent la data de 15.11.2011 nu este menționat în cuprinsul înscrisului intitulat „Convenție” datat 08.02.2012.
NM C. SRL – parte în actul juridic constatat prin înscrisul intitulat „Convenție” din data de 08.02.2012, nu a probat transmiterea acestui bilet la ordin către agentul escrow desemnat prin convenție – dl. N. T..
Mai mult chiar, instanța de apel apreciază că NM C. SRL nici nu ar fi putut preda acest bilet la ordin agentului escrow, de vreme ce anterior încheierii convenției, respectiv la data de 03.10.2011, girase biletul la ordin către NM L. SRL iar prin efectul acestui act juridic NM C. SRL a transmis nu numai drepturile izvorâte din titlul de credit, ci și posesia asupra biletului la ordin, căci girul este definit ca un act juridic prin care posesorul titlului de credit transmite unui terț printr-o declarație scrisă și semnată pe titlu și prin predarea titlului toate drepturile izvorând din titlul respectiv.
Față de cele expuse, instanța de apel apreciază că teza susținută de NM C. SRL și NM L. SRL în calea ordinară de atac a apelului cu privire la situația de fapt litigioasă nici nu a fost probată și nici nu este posibilă din punct de vedere juridic. P. urmare, întrucât nu s-au adus probe din care să rezulte că prima instanță a stabilit greșit situația de fapt, instanța apreciază neîntemeiat primul motiv de apel invocat de NM C. SRL și NM L. SRL referitor la temeinicia sentinței atacate.
Art. 63 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 prevede: „În procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiile de nulitate a titlului, potrivit dispozițiilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19”.
Art. 19 din Legea nr. 58/1934 prevede: „Persoanele împotriva cărora s-a pornit acțiune cambială nu pot opune posesorului excepțiile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu știință în paguba debitorului”.
Opoziția la executare este o cale specială de atac împotriva executării silite pornite în temeiul unui titlu de credit, în cadrul căreia debitorul poate solicita anularea titlului de credit și chiar anularea actelor de executare, aceasta din urmă însă numai pentru alte motive decât cele referitoare la întocmirea formelor de executare, ce ar putea fi valorificate numai în cadrul unei contestații la executare formulate în conformitate cu prevederile art. 399 C.proc.civ.
Astfel cum a reținut prima instanță, în cauză debitorul K&S a invocat excepția de plată, ca urmare a plăților efectuate către NM C. SRL la 27.10.2011, 24.11.2011 și 15.06.2012. Efectuarea plăților nu a fost contestată de apelante.
Excepția de plată are drept temei, prin natura sa, acte juridice ulterioare emiterii biletului la ordin, respectiv plățile succesive efectuate de debitor pentru stingerea raportului juridic fundamental.
Excepția de plată, chiar atunci când este întemeiată, nu poate justifica anularea titlului de credit însuși, această sancțiune putând interveni numai în condițiile art. 2 din Legea nr. 58/1934, respectiv numai pentru cauze existente la data emiterii lui, ce țin exclusiv de modul de întocmire a titlului de credit.
Prima instanță a anulat biletul la ordin în baza căruia au fost pornite executările silite ce formează obiectul dosarelor de executare nr. 208/E/2012 instrumentat de B. M. D. și nr. 2701/2012 instrumentat de B. D. G., L. G. și M. P. întrucât a apreciat întemeiată excepția de plată.
Procedând astfel, prima instanță a dat excepției de plată efecte juridice pe care legiuitorul nu le-a prevăzut și astfel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 63 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, soluție dată cererii de constatare a nulității absolute a biletului la ordin nefiind legală.
Prima instanță a dispus anularea actelor de executare întocmite în dosarele de executare nr. 208/E/2012 instrumentat de B. M. D. și nr. 2701/2012 instrumentat de B. D. G., L. G. și M. P. apreciind că excepția de plată invocată de K&S este întemeiată și este o excepție obiectivă și absolută, în cazul căreia nu mai trebuie verificat dacă posesorul acesteia, NM L. SRL, a lucrat cu știință în paguba debitorului.
Instanța de apel apreciază însă că stingerea obligației cambiale prin plată este o excepție obiectivă și absolută numai atunci când plata a fost confirmată în condițiile legii . În alte situații, excepția de plată constituie numai o excepție subiectivă relativă și vizează stingerea raportului juridic fundamental .
În raport de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 58/1934, K&S poate opune posesorului actual al biletului la ordin – NM L. SRL, excepția de plată întemeiată pe raportul juridic fundamental existent între K&S și NM C. SRL, numai în situația în care NM L. SRL dobândind biletul la ordin a lucrat cu știință în paguba debitorului K&S.
A lucra cu știință în dauna unei persoane înseamnă „a fi conștient în momentul săvârșirii acelui act, de paguba pe care acea persoană o va încerca ca urmare a acelui act sau fapt, de compromiterea iremediabilă a dreptului său de apărare”, respectiv de faptul că primirea titlului de către posesorul actual îl pune pe debitor în imposibilitatea de a se opune plății nedatorate.
„Cunoașterea precisă a pagubei pe care debitorul o va suporta în urma dobândirii titlului, este suficientă pentru a conferi debitorului dreptul de a invoca excepții personale” contra posesorului actual al titlului de credit.
Instanța de apel constată că plățile efectuate de K&S către NM C. SRL sunt ulterioare girului biletului la ordin de către NM C. SRL către NM L. SRL iar raportul de credit cauzal (respectiv cel izvorât din contractul pentru lucrări de construcții nr. 1 din 07.01.2011 încheiat între K&S și NM C. SRL) nu a făcut obiectul unei cesiuni de creanță între apelante.
Procedând astfel, prin gir, NM C. SRL a rupt unitatea dintre creditul cauzal și creditul cambial.
Întrucât NM L. SRL nu a dobândit prin cesiune și calitatea de creditor în raportul juridic fundamental, neputându-se aprecia că nu ar cunoaște scindarea celor două raporturi juridice (cel fundamental și cel cambial), instanța de apel apreciază că NM L. SRL a cunoscut chiar la momentul girului că operațiunea prin care a intrat în posesia biletului la ordin este de natură să îl prejudicieze pe debitor, K&S fiind supusă riscului de a efectua două plăți (una în temeiul raportului juridic fundamental și alta în temeiul biletului la ordin) deși s-a obligat doar la una, și a emis biletul la ordin doar pentru garantarea îndeplinirii unicei obligații de plată pe care a înțeles să și-o asume.
În aceste condiții, instanța de apel apreciază că intimata K&S poate invoca în mod valabil, potrivit art. 19 din Legea nr. 58/1934, excepția personală de plată împotriva posesorului actual al biletului la ordin, NM L. SRL. Deoarece îndeplinirea obligației de plată izvorâte din raportul fundamental a fost probată, măsura anulării actelor de executare întocmite în dosarele de executare nr. 208/E/2012 instrumentat de B. M. D. și nr. 2701/2012 instrumentat de B. D. G., L. G. și M. P. dispusă la judecata în primă instanță este legală și temeinică, urmând a fi menținută.
Față de cele expuse, instanța a admis apelurile formulate de NM C. SRL și NM L. SRL și în conformitate cu dispozițiile art. 296 C.proc.civ. a schimbat în parte sentința apelată, respectiv a respins cererea de constatare a nulității biletului la ordin, urmând ca restul dispozițiilor din sentința apelată să fie menținute.
Împotriva acestei sentințe recurentele pârâte S.C. NM L. S.R.L. P. LICHIDATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L, S.C. NM A. SA P. ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE BUCURESTI SPRL și S.C. NM C. SRL P. ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE FILIALA T. SPRL, au declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr._ .
În motivarea recursurilor lor, NM LOGISTICA SRL, NM A. S.R.L. și NM C. S.R.L., au solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței apelate, iar pe fond respingerea opoziției la executare formulată de K&S E. P. Point S.A. ca nefondată, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
Instanța de apel, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Actul juridic dedus judecății este biletul la ordin INGB3AA_ emis de către intimata - oponentă K&S E. P. Point pentru garantarea obligațiilor de plată rezultate din contractul pentru lucrări de construcții nr. 01/07.01.2011 în ansamblul său.
Biletul la ordin mai sus menționat nu a fost emis numai pentru garantarea plății sumelor datorate în baza actului adițional încheiat la 08.09.2011 cum în mod eronat a reținut instanța de apel, ci garantează, în limita sumei menționate în titlu, orice sumă datorată în baza contractului de execuție de lucrări în ansamblul sau.
Instanța de apel a ignorat total argumentele invocate în sprijinul acestei alegații: potrivit dispozițiilor art. 2, teza finală din actul adițional încheiat la 08.09.2011, BO în garantarea plătii sumei de 900.000 eur, plus tva, ar fi trebuit să fie emis, la data semnării prezentului act aditional or, BO în discuție nu a fost emis potrivit celor stabilite de părți, ci ulterior, la data de 20.09.2011; în cuprinsul acestui BO, la rubrica valoarea reprezintă, intimata-contestatoare a menționat, cităm: "gar, cfr contract din 07.01.2011."
Mențiunea intrinsecă se referă așadar, la contract în ansamblul său și nu se limitează la garantarea executării unui act adițional, cum în mod eronat a reținut instanța de apel.
Fiind în prezența unui titlu de valoare, este de principiu că în virtutea caracterului literal ce derivă din formalismul care guvernează acest gen de înscrisuri, întinderea și natura dreptului, ca și obligația corelativă dreptului, sunt determinate exclusiv de mențiunile cuprinse în înscris. În consecință, elementele înscrisului nu pot fi nici completate și nici interpretate cu ajutorul altor înscrisuri ori a unor împrejurări de fapt. Excluderea oricăror dovezi extrinseci este o consecință a caracterului formal al înscrisului.
Dacă voința părților ar fi fost în sensul că BO a fost emis să garanteze numai plata sumelor datorate în baza actului adițional încheiat la 08.09.2011, atunci cerința unei minime diligențe ar fi impus ca intimata-oponentă să solicite restituirea BO imediat după data de 06.04.2012 când pretinde că a făcut ultima plată în baza acestui act adițional.
Din documentele invocate de către intimata-oponentă în sprijinul plății obligațiilor garantate prin biletul la ordin rezultă că numai două dintre facturi sunt aferente actului adițional din 08.09.2011. respectiv factura FNMTM_/04.11._ și factura FNMTM_/25.11.2011, în timp ce factura FNMTM_/05.04.2012 în valoare de 2.707.182,2 lei nu are nicio legătură cu actul adițional, fiind emisă în baza art. 12.4. din contract și reprezintă tranșa a 10-a de plată, parțială, așa cum rezultă din chiar cuprinsul acestei facturi. Din ultima factură intimata-oponentă a plătit numai suma de 542.252 lei, rămânând neplatită diferența de 2.164.930,2 lei.
Din analiza acestor plăți rezultă că ulterior emiterii biletului la ordin, prin plățile efectuate intimata - oponentă K&S confirmă că BO reprezintă o garanție de plată care excede actului adițional din 08.09.2011 și dacă excede acestui act adițional înseamnă că el garantează toate obligațiile de plată rezultate din contract, așa cum de altfel rezultă fără nici un echivoc din însăși mențiunea intrinsecă "gar. cfr contract din 07.01.2011”.
In ce privește convenția din data de 08.02.2012, au arătat că motivul pentru care biletul la ordin . nr._ (cauza acțiunii) nu a fost menționat în cuprinsul convenției a fost în mod evident acela că el este valabil pentru garantarea tuturor celorlalte obligații de plată existente în sarcina K&S pentru lucrările executate de Constructor conform contractului și nereglementate prin convenție, precum și pentru cele ce se vor executa în viitor, ulterior convenției. în aceste sens, a se vedea că oponenta K&S a solicitat executarea de lucrări în valoare de 1.505.775 EUR, plus TVA la data de 30.05.2012, deci ulterior încheierii convenției, conform actului adițional din această dată, încheiat între NM C. și K&S.
Cu alte cuvinte, apelantele au susținut că aceasta convenție, invocată de către K&S, nu reprezintă un bilanț final al raporturilor juridice existente între părți, astfel încât ea nu are niciun efect asupra BO în cauză, care, scăpând reglementării convenției, își urmează destinația pentru care a fost emis.
Or, în baza raportului juridic fundamental, așa cum rezultă din documentul denumit "Rest de încasat din Contract de execuție încheiat de NM C. și KS E.", reflectând fidel evidențele contabile, subscrisa încă deține o creanță împotriva intimatei în cuantum de 3.498.579 EUR plus TVA.
P. urmare, în conformitate cu regulile în materie probatorie, raportate la prezumția de neexecutare aplicabilă în materia obligațiilor contractuale și coroborate cu regulile specifice raporturilor cambiale, rezulta ca BO rămâne să garanteze, în limita sumei pentru care a fost emis, plata sumelor datorate în baza raportului fundamental, până la stingerea integrală a acestor obligații.
Or, în cauză s-au probat numai plăți parțiale, efectuate în baza facturilor emise conform contractului, la nivelul aproximativ al celei menționate în biletul la ordin, ignorându-se total existența unei datorii neachitate în cuantum de 3.498.579 Eur plus TVA rezultată din contractul de execuție de lucrări care constituie raportul juridic fundamental.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină - art. 304 pct. 7 Cod procedura civilă.
Toate motivele arătate la punctul I de mai sus au fost deferite și instanței de apel, care a înlăturat însă apărările noastre fără a oferi nicio explicație corespunzătoare în acest sens.
Maniera succintă în care se exprimă considerentele soluției face hotărârea dată criticabilă din perspectiva legalității, în măsura în care nu creează transparență asupra silogismului judiciar care explică și justifică dispozitivul și nu arată, la situația concretă supusă judecării care a fost parcursul logic al concluziei exprimate.
Hotararea recurata este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art.304 pct.9 Cod procedura civila
Concepția instantei de apel potrivit căreia, în cadrul procedurii opoziției la executare este posibilă anularea actelor de executare silită independent de anularea titlului executoriu (BO) contravine dispozițiilor speciale ale Legii nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin.
Menținerea măsurii anulării formelor de executare dispusa la fond este nelegală în condițiile în care instanța de apel a respins cererea de constatare a nulității titlului executoriu (BO).
În procedura specială a opoziției la executare conform dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934 singurele excepții admisibile sunt cele vizând nulitatea titlului: în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19.
Potrivit dispozițiilor art.19 din aceeași lege: "Persoanele împotriva cărora s-a pornit acțiune cambială nu pot opune posesorului excepțiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu știință în paguba debitorului. "
In jurisprudență, s-a reținut că, din coroborarea celor doua texte, rezultă că excepțiile personale care sunt admisibile în procedura opoziției la executare sunt exclusiv excepțiile care atrag nulitatea raportului juridic fundamental și pe cale de consecință, induc și nulitatea BO emis în baza lui.
Astfel, s-a decis că: opoziția la executarea unui bilet la ordin, conform art. 63 din Legea 58/1934, este limitată la invocarea unor excepții obiective de nulitate a raportului cambial sau a unor excepții personale de nulitate care se referă la raportul juridic fundamental între posesor și emitent în baza căruia a fost emis biletul la ordin. Excepțiile obiective se referă la inexistența obligației cambiale (nulitatea cambiei pentru lipsa mențiunilor esențiale, semna tura viciata, stingerea obligației cambiale sau decăderea din drepturile cambiale, neîndeplinirea unei condiții pentru acțiunea cambială), iar excepțiile personale, care trebuie să se întemeieze obligatoriu pe o probă scrisă conform art. 63 alin. 2 din Legea 58/1934, vizează nulitatea raportului juridic fundamental în baza căruia a fost emis biletul la ordin.
Din perspectiva acestei concluzii, în mod corect prima instanță a reținut că, motivele invocate de debitoarea-apelantă ., în susținerea opoziției la executare, nu se circumscriu excepțiilor care atrag nevalabilitatea biletului la ordin ori excepțiilor personale care privesc raportul fundamental care a stat la baza emiterii titlului comercial, ci converg spre nedatorarea sumei pentru care s-a pornit executarea silită, ceea ce excede limitelor judecații stabilite de art. 63 din Legea 58/1934.
P. urmare, procedura opoziției la executare are drept scop principal constatarea nulității titlului cambial și în măsura în care, actele de executare efectuate în baza lui, nu sunt afectate de cauze proprii de nulitate, nu pot fi anulate decât ca urmare a anulării titlului executoriu.
În acest sens s-a statuat consecvent în practică: Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că împotriva celor patru bilete la ordin se poate exercita opoziția la executare, potrivit art. 63 alin. 1 din Legea nr. 58/1934. Astfel, a constatat că, pentru a se solicita anularea biletelor la ordin, se poate folosi doar calea procedurală a opoziției la executare, al cărei scop este anularea biletului la ordin pentru vicii de formă sau constatarea inexistenței raportului cambia! pentru motive de fond sau personale/.
P. urmare, decizia instanței de apel care, menținând valabilitatea titlului executoriu (BO), a confirmat totuși anularea formelor de executare întreprinse în baza lui fără a menționa și cauzele de nulitate de care sunt afectate, contravine dispozițiilor Legii nr.58/1934 care reglementează regimul juridic al cambiei și biletului la ordin.
Aceasta soluție contravine chiar considerentelor reținute la pct. 7 din hotararea recurata, unde instanța de apel a retinut că: în cadrul opoziției la executare debitorul poate solicita anularea titlului de credit și chiar anularea actelor de executare, acestea din urma însa numai pentru alte motive decât cele referitoare la întocmirea formelor de executare, ce ar putea fi valorificate numai în cadrul unei contestații la executare formulate în conformitate cu prevederile art.399 procedură civilă
P. urmare, singura dovadă scrisă conformă potrivit art.63 pentru probarea unei excepții personale (stingerea raportului juridic fundamental) este numai declarația constructorului emisă în temeiul art. 12.8 din contractul pentru lucrări de construcții încheiat la 07.01.2011. Or, cum o asemenea declarație nu există rezultă hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor exprese ale art.63 alin.(2) din Legea nr.58/1934.
Instanța de apel a retinut în mod nejustificat incidența în cauză a prevederilor art. 19 din Legea nr.58/1934.
În primul rând, menționam că dispozițiile art. 19 din Legea nr.58/1934 nu sunt aplicabile cauzei, întrucât așa cum am arătat la secțiunea I a prezentului recurs, obligația de plată din raportul fundamental garantată prin BO nu a fost îndeplinită.
În al doilea rând, dacă plata efectuată nu conduce la stingerea raportului juridic fundamental, atunci o asemenea plată nu constituie o excepție personală în sensul prevederilor art. 19 raportate la cele ale art. 63 din Legea nr.58/1934, care sa poată fi opusă posesorului actual al BO, NM Logistica SRL și, prin urmare, reaua-credință a acestuia din urma este lipsită de orice relevanță în cauză.
Trecând peste lipsa de relevanță semnalată mai sus, subliniem totuși faptul că raționamentul instanței de apel care stă la baza reținerii relei - credințe a posesorului actual al BO nu este în afara oricărei critici.
S-a apreciat că vina posesorului actual constă în aceea că a știut despre scindarea celor două raporturi juridice (cel fundamental și cel cambial).
Acest raționament vine în contradicție evidentă cu regimul juridic al titlurilor de valoare care are la baza independența, autonomia drepturilor și obligațiilor născute din aceste titluri față de actul juridic din care decurg.
În practică este deja consacrată această autonomie în sensul că operațiunile cu titluri de credit comportă reguli specifice pe care partea, ca emitent, ar fi trebuit să le cunoască la data emiterii biletelor la ordin și care ar fi trebuit să o conducă la o diligenta privind opțiunea de a emite un titlu. Legea nr. 58/1934 a fost corect interpretată și aplicată de instanțe, cel ce dobândește titlul prin șir neavând obligația verificării raportului juridic fundamental care a rămas separat, rupt de instrumentul de plată emis .
De asemenea s-a decis: în privința prevederilor aplicabile girului cambial, recurenta a menționat că transmiterea biletului la ordin prin gir este valabilă prin simpla semnare de către girant, notificarea debitorului nefiind necesară.
P. urmare, recurenta invocă dispozițiile Normei BNR nr.6/1994 referitoare Ia condițiile de fond și de formă ale biletului la ordin, condiții îndeplinite în speța de față, având în vedere și aspectul transmiterii biletului la ordin prin gir, transmitere care nu implică și transmiterea raporturilor materiale care au dat naștere raporturilor cambiale.
În aceeași ordine de idei, jurisprudența a reținut: în virtutea caracterului autonom al biletelor la ordin, dreptul și obligația corelativă care decurg din acestea sunt independente față de actul juridic din care decurg (contestatoarea invocă neexecutarea de cocontractant). P. urmare, trăgătorul este obligat la îndeplinirea obligației stipulate în înscris indiferent de modul în care s-au derulat, independent de acesta, raporturile fundamentale.
Consecutiv celor ce preced, a decide că girul presupune și transmiterea creanței pe care o garantează BO girat sub sancțiunea ca giratarul să fie calificat drept o persoana care a lucrat cu știință în paguba debitorului cambial, înseamnă a nega autonomia drepturilor giratarilor și autonomia raporturilor cambiale, caractere consfințite de norme juridice imperative.
In concluzie, ca regulă, riscul emiterii și girării BO incumbă emitentului, care nu poate fi exonerat de plată față de creditorul cambial (în cazul nostru giratarul) decât dacă îi opune excepții personale de natură să atragă nulitatea BO.
Executând cu întârziere obligațiile garantate prin BO, debitorul K&S își asumă practic riscul efectuării unor plăți duble, astfel încât acest prejudiciu nu mai poate fi imputat unui alt subiect cambial. Menționăm, că acest prejudiciu, nu este ireparabil, întrucât K&S ar fi putut recupera plățile nedatorate efectuate către NM C. pe calea dreptului comun.
Rezultă că ceea ce poate rămâne valabil prin prisma prevederilor art. 19 din Legea nr.58/1934 este numai buna-credință a giratarului care rezidă în raportul juridic obligațional distinct ți anterior existent între girant și giratar, definit prin Contractul nr. C10/30.04.2011. Acest raport juridic justifica, pe de o parte girul biletului la ordin, iar pe de alta parte buna- credință a giratarului.
Probe: înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cerere de recurs instanța reține:
În calea de atac a recursului, după soluționarea cauzei în fond și apel, motivele invocate nu pot fi decât cele de nelegalitate menționate în mod expres de art. 304 cpc, analiza neputând fi făcută asupra situației de fapt, atribut al instanțelor de fond.
Deci, criticile recurentei privind modul în care s-au stabilit circumstanțele cauzei nu pot face obiectul cercetării în recurs, respectiv derularea raporturilor contractuale, plățile efectuate, etc, exced acestei analize. Curtea urmează a nu examina susținerile încadrate de parte în punctul 8 al art. 304 care în realitate țin de stabilirea situație de fapt și nici o altă critică care nu se circumscrie analizei motivelor de nelegalitate, urmând ca în cadrul controlului de legalitate să se pornească de la situația de fapt astfel cum a fost stabilită de către instanțele de fond.
Nu se poate reține critica circumscrisă art. 304 pct. 7, hotărârea recurată fiind motivată în mod corespunzător.
Motivarea este de esența hotărârilor și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. În hotărâre trebuie să fie arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților (art.261 al.1, pct.5 Cod proc.civ.).
Lipsa motivării sau o motivare inadecvată nu poate fi înțeleasă în sensul că impune un răspuns amănunțit pentru fiecare argument. Dimensiunea acestei obligații poate să varieze în funcție de natura hotărârii. Mai mult, instanța trebuie să țină cont mai ales de diversitatea mijloacelor pe care un pledant le poate ridica în instanță, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea să fi analizat în mod real chestiunile esențiale ce i-au fost supuse judecății și să nu se fi mulțumit cu a aproba pur și simplu concluziile unea dintre părți.
În considerentele hotărârii recurate Tribunalul a indicat în mod clar aspectele de fapt și drept care au dus la admiterea apelului, aspecte redate pe larg anterior în considerente prezentei decizii. Faptul că analiza nu a adus la soluția solicitată de recurent nu echivalează cu o lipsă de motivare.
Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cpc, sunt fondate.
Biletul la ordin, titlu de valoare, are caracter constitutiv, dreptul încorporat poate fi exercitat doar în temeiul înscrisului având totodată și un caracter autonom, în sensul că dreptul și obligația decurgând din titlu sunt independente de actul juridic din care decurg; posesorul legitim al titlului își exercită dreptul în temeiul biletului la ordin nu în baza raportorului juridic fundamental.
Autonomia titlului de credit, caracterul general si abstract al obligațiilor cambiale, independența fata de raportul juridic fundamental ce i-a dat nastere si fata de care se comporta ca o obligatie de sine statatoare, face ca posesorul legitim al titlului de valoare sa îsi exercite dreptul fara a-i putea fi opuse chestiuni legate de raportul fundamental, emitentul titlului executând obligația în temeiul titlului si nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea lui.
Biletul la ordin este un titlu de credit formal, care încorporeaza o obligatie abstracta, autonoma, iar cauza obligatiei (raportul fundamental) este un element extern, care nu are nicio influenta asupra titlului. Raporturile juridice care preexista biletului la ordin, justifica emiterea acestuia, însa, odata emis, biletul la ordin constituie un titlu de sine statator. Toate operatiunile privind biletele la ordin fac abstractie de raporturile fundamentale si sunt supuse unor reguli speciale, diferite de regulile care reglementeaza raporturile fundamentale.
Girul, mijloc de transmitere special de transmitere a drepturilor cambiale, este un act juridic accesoriu și presupune existența unui bilet la ordin valabil. Însă la rândul său dobânditorul ulterior devine titularul unui drept propriu, un drept nou original, autonom de cel al transmițătorului, neputându-i fi opuse decât excepțiile prevăzute de lege. Girul dă dreptul posesorului la suma de bani menționată în biletul la ordin, fiind legitimat în calitatea de creditor al sumei.
PCT. 93. din Normele BNR 6/1994 prevăd că girul trebuie să fie necondiționat, neputând fi grevat de contraprestații sau de raporturi cauzale care ar schimba caracterul abstract al obligației cambiale încorporate în titlu.
Caracterul abstract reprezintă tocmai distanțarea de cauza obligației, element extern și care nu are influență asupra titlului, emanciparea totală de cauza juridică din care s-a născut și analiza raporturilor cambiale fără referiri la raporturile fundamentale.
Punctul 106 din aceleași norme arată că transmiterea cambiei prin gir are ca efect transmiterea către giratar a tuturor drepturilor izvorând din titlu, în mod autonom, astfel că debitorul cambial nu îi va putea opune giratarului excepțiile personale pe care le-ar putea ridica contra girantului. Transmiterea cambiei prin gir nu implică și transmiterea raporturilor materiale care au dat naștere raporturilor cambiale, ce decurg din raportul cambial fundamental.
Opoziția la executare permite doar excepțiile privind nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19. Ultimul articol prevede că excepțiunile întemeiate pe raporturile personale, nu pot fi opuse afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu știință în paguba debitorului.
Excepția de plată astfel cum în mod corect a reținut Tribunalul nu duce la anularea titlului cât timp condițiile prevăzute la art. 2 au fost îndeplinite la momentul emiterii titlului de valoare.
Excepțiile personale sunt cele subiective care privesc persoana posesorului cambiei sau raportul fundamental.
Excepția de plată nu este doar o excepție personală ci și una obiectivă absolută astfel cum a reținut Judecătoria, ținând însă de stingerea obligației cambiale și nu a raportului fundamental. Poate fi opusă oricărui posesor legitim al biletului și poate paraliza executarea cambială în condițiile în care s-a stins obligația prin plata efectuată de emitent confirmată în condițiile legii. Însă este esențial ca plata să fie efectuată anterior transmiterii titlul de valoare și nu ulterior acestui moment.
Emitentul, în acest caz intimatul, din momentul transmiterii titlului de valoare avea obligația plății către posesorul legitim al biletului la ordin (giratar), fără ca drepturile ultimului să poate fi anihilate de o plată ulterioară efectuată către primul beneficiar.
Acest caracter al excepției decurge tocmai din caracterele titlul de valoare și de autonomia față de raportul fundamental.
Caracterizarea excepției de plată ca fiind una personală pentru care dispozițiile art. 19 teza finală stabilește condiția existenței relei credințe, se realizează doar în cazul în care se invocă stingerea raportului fundamental și nu cambial. Reau-credință se analizează însă doar la momentul dobândirii titlului și nu la momentul executării raportului fundamental.
Curtea apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 58/1934.
Nu se poate accepta teza intimatei în sensul că aprecierea existenței relei-credințe la momentul girului nu poate face obiectul căi de atac în recurs. Instanța de recurs poate analiza dacă faptele, astfel cum au fost reținute, denotă sau nu rea-credință, acest aspect de ține aplicarea textului legal incident la situația de fapt stabilită definitiv de instanțele de fond
Nu se poate aprecia de plano ca fiind echivalentă cu reau-credință faptul că giratarul a cunoscut chiar la momentul girului că operațiunea putea să prejudicieze, existând riscul unei plăți duble. O astfel de concluzie ar pune sub semnul întrebării chiar instituția juridică a girului.
Tribunalul și judecătoria au stabilit că girul biletului la ordin scadent la data de 15.11.2011 a fost efectuat la data de 03.10.2011 și plățile efectuate la data de 27.10.2011, 24.11.2011 și 15.06.2012, în temeiul facturilor emise ulterior girului.
Aceste evoluții ulterioare ale raportului fundamental, emiterea facturilor și primirea plăților, nu denotă rea-credință la momentului girului, care să atragă anularea actelor de executare pe calea opoziției, iar emitentul este îndreptățit ca pentru recuperarea sumelor plătite să se adreseze beneficiarului inițial prin utilizarea altor căi legale. Existența unor administratori comuni nu relevă în lipsa unor alte probe existența relei credințe la momentului transmiterii titlului de valoare ci poate pune în discuție această atitudine subiectivă la momentul primirii plăților.
În aceste condiții raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 cpc, va fi admisă calea de atac și soluția Tribunalului modificată în sensul respingerii opoziției la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentele pârâte S.C. NM L. S.R.L. P. LICHIDATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L și S.C. NM C. SRL P. ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE FILIALA T. SPRL împotriva deciziei civile nr.94A/07.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. K&S E. P. POINT S.A.
Modifică decizia recurată în sensul că:
Admite apelurile.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge opoziția la executare ca neîntemeiată.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.06.2014.
Președinte, C. N. I. | Judecător, I. P. | Judecător, C. G. I. |
Grefier, C. G. M. |
Red.Jud. C.N.I.
Tehnored.C.N.I.
2 ex./30.06.2014
Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă
Președinte: C. F.-Ș.
Judecător: M. C.
| ← Nulitate act juridic. Decizia nr. 286/2014. Curtea de Apel... | Cereri în baza OUG 116/2009. Decizia nr. 42/2014. Curtea de... → |
|---|
