Pretenţii. Decizia nr. 1113/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1113/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 1076/93/2014
Dosar nr._
(Număr intern 2116/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1113/A/2014
Ședința publică de la 25 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. B. F.
JUDECĂTOR: M. I. B.-P.
GREFIER: S. I. S.
Pe rol este soluționarea apelurilor declarate de apelanții-reclamanți P. F., P. N. F. și P. O. F., prin reprezentant P. F., și de apelanta-pârâtă S.C. E. A.-REASIGURARE S.A., împotriva Sentinței civile nr. 2073 din 05.06.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții-reclamanți prin avocat P. E., cu împuternicire avocațială nr._/2014 (fila 12 din dosar) și apelanta-pârâtă prin avocat Cheaga C., cu împuternicire avocațială nr._/2014 (fila 25 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul apelanților-reclamanți arată că a fost respinsă cererea de reexaminare, dar apelanții-reclamanți nu au plătit taxa de timbru.
Curtea invocă excepția netimbrării apelului formulat de apelanții-reclamanți și acordă cuvântul și pe apelul formulat de pârâtă, constatând încheiată cercetarea judecătorească, conform art. 482 raportat la art. 244 alin.1 și 3 și art. 392 N.C.pr.civ.
Avocatul apelantei-pârâte solicită instanței admiterea apelului său și anularea apelului reclamanților. Arată că daunele morale acordate în cauză sunt mari, având în vedere circumstanțele în care s-a întâmplat accidentul. Daunele morale se ridică la 100.000 lei. Consideră că este o sumă mare, în condițiile în care moștenitorii persoanei vinovate de producerea accidentului sunt tocmai reclamanții. Legea nr. 136/1995 permite ca aceste persoane să primească despăgubiri, dar instanța de judecată are la îndemână posibilitatea de a acorda aceste sume într-un cuantum minim, de ajutor moral pentru a depăși momentul. Consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1371 Cod civil, care menționează că atunci când o persoană participă la mărirea prejudiciului, aceasta trebuie să fie despăgubită în consecință. Aici nu este vorba de o persoană care a mărit prejudiciul, ci de o persoană care a creat prejudiciul. Solicită instanței admiterea apelului, cum a fost formulat, iar pe apelul părților adverse, să constate că este nul ca netimbrat.
Avocatul apelanților-reclamanți solicită instanței respingerea apelului formulat de pârâtă și lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției de netimbrare a apelului reclamanților. Arată că nu a înțeles dacă apelul pârâtei vizează doar diminuarea daunelor sau respingerea acestora în totalitate. Dreptul reclamanților de a solicita aceste daune este statuat în dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 136/1995. Nu a înțeles foarte clar ce solicită pârâta, pentru că în motivele de apel se susține respingerea în totalitate a acțiunii. În ceea ce privește diminuarea daunelor, solicită respingerea cererii, pentru că daunele sunt oricum mici, se discută despre o sumă de câte 30.000 lei, nu o sumă de 100.000 lei, cum a spus avocatul apelantei-pârâte, pentru fiecare parte.
Avocatul apelantei-pârâte arată că s-a referit la suma totală.
Avocatul apelanților-reclamanți solicită instanței să aibă în vedere faptul că cei care au solicitat daunele sunt soția persoanei decedate și cei 2 copii care se aflau în întreținerea victimei. Unul dintre cei 2 copii are și o situație specială, în sensul că acest copil are autism. Arată că daunele acordate sunt sub ceea ce se acordă chiar și în rezonanță cu acel ghid emis de Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, ghid pe care la fond societatea de asigurare l-a și depus. Depune jurisprudență la dosar.
În baza art. 482 raportat la art. 394 N.C.pr.civ., Curtea închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr. 2073 din 05.06.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții P. F., P. N. - F. și P. O. F., în contradictoriu cu pârâta E. Romania A. - Reasigurare S.A., a fost obligată pârâta la plata daunelor morale și materiale după cum urmează:
1. P. F. - pentru decesul soțului P. N. S.: daune morale 30.000 lei și daune materiale în cuantum de 7000 de lei;
2. P. N. - F. - pentru decesul tatălui său P. N. S.: daune morale de 35.000 lei;
3. P. O. F. - pentru decesul tatălui său P. N. S.: daune morale 35.000 lei.
A mai fost obligată pârâta în calitate de asigurător de răspundere civilă auto la plata de penalități de întârziere, calculate în cuantum de 0.2%/zi de întârziere la sumele acordate, începând cu a 11-a zi de la data la data la care asigurătorul va primi o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească și până la plata efectivă a sumelor; au fost respinse în rest pretențiile solicitate ca neîntemeiate; s-a luat act că nu s-au mai solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 19.07.2012, orele 20.45, organele de poliție au fost sesizate cu privire la producerea unui accident rutier pe drumul comunal 40 B între localitățile Nimigea de Sus și Nimigea de Jos, la o trecere la nivel cu calea ferată. P. N. S., împreună cu numiții Leach I. și F. I. V. se deplasau pe drumul comunal 40B cu autoturismul Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare_, proprietatea lui P. N. S., condus de acesta din urmă. Când s-a apropiat de terasamentul căii ferate și s-a angajat în traversarea șinelor de cale ferată, conducătorul auto P. N. S. nu s-a asigurat că trecerea se poate face în siguranță, astfel că autoturismul a fost lovit de un tren care transporta persoane și care venea din stânga, dinspre Nimigea de Jos și se deplasa spre Salva. În urma accidentului, P. N. S. și pasagerul de pe locul din dreapta față, Leach I., au decedat pe loc, iar pasagerul dreapta spate a suferit răni grave, însă a supraviețuit.
În urma analizei probelor, s-a reținut că accidentul s-a produs din cauza neopririi autoturismului cu numărul de înmatriculare_, condus de P. N. S., înaintea trecerii la nivel cu calea ferată pentru a se asigura. Prin aceasta, s-au încălcat prevederile art. 138 alin.1 lit.c) și alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. Între aceste încălcări ale legii privind circulația pe drumurile publice și producerea accidentului există legătură de cauzalitate directă, culpa fiind a conducătorului autoturismului, P. N. S..
Pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_, la data accidentului era în vigoare polița de asigurare RCA ./16/H16/DV nr._ încheiată la societatea de asigurări E. Romania A. Reasigurare S.A.
Referitor la daunele materiale solicitate de reclamanți, pe baza documentelor justificative depuse la dosar (filele 55-56), instanța a reținut ca dovedite cheltuieli de 4800 de lei – constând în contravaloare pomeni, potrivit notei de plată nr._; suma de 2083 de lei constând în dovada eliberată de Pompe Funebre S.R.L., contravaloare sicriu, cruce, prosoape, lumânări, toiag, batiste; chitanța nr. 29/21.11.2013 și chitanța din 27.11.2013, reprezentând contravaloare costuri mediator în suma de 117 lei (fila 48).
Au fost înlăturate celelalte sume solicitate ca nedovedite. Astfel, suma de 2400 de lei solicitată potrivit bonului emis de Hanul Neamțului (fila 56) reprezintă o parte din valoarea notei de plată deja acceptată de instanță, astfel încât obligarea pârâtei la plata acestei sume ar reprezenta o dublă dezdăunare în contul aceleiași sume achitate.
Referitor la daunele morale, cuantumul acestora a fost apreciat raportat la durerea pe care părțile au simțit-o și pe care o simt și în prezent precum și la consecințele pe care dispariția soțului/tatălui le-a avut în viața reclamanților.
Potrivit actelor de stare civilă și de legitimare depuse la dosar – cărți de identitate, certificate de naștere și de căsătorie, reclamanta P. F. este soția defunctului, iar P. N. - F. și P. O. F. sunt copiii defunctului.
Din analiza declarațiilor martorului Ș. E. E., instanța a reținut că reclamanții au fost profund afectați de moartea soțului, respectiv tatălui, de care îi legau puternice sentimente de afecțiune.
Moartea soțului, respectiv tatălui reclamanților a reprezentat și reprezintă în continuare o adevărată tragedie în viețile acestora. La data accidentului, copiii se aflau în întreținerea și îngrijirea defunctului. Fiul minor are un handicap, conform actelor depuse la dosarul cauzei. Prejudiciul moral este reprezentat de durerea, suferința, datorată pierderii soțului/tatălui. Prejudiciul este unul nepatrimonial, care constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic care definesc personalitatea umană, și deși acesta nu poate fi evaluat în bani, el dă naștere totuși dreptului și obligației de reparare. Soțul/tatăl decedat susținea din toate punctele de vedere familia reclamanților. Șocul accidentului a fost unul foarte puternic, care a afectat această familie.
Prima instanță a reținut că urmașii defunctului sunt considerați persoane păgubite ca urmare a producerii accidentului, nefiind excluși, ci dimpotrivă, incluși în această categorie de prevederile art. 50 alin.3 din Legea nr. 136/1995.
Referitor la daunele morale acordate, la aprecierea cuantumului acestora, a fost avut în vedere caracterul nu atât reparatoriu, cât mai ales compensatoriu al despăgubirilor pentru daune morale, care sunt destinate ca, prin crearea unor condiții de viață mai favorabile, să facă posibilă o estompare a pierderii afective suferite și să permită celor afectați de dispariția unui membru apropiat al familiei să își găsească alinare și echilibru în alte activități sau chiar în alte condiții de trai.
Referitor la penalitățile solicitate, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 36 alin.5 și 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
II. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta.
1. Prin apelul formulat, reclamanții au solicitat majorarea daunelor morale cu diferența dintre suma acordată de instanța de fond și suma solicitată prin cererea introductivă (câte 300.000 lei pentru fiecare reclamant). Au motivat în esență că daunele morale acordate sunt disproporționate în sens negativ în raport de consecințele afective ale accidentului rutier.
2. Prin apelul său, pârâta E. a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și respingerea pretențiilor reclamanților.
În motivarea apelului, pârâta a susținut că daunele materiale nu au fost dovedite în speță, iar cu privire la daunele morale, a invocat încălcarea prevederilor art. 1371 Cod civil, în sensul că la plata despăgubirilor se are în vedere atât culpa, cât și contribuția la mărirea prejudiciului a celui vinovat de apariția sau mărirea prejudiciului. Pe motiv că șoferul vinovat de producerea accidentului este autorul reclamanților, apelanta consideră că nu trebuiau acordate daune morale.
Totuși, în subsidiar, apelanta-pârâtă a solicitat acordarea unor sume modice cu titlu de daune morale.
Apelanta-pârâtă a făcut trimitere la un studiu elaborat de C.S.A., pe baza jurisprudenței naționale, cu privire la daunele morale acordate, susținând că în acord cu tendința CEDO, daunele morale trebuie limitate la un cuantum modic, pentru a respecta un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă.
III. Atât reclamanții, cât și pârâta au formulat întâmpinare la apelul părții adverse, prin care au solicitat respingerea căii de atac.
Reclamanții au insistat asupra faptului că dreptul lor la despăgubiri este născut în temeiul art. 50 alin.3 din Legea nr. 135/1995, indiferent că nu au fost în mod direct vătămați fizic în accident; au suferit un prejudiciu prin decesul conducătorului auto vinovat, ceea ce le conferă calitatea de victime indirecte. Cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru daune morale, reclamanții au arătat că acesta este prea mic raportat la consecințele accidentului.
Pârâta a reluat în întâmpinare susținerile din motivarea apelului, astfel că nu se mai impune expunerea distinctă a acestor apărări.
IV. Argumentele și soluțiile instanței de apel
1. Cu privire la excepția de netimbrare a apelului formulat de reclamanți, invocată în ședința din 25.11.2014:
Prin rezoluția emisă la primirea cererii de apel, Curtea a stabilit în sarcina apelanților-reclamanți obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3152,5 lei pentru apelanta-reclamantă P. F. și de câte 3127,5 lei pentru fiecare dintre apelanții-reclamanți P. N.-F. și P. O. F.. Au fost avute în vedere dispozițiile art. 3 alin.1 lit.f) coroborat cu art. 23 alin.1 lit.b) din OUG nr. 80/2013.
De asemenea, s-a avut în vedere că părților în cauză nu le este aplicabilă scutirea prevăzută de art. 29 alin.1 lit.i) din OUG nr. 80/2013, întrucât nu a existat un proces penal (cauză penală): procurorul a dispus neînceperea urmării penale deoarece făptuitorul a decedat.
Potrivit art. 33 alin.1 din OUG nr. 80/2013, legea prevede regula că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
În acest sens, art. 470 alin.2 N.C.pr.civ. dispune că la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru.
Apelanții-reclamanți au formulat cererea de apel, însă nu au atașat dovada achitării taxei de timbru conform legii, considerând că sunt scutiți.
În acord cu prevederile art. 33 alin.2 din OUG nr. 80/2013, apelanților-reclamanți li s-a comunicat în mod legal, în repetate rânduri, obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, astfel cum rezultă din actele dosarului (filele 15-17, 20-22, 43 și 44), însă la termenul acordat nu au făcut dovada achitării taxei de timbru stabilite.
La data de 11.09.2014, apelanții-reclamanți și apelanta-pârâtă au formulat cereri de reexaminare, în care au invocat faptul că sunt scutiți de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin.1 lit.i) din OUG nr. 80/2013.
Prin Încheierea din camera de consiliu de la 22.10.2014, pronunțată cu majoritate, în dosarul nr._ /a1, cererile de reexaminare au fost respinse ca neîntemeiate.
Potrivit art. 39 alin.3 din OUG nr. 80/2013, cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet prin încheiere definitivă.
În măsura în care legiuitorul prevede o cale de atac specială împotriva încheierii ce include modul de stabilire a taxei de timbru, cale de atac ce a fost respinsă prin Încheierea din 22.10.2014, apelanții nu mai pot aduce aceleași critici ulterior, prin intermediul recursului.
În consecință, Curtea urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 470 alin.3 N.C.pr.civ., conform cărora cerința achitării taxei de timbru este prevăzută sub sancțiunea nulității și, în consecință, în temeiul art. 480 alin.1 raportat la art. 174 N.C.pr.civ., va anula apelul declarat de apelanții-reclamanți, ca netimbrat.
2. În ceea ce privește apelul pârâtei, verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform art. 479 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
2.1. Critica privind nedovedirea daunelor materiale rămâne o simplă afirmație, nefiind dezvoltată și argumentată de către apelanta-pârâtă.
Curtea constată că prima instanță a motivat acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul material, prin indicarea mijloacelor de probă pe baza cărora a reținut efectuarea de către reclamanta P. F. a unor cheltuieli de înmormântare și pentru îndeplinirea ritualurilor religioase (filele 55-56 dosar tribunal). Ca urmare, daunele materiale au fost stabilite în conformitate cu prevederile art. 49 pct.2 lit.a) din Ordinul CSA nr. 14/2011.
2.2. Față de apărările formulate de pârâtă, atât pe calea întâmpinării la prima instanță, cât și prin cererea de apel, Curtea reține că societatea de asigurări nu a contestat dreptul reclamanților de a primi despăgubiri. Chiar și în ce privește daunele morale, pârâta a recunoscut textual în întâmpinarea de la prima instanță că, în condițiile art. 50 alin.3 din Legea nr. 136/1995, „asiguratorul are, conform legii, obligația de a despăgubi și în astfel de cazuri”, însă apreciază că pretențiile trebuie cenzurate, iar daunele morale limitate (fila 68 dosar tribunal).
Prin urmare, instanța de apel nu a fost sesizată de apelanta-pârâtă cu o critică legată de aplicarea art. 50 alin.3 din Legea nr. 136/1995, astfel că nu se impune în cauză analiza problemei de drept controversate, dezlegate neunitar în practica judiciară, privind dreptul la despăgubiri al moștenitorilor persoanei vinovate de producerea accidentului care a constituit risc acoperit prin asigurarea RCA, în calitate de victime indirecte în cazul decesului conducătorului auto.
2.3. Singura critică de nelegalitate invocată de apelanta-pârâtă constă în pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1371 Cod civil.
Potrivit acestui articol, „în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o”.
Textul legal de mai sus nu este însă aplicabil în cauză, întrucât accidentul rutier nu a fost produs din culpa comună a celor implicați, ci din culpa exclusivă a șoferului P. N. S.. Victimele accidentului (incluzând aici pe reclamanți) nu au contribuit în niciun fel la producerea sau mărirea prejudiciului și nu puteau să îl evite. Conducătorul auto vinovat de producerea accidentului nu poate fi considerat în același timp și victimă și autor al faptei ilicite.
2.4. În ce privește solicitarea apelantei-pârâte de diminuare a despăgubirilor, Curtea reține că prima instanță a făcut o corectă evaluare a prejudiciului moral produs reclamanților prin accidentul rutier din data de 19.07.2012, iar criticile pârâtei sunt nefondate sub acest aspect.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, au fost aplicate prevederile art. 49 pct.2 lit.d) din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 și ale art. 53 din Legea nr. 136/1995, raportat la circumstanțele speței, urmărindu-se ca despăgubirile să fie echitabile și proporționale față de consecințele accidentului rutier.
Totodată, daunele morale acordate nu constituie o îmbogățire fără just temei pentru reclamanți și nici o eventuală amendă excesivă pentru pârâtă.
Analiza jurisprudenței în cazuri similare depuse la dosar a relevat acordarea unor despăgubiri pentru prejudicii morale în cuantum diferit și variabil. Cu toate acestea, despăgubirile stabilite în cauză de prima instanță nu sunt exagerate și se încadrează în marja de apreciere ce rezultă din practica judiciară.
Curtea subliniază că nu este posibilă identificarea unor criterii de ordin general și aplicarea totală și unitară a precedentului judiciar, întrucât aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea prețului suferințelor fizice și psihice pe baza unui calcul matematic, acestea fiind inestimabile, ci înseamnă aprecierea în concret, multilaterală, a tuturor evenimentelor negative ale prejudiciului și implicația acestuia, pe toate planurile sociale în care activa victima.
Tribunalul nu se putea limita la a prelua valorile reținute în Studiul cu privire la daunele morale efectuat de C.S.A. și în Ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat împreună cu Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, acestea reprezentând doar un punct de reper în analiza prezentei cauze. De altfel, scopul întocmirii acestor lucrări a fost, după cum se arată în cuprinsul acestora, de a facilita regularizarea transparentă, rapidă, a pretențiilor de despăgubire pe cale amiabilă, în relațiile dintre victime și asiguratori, fără ca aceste lucrări să aibă caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată. În plus, ghidul invocat de pârâtă nu ține cont de evoluția jurisprudenței ulterior anului 2010.
Pentru aceste argumente, în baza art. 480 alin.1 N.C.pr.civ., Curtea va respinge apelul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamanții P. F., CNP_, P. N.-F., CNP_ și P. O. F., CNP_, prin reprezentant P. F., toți cu domiciliul ales la sediul secundar al S.C.P.A. „J., G., V. & Asociații”, din București, .. 12, ., ., împotriva Sentinței civile nr. 2073/05.06.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ .
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta E. ROMANIA A. REASIGURARE S.A., înregistrată în registrul comerțului cu nr. J_, C.U.I._, cu sediul în Voluntari, .. 10, Global City Business Park, jud. Ilfov, împotriva Sentinței civile nr. 2073/05.06.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. F. M. I. B.-P.
GREFIER,
S. I. S.
Red. jud.G.B.F. / (6 ex.)
Tribunalul Ilfov Secția Civilă
Judecător tribunal – M. C. C.
| ← Nulitate act juridic. Decizia nr. 516/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1321/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
