Pretenţii. Decizia nr. 1106/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1106/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 45370/3/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 438/2013)
DECIZIA CIVILĂ NR.1106/2014
Ședința publică de la 24 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. S.
JUDECĂTOR: S. G. N.
GREFIER: V. G.
Pe rol este pronunțarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă S.C. B. A. TRANSPORT AERIAN S.A. și de apelanta-pârâtă S.C. J’I. T. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr.9501 din 29.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din 10.11.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea pentru 17.11.2014, apoi pentru 24.11.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului București reclamanta . Aerian SA a solicitat, în contradictoriu cu . SRL, obligarea acestuia la plata sumei de 285.209 Euro debit neachitat aferente facturilor fiscale emise în considerarea contractului 507/14.03.2008.
În motivarea cererii s-a învederat că părțile au încheiat contractul nr. 507/14.03.2008 pentru servicii charter prin care societatea se obliga să furnizeze debitoarei aeronave complet echipate, alimentate și deservite de personal navigant pentru efectuarea de zboruri pe rutele solicitate de către pârâtă, acesteia incumbându-i obligația corelativă de plată a contravalorii zborurilor efectuate precum și taxele pentru pasageri, conform prețurilor stipulate în Anexa 1 la contract.
Pentru zborurile operate în perioada 03.01.2008 – 2.10.2008 pârâta a achitat parțial contravaloarea facturilor emise, refuzul la plată fiind nejustificat.
S-a învederat că litigiul nu a putut fi soluționat pe cale amiabilă, conform procedurii prevăzute de art. 720 1 c.pr.civ. pârâta nedând curs invitației la conciliere.
Prin cerere precizatoare formulată la 29.04.2011 . Aerian SA a micșorat pretențiile la suma de 213.150 Euro, ca urmare a punctajelor efectuate cu prilejul întocmirii raportului de expertiză contabilă.
Prin întâmpinarea formulată la 17.09.2010 pârâta . SRL a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București raportat la dispozițiile art. 12 alin. 2 din contractul părților, art. 340 c.pr.civ., art. 3433 alin. 1 și art. 3434 alin. 2 lit. a c.pr.civ.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Cu privire la factura fiscală nr. 62/16.04.2008, pentru diferența de 18.300 Euro contravaloare trei curse pe ruta București - Heraklion s-a susținut că suma pretinsă nu este datorată fiind stornată de reclamantă prin factura fiscală nr.69/29.04.2008 prin reținerea garanției achitate conform facturii nr.61/15.04.2008, OP_/01.04.2008 prin care a fost constituită cu titlul de depozit bancar garanția de bună executare a contractului.
Referitor la factura fiscală nr.124/24.06.2008 pentru suma de 15.120 Euro, contravaloarea zborurilor anulate unilateral pe ruta Antalya s-a susținut că anularea zborurilor este imputabilă reclamantei care nu a obținut autorizația de zbor pentru ruta respectivă de la Autoritatea Aerospațială Română, pârâta acceptând să renunțe la zborurile contractate din considerente proprii.
De asemenea s-a susținut că suma de 63.600 Euro rezultând din factura nr.151/17.07.2008, emis pentru zborurile e pe ruta Palma de Mallorca și Rhodos nu este datorată fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor contractuale referitor la tarifele agreate conform Anexei 1 la contract.
În recunoașterea acestui fapt reclamanta a procedat la stornarea din această factură a sumei de 1.800 Euro, suma corectă ce ar fi trebuit stornată fiind 18.000 Euro, în condițiile stornării integrale a facturii și a emiterii unei noi facturi cu respectarea clauzelor contractuale.
S-a susținut că și pretenția reclamantei pentru suma de 63.600 Euro izvorând din factura fiscală nr. 189/12.08.2008, pentru trei zboruri Girona, Palma de Mallorca și Rhodos este neîntemeiată.
Sumele facturate pentru primele două zboruri Palma de Mallorca și Girona au fost facturate corect, însă pentru ruta Rhodos în loc de prețul cuvenit de 17.900 Euro s-a facturat suma de 24.400 Euro, motiv pentru care la plată a fost acceptată numai suma efectiv datorată conform clauzelor contractului.
Cu privire la suma de 63.600 Euro rezultată din factura fiscală nr. 216 din 02.09.2008 prin care s-au facturat trei zboruri Girona, Palma de Mallorca și Rhodos, reclamanta a facturat ,în mod greșit pentru ruta Rhodos în loc de 17.900 Euro suma de 27.000 Euro pentru o navă de capacitate mai mare, fără să fi existat temei contractual. Reclamanta a acceptat stornarea ,însă doar pentru suma de 1.100 Euro în loc de 9.100 Euro cum ar fi fost corect.
A fost declinată și pretenția reclamantei privind suma de 58.700 Euro rezultată din factura 294/15.09.2008 prin care au fost facturate zborurile Palma de Mallorca și Girona pentru suma de 58.200 Euro ca nedatorată, învederându-se că în data de 18.09.2008 nu a avut loc nici un zbor pe ruta București - Mallorca, zborul fiind anulat în condițiile contractului.
Cu privire la suma de 1.500 Euro derivând din factura fiscală nr.231/05.09.2008, reprezentând diferență schimbare aeronavă s-a susținut de asemenea, nerespectarea clauzelor contractuale, pârâta învederând că nu a solicitat și acceptat schimbarea aeronavei, acesta constituind motivul pentru care factura a fost refuzată la plată.
Factura fiscală nr. 4372/16.01.2008 emisă pentru suma de 5.839 Euro a fost refuzată la plată, purtând o dată anterioară semnării contractului, pentru zboruri pe ruta Sharm el Sheikh ce nu au făcut obiectul contractului nr.507/14.03.2008.
Pentru facturile reprezentând taxe de aeroport s-a învederat că acestea se calculează și se facturează la numărul real de pasageri conform art. 15 pct. 2 din contractul nr.507/2008, prin facturile refuzate la plată fiind, în mod greșit, facturat un număr mai mare de pasageri decât cel real.
Au fost detaliate prin raportare la fiecare factură motivele pentru care pârâta a apreciat ca eronată modalitatea de facturare.
De asemenea, s-a precizat că un alt motiv determinat pentru care au fost refuzate la plată facturile în cauză l-a constituit suprataxarea, cu încălcarea art. 7.2 teza II din contract potrivit căruia valoarea taxelor aeroportuare pe pasager este cea afișată în Publicația de informare aeronautică, sumele facturate depășind semnificativ valoarea taxelor afișate pentru cursele efectuate de reclamantă.
Prin încheierea de la 17.09.2010 Tribunalul București a respins excepția necompetenței generale, apreciind că întâmpinarea formulată de pârâta a fost depusă cu încălcarea termenului prevăzut de art. 114 1 alin.2 c.pr.civ., excepția nefiind ridicată în condițiile art. 115 și art. 132 c.pr.civ.
A mai reținut instanța că la prima zi de înfățișare, care conform art. 134 c.pr.civ. a fost la 11.06.2010 pârâta nu a opus decât excepția prematurității neinvocând și excepția necompetenței de soluționare a cauzei conform art. 343 4 alin. 2 lit. a c.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 9501/29.06.2012 Tribunalul București a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 85.498 Euro debit restant, cu cheltuieli de judecată în sumă de 34.383,86 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut cu privire la factura nr._08, pentru diferența neachitată de 15.120 Euro reprezentând penalitate calculată conform art. 2.2 lit. a teza II, respectiv 10% din prețul aferent zborurilor anulate, în cauză 8 curse charter, valoarea probatorie a corespondenței părților din cuprinsul cărora a rezultat faptul că pârâta a solicitat prin e mail-urile trimise în perioada 25.04. 2008 – 13.06.2008 anularea curselor, precum și faptul că anularea acestor curse nu este imputabilă reclamantei care a beneficiat de autorizație de zbor valabilă pentru perioada 01.04.2008 – 01.11.2008 pentru toate tipurile de zboruri charter solicitate, în special pentru societatea J’I. T., cu destinația solicitată Antalya Turcia.
Cu privire la contravaloarea facturii nr.151/17.07.2008, pentru diferența de 63.600 Euro, instanța a înlăturat apărările pârâtei referitor la plata sumei de 65.400 Euro conform extrasului de cont 09.07.2010 reprezentând contravaloare servicii, apreciind că pârâta nu a formulat obiecțiuni cu privire la modalitatea de imputare a plății de către reclamantă asupra facturii nr.142/11.07.2008 factură anterioară, emisă pentru suma de 64.400 Euro, cu scadență anterioară la data plății.
De asemenea, cu privire la prețul datorat pentru cursele combinate, în condițiile în care prin contract nu s-a convenit, instanța a apreciat ca relevantă corespondența electronică a părților; a reținut instanța și faptul că pentru aceleași destinații, curse similare pentru care s-au practicat prețuri identice, pârâta a acceptat la plată facturile emise fără obiecțiuni, achitând contravaloarea acestora integral.
Cu privire la contravaloarea facturii fiscale nr. 189/12.08.2008, pentru diferența neachitată de 5.562 Euro, instanța a reținut faptul că pârâta nu a contestat efectuarea zborurilor, susținând că prețul cursei combinate pe ruta Rhodos – Heraklion din 15.08.2008 a fost facturată la un preț mai mare decât cel datorat, susținerile fiind înlăturate pentru considerente similare celor deja consemnate.
Referitor la factura fiscală nr. 216/02.09.2008 pentru diferența de 44.600 Euro, raportat la care pârâta a contestat prețul cursei combinate RHO – HER din 05.09.2008, instanța a înlăturat susținerile pârâtei privind plata în avans prin OP.287/27.08.2008 reținând că ordinul de plată nu cuprinde mențiuni cu privire la plată, suma fiind alocată de reclamantă acoperirii facturii nr.198/18.08.2008 anterior emisă pentru suma de 83.100 Euro, sumă identică cu cea plătită prin ordinul de plată menționat.
Pentru factura fiscală nr. 294/15.09.2008, diferența de 8.900 Euro a reprodus instanța susținerile părților.
Cu privire la factura fiscală 231/05.09.2008, pentru diferența de 1.500 Euro reprezentând contravaloarea schimbării aeronavei pentru cursa facturată prin factura nr.216/2009 instanța a reținut că suma pretinsă a fost inclusă în cea de a doua factură .
Cu privire la pretențiile reclamantei constând în sumele datorate cu titlul de taxe pasageri, în cauză probatoriul administrat de către reclamantă constând în jurnale de bord, facturi emise de aeroport, anexe la mesajele e mail au fost contestate de către pârâtă, în cauză fiind dispusă efectuarea unei adrese către societatea autorizată să efectueze activități de handling în anul 2008 pe Aeroportul Internațional Băneasa – A. V.,din răspunsul societății rezultând că acesta nu a prestat servicii de chek – in în primăvara – toamna anului 2008 pentru cursele charter ale . SRL operate cu aparate aparținând B. A..
Listele de pasageri, comunicate electronic de către pârâtă, depuse în dovedirea pretențiilor de către reclamantă au fost de asemenea contestate de către pârâtă pentru lipsa semnăturii electronice.
Întrucât pârâta s-a obligat prin contract să procedeze la comunicarea către reclamantă a listelor de pasageri, în condițiile în care relațiile contractuale cu persoanele fizice se derulau nemijlocit prin intermediul acesteia, instanța a apreciat că sarcina probei îi incumbă.
Astfel în măsura în care s-a contestat numărul de pasageri raportat la care s-au calculat taxele, instanța a reținut concluziile raportului de expertiză .
Împotriva acestei sentințe au formulat apel părțile pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În apelul său . Aerian SA a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, cu obligarea pârâtei la plata integrală a debitului pretins de 213.150 Euro și a dobânzii legale aferente până la achitarea integrală, cu cheltuieli de judecată.
S-a învederat, referitor la factura nr.124/24.06.208 pentru suma de 15.120 Euro faptul că pârâta a încercat să inducă în eroare instanța cu privire la culpa reclamantei în anularea zborurilor către Antalya, cu toate că din cuprinsul corespondenței, contestate rezultă că pârâta este cea care a solicitat anularea zborurilor urmare a lipsei de cerere a clienților săi pentru acea destinație, acesta în condițiile în care reclamanta a probat că deținea autorizație de zbor atât din partea autorităților române cât și din partea celor turcești.
Referitor la situația zborurilor combinate și a diferențelor de tarif practicate s-a arătat că prin contract părțile au convenit efectuarea curselor separat pentru fiecare destinație în parte, ulterior pârâta solicitând combinarea curselor, solicitare efectuată prin corespondență electronică.
În emiterea facturilor pentru zborurile combinate reclamanta a luat în considerare prețul individual al fiecărei curse, pârâta achitând facturile astfel emise cu excepția celor în litigiul refuzul la plată al acestora nefiind motivat.
Cu privire la taxele de pasageri s-a învederat că pretențiile reclamantei s-au întemeiat pe jurnalele de zbor, facturile emise de aeroport achitate de către reclamantă, anexele la mesajele e mail trimise de pârâtă,înscrisuri care atestă numărul de pasageri îmbarcați în charter-ele reclamantei, în perioada în litigiu.
S-a susținut ca fiind lipsit de relevanță pentru cauză, faptul că Romanian Airport Service nu a efectuat servicii de chek – in, tiketing, handling pentru zborurile operate de reclamantă pentru pârâtă întrucât această societate nu este singurul operator, ci unul dintre cei care își desfășoară activitatea pe Aeroportul Băneasa.
S-a prevalat reclamanta de cele prevăzute în Regulamentul CE nr. 8/2008 potrivit cărora listele de pasageri cuprinzând numele acestora se păstrează trei luni, la data litigiului fiind posibilă determinarea numărului pasagerilor nu și identitatea acestora.
Referitor la forța probatorie a înscrisurilor journey log s-a subliniat faptul că acestea sunt înscrisuri oficiale, obligatorii și ireversibile, ținute conform Regulamentului CE nr. 8/2008, întocmite conform Manualului Operațional autorizat de AACR conform autorizației nr._ din 31.07.2008.
Cu privire la cuantumul taxei/pasager s-a învederat că acesta a fost determinat prin contractul părților anexele 1 și 2 la valoarea de 26 Euro și nu de 12 Euro cum pretinde pârâta, conform art. 7.2 din contract acestea nefiind limitate doar la taxele aeroportuare, în taxa percepută de operator fiind incluse taxele aeroportuare cât și costuri suplimentar efectuate de către operatorul aerian cu pasagerii.
S-a prevalat reclamanta în combaterea susținerilor privind lipsa forței probante a corespondenței electronice, de dispozițiile art. 14 din contractul părților prin care s-a convenit ca orice modificări sau mențiuni aduse contractului să poată fi trimise prin poștă, fax, telex sau orice altă metodă de comunicații disponibilă, în această modalitate pârâta însușindu-și parte din modificările aduse contractului; întrucât pârâta nu s-a înscris în fals cu privire la înscrisurile administrate acestea probează voința pârâtei exprimată conform contractului.
S-a mai arătat, referitor la comunicarea facturilor, faptul că pârâta a solicitat prin email-ul din 05.05.2008 transmiterea facturilor electronic, pe această cale fiind comunicate și ulterior înregistrate de către pârâtă în contabilitatea sa.
Referitor la facturile a căror comunicare a fost contestată, reclamanta a arătat că acestea au fost transmise prin mail-urile din 13.03.2009 și 06.03.2009.
A menținut reclamanta obiecțiunile la raportul de expertiză administrat în primă instanță referitor la faptul că, procedând doar la compararea situațiilor financiare ale părților, în analizarea facturilor fiscale în litigiul, expertul nu are competența a se pronunța asupra valorii probatorii a înscrisurilor administrate.
Raportat la acesta s-a susținut că în mod eronat prima instanță a înlăturat probatoriul privind operațiunile de check–in desfășurate în perioada contractuală,
În apelul său, pârâta a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
A reiterat pârâta în cuprinsul motivelor de apel excepția de necompetență a Tribunalului București, raportat la art.12 alin.2 din contractul nr.507/2008 și art. 340 c.pr.civ. învederând că părțile au stipulat clauză compromisorie prin care au convenit ca orice dispută în legătură cu derularea contractului să fie dedusă spre soluționare Curții Internaționale de Arbitraj.
S-a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat ca tardiv formulată excepția, raportat la art.343 indice 4 alin.2 c.pr.civ. reținând că la prima zi de înfățișare pârâta nu a opus conform legii excepția necompetenței generale.
În esența s-a susținut că până la termenul din 17.09.2010 pârâta nu a formulat apărări în fond, acesta fiind momentul până la care excepția putea fi opusă.
A fost reiterată excepția prematurității, întemeiată pe dispozițiile art. 720 indice 1 c.pr.civ.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
S-a solicitat înlăturarea din probatoriul cauzei înscrisurile e mail, care nu respectă dispozițiile art. 5 Legea nr.455/2001 contestând veridicitatea și declarându-le false conform art. 177 și urm. C.pr.civ.
S-a subliniat că pârâta a declarat ca nu se opune corespondenței electronice, cu condiția îndeplinirii condițiilor solicitate de lege pentru a avea caracter de înscrisuri sub semnătură privată, cu respectarea art. 5 Legea nr.455/2001, însoțite se semnătură electronică certificată.
S-a susținut că întreaga motivare a sentinței referitor la anularea zborurilor pe ruta București - Antalya se întemeiază pe înscrisuri reprezentând corespondența electronică contestată.
Cu privire la respingerea pretențiilor privind penalitățile pentru anularea zborurilor BBU – AYT factura 124/2008 au fost reluate apărările formulate în primă instanță referitor la lipsa autorizărilor și neînregistrării planurilor de zbor pe ruta București – Antalya, zborurile fiind anulate ca urmare a necomunicării către pârâtă a autorizărilor de zbor și nu la cererea pârâtei ca urmare a lipsei clienților.
Raportat la acesta, s-a susținut că nu poate fi înlăturată culpa B. A. conform art. 11 alin. 2 din contract, excepția de neexecutare opusă de pârâtă fiind justificată, acesta cu atât mai mult cu cât însăși instanța a reținut în considerente faptul că reclamanta nu a probat că deținea autorizații de zbor pe ruta în cauză.
Referitor la contravaloarea zborurilor combinate, s-a arătat că pârâta nu a solicitat efectuarea de zboruri combinate, ci a dispus efectuarea acelor zboruri ce au format obiectul contractului nr.507/2008, neacceptând alte tarife în afara celor agreate expres prin anexa 1 și anexa 2 la contract.
S-a mai arătat că pârâta a achitat toate zborurile în avans conform contractului, fie imediat ce zborul se finaliza, urmând ca factura să îi fie comunicată mai târziu, astfel că față de . s-au înregistrat restanțe la plată.
În acest sens, . SRL a procedat la detalierea fiecărei facturi în parte.
Cu privire la raportul de expertiză s-a susținut că în soluționarea litigiului instanța nu a procedat la analizarea raportului de expertiză, preluând fără cenzură concluziile primului raport de expertiză, fără a motiva opțiunea, cu toate că însuși expertul a revenit asupra concluziilor sale în răspunsul la obiecțiuni.
S-a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 c.pr.civ. acordând cheltuieli de judecată într-o proporție superioară pretențiilor admise.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată:
Cu privire la situația de fapt reține că raporturile juridice între părți au fost guvernate de clauzele contractului nr.507/14.03.2008, contract având ca obiect furnizarea de aeronave, complet echipate și alimentate cu combustibil, cu echipaj navigant licențiat, în scopul operării curselor aeriene stipulate în contract, beneficiarului revenindu-i obligația corelativă de a achita contravaloarea prestațiilor.
Relevanță pentru litigiu prezintă art. 2 din contract referitor la anularea zborurilor de către beneficiar, dacă acestea se dovedesc neeconomice, cu 7 sau mai multe zile înainte, în scris, în caz contrar fiind datorate penalități conform contractului; art.6.2 potrivit căruia prestatorul are obligația de a asigura toate documentele necesare operațiunii, beneficiarului fiind ținut să transmită nu mai târziu de 48 de ore înainte de orice zbor toate informațiile referitoare la pasageri și bagajele lor.
Referitor la modificarea prețului, ca urmare a modificărilor în costul operării,cauzate de creșterea prețului carburantului, sau a serviciilor de operare, prestatorul, în temeiul art. 7.4 din contract, era ținut să trimită o înștiințare scrisă beneficiarului cu 30 de zile înaintea operării zborului, urmând ca prețul să fie modificat în mod corespunzător.
De asemenea, cu prioritate asupra valorii probatorii a corespondenței electronică purtate de către părți reține că potrivit art. 8 alin. 1 Legea nr.455/2001 în cazul în care una dintre părți nu recunoaște înscrisul sau semnătura, instanța este ținută să procedeze la verificare numai prin expertiză tehnică de specialitate.
În cauză pârâta . a contestat autenticitatea și veridicitatea mesajelor electronice neînsoțite de semnătură electronică, solicitând înlăturarea acestora din cadrul probatoriului.
Reține din concluziile exprimate de către expertul judiciar desemnat în sensul că părțile ”nu au folosit mijlocul de autentificare prin intermediul criptării, semnătura electronică, însă pentru că scrisorile electronice găsite pe suporturile părților includ și dialogul anterior cu cealaltă parte,acesta constituie o probă că partenerii de dialog au cunoscut și conversațiile menționate anterior în cadrul aceluiași subiect. Prezența metadatelor în listele de e - mail atașate la raportul de expertiză certifică existența e - mail-urilor în bazele de date ale partenerilor: totodată, aceste liste arată că părțile au luat la cunoștință de informațiile conținute în ele, astfel cum acestea sunt memorate pe suporturile puse la dispoziție HDD B. și HDD JINF. Fiecare parte cunoaște corespondența din propria bază de date, cu sau fără certificare criptografică prin semnătură electronică.”
Cu privire la apelul formulat de către reclamanta B. A., în considerarea caracterului devolutiv al căii de atac va supune analizei facturile invocate, cu reanalizarea materialului probator administrat în fond, înscrisuri și expertiză judiciară contabilă și în apel expertiză informatică.
Astfel reține cu privire la contravaloarea facturii fiscale nr. 62 din 16.04.2008 în cuantum de 18.300 Euro constată că prin cerere precizatoare s-a renunțat la această pretenție.
Referitor la factura 124/24.06.2008 emisă pentru suma de 15.120 Euro penalități pentru anularea curselor pentru această destinație constată faptul că anularea zborului nu s-a datorat lipsei autorizației de zbor.
A rezultat, conform certificatului emis de agentul turc faptul că B. A. era autorizat să efectueze zboruri către și dinspre Antalya, în temeiul licenței de zbor CA.C:441/17.04.2008, scrisoarea oficială fiind emisă de societatea de handling Fly Service care mediază acordul între operator și Autoritățile Civile Aeronautice, fiind exclus contactul direct al operatorului B. A. cu Autoritatea.
În aceste condiții, societatea a efectuat regulat curse în vara anului 2008 pe această rută.
Mai mult a rezultat, din cuprinsul mail-ului emis de J’I. T. că acesta a fost nevoită să anuleze zborurile din lipsa clienților pe destinația Antalya. Fila 349 vol. I ” Referitor la Antalya, din cauza lipsei de cerere pe această destinație, ne vedem nevoiți să anulăm tot lanțul de chartere. Toate aceste schimbări ne nemulțumesc în primul rând pe noi, dar suntem nevoiți datorită situației foarte proaste care există pe piață în acest moment.”
Rezultă că refuzul la plata contravalorii acestei facturi este nejustificat astfel că pârâta datorează suma de_ Euro.
Cu privire la factura fiscală nr. 151/17.07.2008, emisă pentru suma de 65.400 Euro, din care a fost stornată suma de 1.800 Euro, rămânând de plată suma de 63.600 Euro, prin care au fost facturate zborurile pe ruta Palma de Mallorca pentru suma de 41.000 Euro și pentru ruta Rhodos pentru suma de 24.400 Euro.
Refuzul la plată al pârâtei, conform mail-ului din 06.08.2008 (fila 351 Vol. I dosar) s-a întemeiat pe neconcordanțele dintre capacitatea aeronavei care a efectuat cursa, susținând că s-a primit un avion de capacitate mai mică decât cel contractat impunându-se reducerea sumei.
Dând curs solicitării prestatorul a procedat, așa cum am consemnat la stornarea diferenței datorate pentru capacitatea navei.
Va înlătura susținerile invocate în apărare, prin întâmpinare,din care rezulta contrariul, că nava care a efectuat zborul 160Y a fost mai mare decât a nava contractată pentru ruta respectivă, 144Y situație pentru care pârâta a recunoscut că datorează 47.400 Euro, sumă pe care însă nu a achitat-o.
Față de acestea apreciază că suma ce urmează a fi achitată, în temeiul facturii 151/17.07.2008 este de 63.600 Euro.
Cu privire la factura fiscală nr. 189/12.08.2008 emisă pentru suma de 81.300 Euro s-a învederat de către reclamanta plata parțială, rămânând un rest de 5.562 Euro.
A susținut pârâta că prin factura respectivă au fost facturate trei zboruri, pentru ruta Rhodos, zborul de la 15.08.2008, aeronavă 144Y, fiind facturată în mod greșit suma de 24.400 Euro în loc de 17.900 Euro cu încălcarea dispozițiilor contractuale și a tarifelor agreate, diferența rezultând din valoarea datorată pentru o aeronavă cu o capacitate mai mică celei facturate.
Suma recunoscută de 76.600 Euro a fost achitată cu OP nr._/13.08.2008.
A rezultat însă că prețurile inițial stabilite, la încheierea contractului 14.03.2008, au fost modificate ca urmare a creșterii prețului barilului de petrol, din corespondența electronică rezultând că J’I. T. a acceptat și a operat modificările de preț, fără a se prevala de dispozițiile art. 7.4 din contract care impuneau modificare în scris,prin act adițional(fila 353 vol. I) pentru aeronava 160Y de 41.000 Euro iar pentru aeronava 141Y de 30.200 Euro, astfel că în condițiile facturării zborului contestat cu o sumă inferioară celei contractate, pârâta datorează diferența de preț de 5.562 Euro.
Cu privire la factura nr. 216/02.09.2008 emisă pentru suma de 85.700 Euro, constată că din acesta a fost stornată suma de 1.100 Euro, parțial a fost achitată rămânând un rest de 44.600 Euro.
În apărare pârâta a susținut greșita facturare a pentru ruta Rhodos, din 05.09.2008 pentru o nava cu o capacitare mai mare 160Y în loc de 144Y solicitare căreia prestatorul i-a dat curs procedând la stornarea sumei facturate în plus, de 1.100 Euro.
Cu privire la plata sumei de 76.600 Euro cu OP 287/27.08.2008 a rezultat că prin acesta (fila 163 vol. I dosar) a fost achitată suma de 83.100 Euro fără a se specifica factura în considerarea căreia s-a dispus plata, astfel că, date fiind inadvertențele susținerile pârâtei nu pot fi primite, acesta datorând suma de 44.600 Euro.
Cu privire la factura nr.294/15.09.2008 emisă pentru suma de 58.700 Euro, din care a fost stornată suma de 17.700 Euro și pentru care a fost dedusă o plată parțială a rezultat un rest de plată de 8.900 Euro.
Apărarea pârâtei referitoare la anularea zborului pe ruta Palma de Mallorca a fost luată în considerare, stornarea fiind dispusă în considerarea acesteia, astfel că refuzul la plată pentru diferență este nejustificat.
Cu privire la factura nr. 231/05.09.2008 emisă pentru suma de1.500 euro reprezentând contravaloare schimb aeronavă CHARTER BBU- RHO -HER – BBU/162Y pentru data de 05.06.2008 constată că refuzul la plată întemeiat pe lipsa oricărei cereri de înlocuire a aeronavei inițial contractată pentru o capacitate mai mică este neîntemeiat, în condițiile în care pentru ruta respectivă, a rezultat din corespondența electronică că pârâta era cea care în repetate rânduri a solicitat aeronavă 160Y (filele 355 – 358 vol. I dosar).
În consecință,cu privire la suma pretinsă cu titlul de contravaloare zboruri charter în cuantum de 139.282 Euro apreciază întemeiată cererea, urmând a o admite cu consecința obligării pârâtei J’I. T. la plată.
Pentru suma de 73.868 Euro solicitată cu titlul contravaloare taxe pasageri, constată cu prioritate că apărarea pârâtei relativ la nedepunerea de către reclamantă a listelor de pasageri nu poate fi reținută, pe de o parte pentru că în determinarea sumei datorate cu acest titlul, centralizatoarele tarifare servicii portuare furnizate de Aeroportul Internațional A. V. au asigurat o verificare obiectivă și reală și pe de altă parte, obligația probării numărului real de pasageri/ clienți al societății de turism pentru fiecare zbor în parte îi revenea pârâtei J’I. T..
În consecință reține concluziile raportului de expertiză și va obliga pârâta la plata sumei de 27.178 Euro taxe pasageri.
Cu privire la apelul formulat de către pârâta . îl va respinge pentru următoarele considerente:
Apreciază, referitor la excepția de necompetență a Tribunalului București, reiterată în apel, raportat la art.12 alin. 2 din contractul nr.507/2008 și art. 340 c.pr.civ. ca indiferentă pentru litigiu clauza compromisorie stipulată în contract prin care au convenit ca orice dispută în legătură cu derularea contractului să fie dedusă spre soluționare Curții Internaționale de Arbitraj.
Acesta pentru că, în mod corect a reținut prima instanță, prin încheierea de la 17.09.2010 că întâmpinarea formulată de pârâta a fost depusă cu încălcarea termenului prevăzut de art. 114 1 alin.2 c.pr.civ., excepția nefiind ridicată în condițiile art. 115 și art. 132 c.pr.civ.
Pârâta nu a opus excepția la prima zi de înfățișare, care conform art. 134 c.pr.civ. a fost la 11.06.2010 cu respectarea art. 343 4 alin. 2 lit. a C.pr.civ.
Referitor la excepția prematurității, raportat la prevederilor art. 7201 C.pr.civ. constată că acesta se întemeiază pe inadvertențele cu privire la cuantumul pretențiilor care în cuprinsul convocării din septembrie 2009 au fost de 230.649 Euro, iar în acțiune de 285.209 Euro .
Constată că prin art. 7201 alin. 2 c.pr.civ. legiuitorul impune comunicarea în scris a pretențiilor, a temeiului legal și a actelor doveditoare.
Dispozițiilor dată fiind natura pretențiilor, despăgubiri bănești la care, prin trecerea timpului se adaugă daune interese ce se cuvin fără a se justifica o pagubă, nu pot fi interpretate decât în sensul obligării reclamantei de a menționa, de principiu cuantumul debitului pretins și temeiul acestuia, cu rezerva implicită a modificării acestuia.
De altfel, practica judiciară și doctrina au decis în sensul că nerespectarea întocmai a unora dintre prevederile art. 7201 nu atrag nulitatea procedurii decât în situația în care partea dovedește o vătămare.
Apreciază că, în condițiile în care demersul reclamantei a avut ca obiect o sumă inferioară, a rămas fără rezultat, cu atât mai mult pentru cazul în care s-ar fi pretins o sumă mai mare, reclamanta ar fi întâmpinat un refuz, fiind evident că pârâta nu accepta soluționarea amiabilă a litigiului.
Întrucât apare că procesul între părți era inevitabil excepția în mod întemeiat a fost respinsă ca nefondat.
Referitor la solicitarea pârâtei de a înlătura din probatoriul cauzei a înscrisurilor numite e amil, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 5 Legea nr.455/2001 constată că dispozițiile invocate reglementează regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică.
Astfel potrivit art. 5 Legea 455/2001 înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Potrivit art. 7 din lege în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Pentru contractul de prestări servicii charter nr.507/14.03.2008 legea nu cere în mod expres forma scrisă, părțile fiind acelea care au impus această formă prin art. 13 din contract, pentru ca, pe parcursul derulării contractului dat fiind specificul acestuia, al celerității cu care se solicitau modificările să se renunțe la forma scrisă.
Rezultă că pentru contract, întrucât legea nu cere forma scrisă ca o condiție de probă sau de validitate, acesta fiind supus dispozițiilor art. 35 art. 35 și art. 46 cod comercial semnătura electronică nu este cerută pentru probarea sau pentru validitatea corespondenței electronice purtate de părți relativ la contract și la modificările aduse acestuia.
Reține astfel,concluziile expertizei, din cuprinsul cărora, așa cum am consemnat a rezultat, cu toate că părțile nu au utilizat semnătura electronică, faptul că fiecare parte cunoaște corespondența din propria bază de date și dat fiind faptul că scrisorile electronice identificat pe suporturile părților includ și dialogul anterior rezultă că părțile inițiaseră un dialog, cunoscând și confirmând conversațiile anterioare cu privire la același subiect.
Este motivul pentru care Curtea a reținut ca pertinente și concludente înscrisurile administrate privind corespondența electronică a părților și pentru care le-a dat eficiență.
Cu privire la apărările privind fiecare factură contravaloare zboruri charter și contravaloarea sumelor datorate cu titlul taxe de pasageri constată că acestea au fost deja analizate pe larg cu prilejul soluționării a apelului formulat de B. A..
În consecință, raportat la dispozițiile art. 296 c.pr.civ. va admite apelul B. A., va schimba în parte sentința atacată, va obliga pârâta la lata sumei de 139 .282 Euro contravaloare facturi zboruri charter, în lei la data plății, 27.178 Euro contravaloare taxe de pasageri,în lei la data plății; va respinge apelul formulat de către pârâta . SRL; vor fi menținute dispozițiile referitore la plata cheltuielilor de judecată; va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de S.C. B. A. TRANSPORT AERIAN S.A., cu sediul în București, ., ., împotriva Sentinței civile nr.9501 din 29.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de S.C. B. A. TRANSPORT AERIAN S.A.
Obligă pârâta S.C. J’I. T. S.R.L. la plata sumei de 139.282 euro contravaloare facturi charter, în lei la data plății și a sumei de 27.178 euro taxă pasageri, în lei la data plății.
Respinge apelul formulat de S.C. J’I. T. S.R.L., cu sediul ales la Cabinet de Avocat C. Oxana - București, .-30, parter, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.9501 din 29.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Menține dispozițiile privind acordarea cheltuielilor de judecată la fond.
Obligă intimata S.C. J’I. T. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în apel în sumă de 4.905 lei.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. S. S.G. N.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.S.M.C./26.11.2014
Nr.ex.:4
Fond: Tribunalul București
Președinte: P. R.
| ← Autorizare convocare AGA. Decizia nr. 178/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1272/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
