Pretenţii. Decizia nr. 112/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 35455/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 3021/2013)
DECIZIA CIVILĂ NR.112/2014
Ședința publică de la24 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. S.
JUDECĂTOR: A. S. V.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află pronunțarea apelurilor formulate de apelanta pârâtă S.C. R. I. & MANAGEMENT HOLDING S.R.L. (fostă S.C. MOBEXPERT HOLDING S.R.L.), apelanta reclamantă-pârâtă S. D. COMERCIAL SUDULUI (SDCS) S.R.L. și apelanta pârâtă-reclamantă S.C. R. B. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr.3528 din 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din 10.02.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea pentru 17.02.2014, apoi pentru 24.02.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului București reclamanta Societatea D. Comercial Sudului SDC SRL a chemat în judecată pârâtele . și . solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei R. B. și a pârâtei Mobexpert Holding la plata sumei de 6.451.500, 67 Ron reprezentând debit principal datorate către reclamanta; obligarea pârâtei R. B. și a pârâtei Mobexpert Holding la plata sumei de 5.907.986,71 RON reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că între reclamantă și Mobexpert P. SRL s-a încheiat Contractul de închiriere FN/09.08.2006, cesionat prin actul adițional nr. 1 de către R. B. ( fostă Mobexpert B. ) contract având ca obiect închirierea unui spațiu comercial situat în Centrul comercial Sun Plaza .
Contractul a fost încheiat pe o durată de 15 ani pentru o chirie de 81.800 EURO / lună și o sumă de 981.600 Euro /an, plus o chirie variabilă reprezentând 5% din cifra de afaceri, plata urmând a fi efectuată conform art. 5.2.2 lunar și în avans pe baza facturilor emise de reclamantă; prin art. 6.1 din contract locatarul s-a obligat să emită o scrisoare de garanție prin care să garanteze chiria pe 6 luni .
Pârâta R. B. a înregistrat restanțe la facturile aferente chiriei începând cu luna septembrie a anului 2011; din luna decembrie 2011 pârâta a opus excepția de neexecutare susținând că a fost împiedicată în folosirea utilă a spațiului comercial de către locator.
Începând cu data de 02.07.2012 R. B. a abandonat spațiul comercial închiriat cu încălcarea dispozițiilor art. 9.2.2 raportat la art. 25.9 din contractul de închiriere.
SDCS, în temeiul privilegiului mobiliar al locatorului, asupra mobilelor locatarului a reținut bunurile mobile aflate în spațiul comercial închiriat până la achitarea datoriilor.
Cu privire la pârâta Mobexpert Holding au fost invocate dispozițiile capitolului 6 din contract ” Depozitul de garanție” prin care societatea s-a obligat să garanteze executarea obligațiilor asumate de chiriaș, printre altele prin emiterea unei scrisori de garanție bancară în favoarea reclamantei, cu privire la executarea căreia există dosar nr._ pe rolul Tribunalului București.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 cod civil, art. 970 cod civil; art. 1084 cod civil, prevederile contractului art. 5.2. art. 6.1.
Prin cerere precizatoare, formulată la 22.02.2013, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor R. B. și a Mobexpert Holding la plata sumei de 6.454.373,75 lei reprezentând debit principal ; obligarea pârâtelor la plata sumei de 11.362.033,09 lei penalități de întârziere datorate până la data de 22.02.2013, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulate la 11.12.2012, . a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată ; obligarea reclamantei de a permite accesul R. B. în spațiul comercial închiriat în vederea efectuării inventarului anual prevăzut de Legea nr.82/1991, cheltuieli de judecată.
În motivarea cererilor s-a susținut că reclamanta SCDS se face vinovată de nerespectarea obligațiilor asumate prin contract de a asigura liniștita și utila folosință a spațiului închiriat; locatorul nu a dat curs solicitărilor R. B. privind remedierea problemelor ce au intervenit în timp cu privire la utilizarea corespunzătoare a spațiului; s-a mai arătat că începând cu data de 02.07.2012, în contextul neînțelegerilor apărute a avut loc închiderea abuzivă a spațiului comercial.
Sub aspectul întâmpinării s-a invocat excepția de neexecutare a contractului, reclamanta fiind aceea care nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, raportat la art. 1420 Cod civil, așa cum dispozițiile acestuia se regăsesc circumstanțiate în art. 25.23 și art. 3.1 din contractul părților.
S-a susținut că SDCS a blocat libera circulație a clienților în zonele comune din fața spațiului închiriat și a afectat vizibilitatea fațadei spațiului închiriat, a permis instalarea unor construcții temporare fapt ce a avut drept consecință afectarea vizibilității fațadei spațiului închiriat.
S-a mai susținut că spațiul închiriat s-a dovedit impropriu utilizării conform scopului urmărit de R. B., prezentând infiltrații care se datorau unor probleme structurale ale clădirii, aspect recunoscut de către reclamantă prin corespondența purtată de părți; faptul că temperatura în birouri scade drastic, fiind necesare mai multe ore și încălzire suplimentară pentru a obține o temperatură confortabilă.
Sub aspectul cererii reconvenționale au fost invocate dispozițiile art. 7, art. 8 alin. 1 și art. 41 pct. 2 lit. d Legea 82/1991, învederând refuzul reclamantei de a permite accesul în spațiul comercial în vederea inventarierii tuturor bunurilor mobile aparținând R. B..
Prin întâmpinarea, formulată la 11.12.2012, . a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; în subsidiar s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
S-a învederat că, potrivit contractului de închiriere din 09.08.2006, așa cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr. 1 art. 3, . s-a obligat să pună la dispoziția proprietarului scrisoarea de garanție bancară emisă de Alpha Bank, în termen de 5 zile de la data semnării actului, obligație îndeplinită întocmai de pârâtă care a constituit garanția și a pus la dispoziția proprietarului SGB nr. BBDIGT08- 4610/19.12.2008, pentru suma de 245.400 euro, prelungită succesiv conform art. 6.2 din contractul de închiriere, scrisoare de garanție neexecutată de reclamantă în termenul de valabilitate.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive s-a susținut că pârâtei nu îi incumbă obligația de garanție invocată de SDCS, acesta nefiind parte în contractul de închiriere; prin semnarea actului adițional nr. 1 la contratul de închiriere, Mobexpert Holding nu s-a obligat alături de debitorul principal la executarea plății chiriei .
Mobexpert Holding, s-a susținut nu are calitatea de debitor solidar și nici de fidejusor al R. B., nefiind parte în contractul de închiriere ; raportat la art. 1656 cod civil potrivit căruia fidejusiunea trebuie să fie expresă și nu se poate întinde peste marginile în care s-a contractat, față de cele convenite prin actul adițional nr. 1 nu rezultă în mod evident că partea și-ar fi asumat calitatea de fidejusor, ci doar o obligație de a face, de apune la dispoziția locatorului SGB, obligație de altfel îndeplinită.
Cu privire la fondul cauzei, față de argumentele invocate în cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat atragerea răspunderii ”mediate” a pârâtei, raportat la preambulul actului adițional nr. 1, prin care obligația de constituire a garanției a fost motivată de calitatea de asociat majoritar a pârâtei la . și la intenția de sprijinire a dezvoltării afacerilor acestei societăți s-a susținut că indiferent de rațiunile care au determinat constituirea garanției, pârâta nu poate fi ținută pentru mai mult decât obligația de a face asumată și executată.
S-a mai susținut că în cauză nu poate fi aplicabile dispozițiile art. 974 cod civil întrucât, în temeiul contractului R. B. nu are față de Mobexpert Holding nici un drept care să poată fi valorificat de SDCS în cadrul unei acțiuni oblice.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională SDCS a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, obligarea R. B. la plata cheltuielilor de judecată.
În esență s-a susținut că potrivit clauzelor contractului de închiriere, locatarul este îndreptățit la închiderea spațiului comercial și sechestrarea mărfurilor în condițiile neîndepliniri de către locatar a propriilor obligații de plată a contravalorii chiriei.
De asemenea, s-a arătat că nu locatarul a fost acela care a dispus închiderea spațiului comercial ci însăși pârâta a montat un anunț în data de 02.07.2012 prin care făcea cunoscută decizia închiderii spațiului comercial.
Exercitarea dreptului de retenție s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1730 pct. 1 cod civil, art. 25.12, art. 25.15; art. 25.18 și 25.21 din contractul de închiriere.
În răspunsul la întâmpinarea formulată de . s-a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
S-a arătat că obligația asumată prin actul adițional nu a constat doar în constituirea și predarea scrisorii de garanție bancară, neputând fi reținute argumentele potrivit cărora pârâta nu este parte în contractul de închiriere, constituirea garanției fiind doar unul din modurile prin care această parte a înțeles să își asume obligații față de locator.
În acest sens s-a prevalat reclamanta de modalitatea de formulare a clauzei contractuale ” inclusiv prin garantarea executării obligațiilor ce ar reveni Mobexpert B. SRL ”.
Prin încheierea de la 08.03.2013, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că există identitate între pârâtă și persoana în raport de care reclamanta urmărește valorificare pretențiilor .
Prin sentința civilă nr. 3528/26.04.2013 Tribunalul București a admis în parte cererea de chemare în judecată ; a admis cererea reconvențională; a obligat pârâta reclamantă și pârâta . plata în solidar a sumei de 1.099.784,64 lei debit restant ; a obligat pârâta reclamantă . plata sumei de 5.354.589,11 lei debit restant; a obligat pârâta reclamantă la plata sumei de 6.454.373,75 lei penalități de în întârziere aferente debitului principal datorat; a obligat reclamanta pârâtă să permită accesul în spațiul în suprafață de 10.225 mp în vederea efectuării inventarului anual.
A obligat părțile la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul motivării a reținut instanța cu privire la cererea principală valabilitatea închirierii, certitudinea și exigibilitatea debitului pretins cu titlul de chirie restantă, pentru perioada 09. 2011 – 08. 2012 pentru care au fost emise facturi fiscale în valoare totală de 6.454.373,75 lei, sumă de altfel necontestată de către pârâtă sub aspectul cuantumului.
A fost înlăturată excepția de neexecutare, instanța apreciind că nu există legătură cauzală între organizarea mini - târgurilor de sărbători în spațiile comune și scăderea vânzărilor, în condițiile în care reclamanta nu a produs probe din care să rezulte diminuarea vânzărilor în perioadele în care accesul clienților în magazin ar fi fost afectat.
Cu privire la pagubele produse ca urmare a scurgerilor și infiltrațiilor a reținut instanța incidența dispozițiilor art. 16. 1 alin. 5 din contractul părților potrivit căruia locatarul a renunțat la orice recurs împotriva proprietarului motivat de scurgeri, infiltrații, umiditate sau alte circumstanțe asemănătoare asumându-și obligația de a lua măsuri contra acestor riscuri.
De asemenea, a avut în vedere instanța și faptul că pentru a fi reținută excepția de neexecutare, neexecutarea fie și parțială trebuie să fie suficient de importantă pentru a justifica refuzul de îndeplinire a obligației corelative.
Astfel, refuzul de a achita chiria lunară de 81.800 euro pentru spațiul comercial în suprafață de 10.225 mp, determinat de producerea unor infiltrații sporadice cauzate de condițiile meteorologice defavorabile, și respectiv înlăturarea sporadică a clientelei nu a fost apreciat ca reprezentând o neexecutare a obligațiilor contractuale ale reclamantei cu consecința înlăturării obligațiilor corelative.
A fost avut în vedere și faptul că, dată fiind modalitatea în care s-a convenit plata prin art. 5 .2.2, și anume în lunar și avans neexistând simultaneitate de executare a obligațiilor nu mi poate fi opusă excepția de neexecutare, întrucât cele două obligații reciproce nu trebuie executate simultan.
Cu privire la plata penalităților de întârziere, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 27 din contractul părților precum și prevederile art. 4 alin. 1 raportat la art. 1 alin. 1 Legea 469/2002 stabilind în sarcina locatarei penalități limitate la valoarea debitului principal în cuantum de 6.454.373,75 lei.
Referitor la cererea îndreptată împotriva pârâtei . a reținut instanța calitatea de garant raportat la art. 1652 Cod civil, urmare a însușirii prin semnătură a actului adițional nr. 1 la contractul de închiriere, în determinarea întinderii obligației dând eficiență scrisorii de garanție bancară, emisă pentru 245.400 euro, cu valabilitate până la data de 18.12.2011.
Cu privire la cererea reconvențională au fost avute în vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 și art. 41 pct. 2 lit. d Legii 82/1991.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel părțile.
În apelul său reclamanta Societatea de D. Comercială Sudului SRL a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând schimbarea în parte în sensul obligării pârâtelor în solidar la plata debitului principal în cuantum de 6.454.333,75 RON; obligarea pârâtei Mobexpert Holding la plata sumei de 6.454.333,75 RON penalități de întârziere; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată; anularea obligației stabilită în sarcina reclamantei de a permite accesul pârâtei R. B. în fostul spațiu închiriat în vederea inventarierii activelor conform legii contabilității.
Primul motiv a privit greșita soluționare a cererii formulate împotriva .>
S-a arătat că în mod corect instanța a constatat calitatea de fidejusor a pârâtei, însă a reținut constituirea unei garanții limitate la valoarea scrisorii de garanție bancară, în condițiile în care conform art. 6.6 din contract scrisoarea de gar5anței emisă de pârâtă conform contractului era de tip Revolving, ceea ce implica alimentarea după fiecare tragere până la valoarea inițială, aspect din care decurge lipsa unei clauze de limitare a răspunderii câtă vreme mecanismul scrisorii implica reîntregirea constantă a sumei garantate până la acoperirea integrală a datoriilor scadente.
S-a solicitat înlăturarea beneficiului dispozițiilor art. 1654 alin. 2 cod civil întrucât acest aspect nu a fost menționat explicit și nu rezultă din cuprinsul convenției părților, în cauză Actul adițional nr. 1 ci, dimpotrivă așa cum s-a menționat în preambulul actului intenția manifestă a pârâtei a fost aceea de a garanta în întregime datoriile R. B. așa cum acestea decurgeau din contractul de închiriere.
S-a prevalat apelanta și de faptul că în cuprinsul convenției nu a fost menționată suma garantată prin scrisoarea de garanție, precum și faptul că pârâta a acceptat menționarea clauzei finale referitoare la menținerea clauzelor și condițiilor din contractul de închiriere, raportat la care se poate aprecia că manifestarea de voință a purtat asupra garantării raportului juridic preexistent.
S-au adus critici si cu privire la omisiunea instanței de a cerceta răspunderea mediată a pârâtei Mobexpert Holding față de R. B. invocată pe calea acțiunii oblice în temeiul art. 974 cod civil.
Acesta în condițiile în care erau întrunite cerințele impuse de lege și anume inactivitatea debitoarei în relația cu Mobexpert Holding, în sensul că nu a solicitat executarea obligației de garanție; interesul serios și legitim pentru intentarea acțiunii constând în recuperarea datoriilor, față de imposibilitatea vădită a debitoarei de a achita datoriile scadente; existența unei creanțe certe lichide și exigibile.
S-a apreciat că, în mod greșit instanța a reținut ca inadmisibilă acțiunea oblică constatând că împotriva fidejusorului creditorul are o acțiune directă, fapt ce nu exclude formularea acțiunii oblice.
Cu privire la obligația stabilită în sarcina apelantei de a permite accesul R. B. în spațiul comercial în vederea efectuării inventarului prevăzut de Legea contabilității s-a susținut că pârâta reclamantă nu a probat existența bunurilor aflate în spațiul comercial, reținerea bunurilor constituind un element de presiune pentru SDCS de a obține plata de la locatar, acceptat de către acesta prin contract și de altfel prevăzut de lege.
Încuviințarea măsurii, s-a susținut implică nesocotirea clauzelor contractului de închiriere cu încălcarea art. 969 cod civil.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969, art. 970, art. 1073 cod civil, dispozițiile Legii 85/2006.
În apelul său . a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii cererii de chemare în judecată .
În esență s-a susținut că, în mod greșit prima instanță a respins excepția de neexecutare a contractului, reclamanta SDCS fiind aceea care nu și-a îndeplinit propriile obligații, neasigurând folosința liniștită și utilă a spațiului închiriat.
S-a prevalat apelanta de dispozițiile art. 1420 Cod civil, art. 25.23 și art. 3.1 din contract.
În mod nejustificat, s-a susținut, prima instanță a lipsit de valoare probatorie înscrisurile depuse la dosarul cauzei cu privire la corespondența părților din cuprinsul cărora rezulta faptul că SDCS și-a încălcat obligațiile ce îi reveneau constând în îndepărtarea construcțiilor temporare, amplasarea târgului organizat cu prilejul sărbătorilor de iarnă în fața spațiului închiriat constituind o încălcare a obligațiilor principale asumate de locator.
De asemenea, corespondența părților referitor la inconvenientele create în utilizarea corespunzătoare a spațiului închiriat ca urmare a infiltrațiilor de apă recurente în subsolul spațiului închiriat.
Referitor la argumentele reținut de prima instanță s-a arătat că tocmai cuantumul ridicat al chiriei, raportat la inconvenientele create justifică refuzul de plată, încălcarea obligațiilor corelative fiind suficient de importantă.
În apelul său pârâta . (actual . Holding SRL) a criticat, de asemenea sentința civilă pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut, cu prioritate greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, rezultat al interpretării eronate a dispozițiilor art. 973 cod civil potrivit cărora convențiile nu au efect decât între părțile contractante.
Obligația de garanție nu incumbă pârâtei ca urmare a faptului că acesta nu este parte în contractul de închiriere, prin semnarea actului adițional pârâta nedevenind parte în contractul de închiriere.
Pârâta nu și-a asumat, sub nici o formă, obligația de a garanta executarea obligațiilor ce ar incumba R. B., în temeiul contractului de închiriere, astfel că dispozițiile art. 6.1 din contract nu îi sunt opozabile, neavând nici calitatea de debitor solidar și nici pe aceea de fidejusor.
Prin actul adițional la contractul de închiriere, partea și-a asumat o obligație de a face, de a pune la dispoziția locatorului scrisoarea de garanție bancară, obligație de altfel îndeplinită, în condițiile neexecutării acesteia de către beneficiar în termenul de valabilitate nefiind ținut a răspunde nici măcar în limitele sumei de 245.400 euro.
Prin întâmpinarea formulată la 03.02.2014, Societatea de D. Comercial Sudului SRL a solicitat respingerea apelurilor formulate de . ca nefondat pentru argumente identice celor deja consemnate.
Prin întâmpinarea formulată la 09.12.2013 . și . au solicitat respingerea apelului formulat de către reclamantă ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea apreciază apelurile nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul formulat de către reclamanta Societatea D. Comercial Sudului în limitele învestirii, sintetizând motivele de apel invocate apreciază că prima instanță a procedat la o corectă interpretare a actului dedus judecății stabilind natura raporturilor juridice stabilite între Mobexpert Holding ( R. Investement& Management) pe de o parte și debitoarea R. B. și creditoarea SDCS pe de altă parte, urmare a semnării Actului adițional nr. 1 la contractul de închiriere din 09. 08.2006.
Astfel prin Actul adițional nr. 1 la contractul de închiriere din data de 09.08.2006 s-a convenit pe lângă preluarea drepturilor și obligațiilor asumate de Mobexpert P. de către Mobexpert B., în considerarea calității de asociat majoritar a . Mobexpert B. cu scopul sprijinirii dezvoltării afacerilor societății, garantarea executării obligațiilor ce ar reveni acestei societății din contractul de închiriere.
Obligația asumată a fost circumstanțiată prin art. 3 al actului adițional:
” În vederea garantării executării obligațiilor asumate de . prin semnarea actului adițional, . pune la dispoziția proprietarului scrisoarea de garanție bancară emisă în termen de 5 zile de la semnarea actului”.
Referitor la modalitatea de garantare a contractului, prin art. 6. din contractul de închiriere s-a convenit asupra Depozitului de Garanție, urmând ca locatarul, în cauză R. B. să remită o în original o SGB prin care să garanteze valoarea în Euro reprezentând chiria pe 6 luni.
Prin art. 6.1 alin. 6 s-a prevăzut în sarcina locatarului, cu o lună înainte de expirarea SGB în vigoare remiterea unei noi scrisori sau prelungirea scrisorii inițiale.
Prin art. 6.2, pentru garantarea tuturor obligațiilor din perioada cuprinsă între data semnării contractului și data predării spațiului către locatar s-a convenit remiterea unei alte SGB emisă pentru suma de 245 400 EURO reprezentând contravaloarea a trei luni de chirie, potrivit art. 6.2 alin. 3 perioada de valabilitate a scrisorii trebuind să acopere perioada cuprinsă între data emiterii sale și data predării spațiului către locatar.
A rezultat că în considerarea art. 6.2 din contractul de închiriere, Mobexpert Holding a emis două SGB nr. S115155/20.12.2007 pentru suma de 245 400 Euro cu termen de valabilitate 20.12.2007 – 01.07.2008 și nr. BBDIGT 08 – 4610/19.12.2008 cu termen de valabilitate 19.12.2008 – 18.12.2009, prelungit până la 18.12.2010 și, ulterior la 18.12.2011( filele 197 - 200 vol. I fond)
În conformitate cu art. 4 alin. 1 și 3 din SGB scrisoarea de garanție este valabilă până la data prevăzută expres, în cauză 18. 12.2010 și expiră în totalitate și automat dacă cererea de plată proprietarului nu este remisă băncii emitente, scrisoarea devenind în mod automat nulă și neavenită după expirarea termenului de valabilitate.
Locatara R. B. a încetat să plătească chiria începând cu luna septembrie 2011, la data de 02.07.2012 abandonând spațiul comercial închiriat, montând un afiș publicitar prin care informa clienții că magazinul se închide.
SDCS nu a formulat cerere de plată în cadrul termenului de valabilitate precizat în scrisoarea de garanție bancară, așa cum acesta a fost prelungit, respectiv până la data de 18.12.2011.
Din cele mai sus consemnate rezultă că Mobexpert Holding a garantat în temeiul art. 6.2 din contract pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor cuprinse între data semnării contractului și data predării spațiului comercial, predare care a avut loc la 18.11.2009, însă ca urmare a prelungirii ulterior, cu acceptul tacit al proprietarului, în condițiile în care nu s-a probat emiterea SGB conform art. 6.1 din contract, rezultă că pârâta a înțeles să garanteze plata contravalorii a trei chirii lunare în cuantum de 245 400 EURO până la data de 18.12.2011.
Referitor la calitatea de fidejusor pentru obligațiile asumate prin contract de către R. B. în integralitatea lor, conform art. 1652 Cod civil cel ce garantează o obligație se leagă către creditor de a îndeplini însuși obligația pe care debitorul nu o îndeplinește, în condițiile art. 1654 alin. 2 Cod civil garanția astfel constituită poate fi însă numai pentru o parte a datoriei și în condiții mai puțin oneroase.
Chestiunea în litigiu poartă cu prioritate asupra caracterului autonom al scrisorii de garanție, în ce măsură acesta se subsumează fidejusiunii.
Scrisoarea de garanție, angajament irevocabil și necondiționat prin care garantul se obligă să achite o sumă de bani a fost calificată, în doctrină ca fiind un contract distinct de fidejusiune, garanție personală prin care executarea debitorului este garantată, în principiu, prin afectarea întregului patrimoniu, cu consecința măririi dreptului de gaj general al creditorului.
Prin urmare SGB reprezintă o modalitate de garantare în sine, cu trăsături specifice, deosebite de cele ale fidejusiunii, printre cele mai semnificative fiind lipsa efectelor accesorialității față de obligația raportului primar.
Consecința emiterii SGB constă în asumarea unei obligații noi, de plată în condițiile expres stipulate, obligație distinctă și autonomă de obligația principală, constituită în considerarea obligației principale, nu o acoperă în integralitate ci este strict limitată sub aspectul obiectului, la suma de bani pe care emitentul trebuie să o plătească și în timp, de expirarea termenului stipulat de părți.
În timp ce fidejusiunea implică garantarea de către fidejusor a obligațiilor asumate de debitorul garantat cu toate bunurile prezente și viitoare, aflate în patrimoniul său, emiterea scrisorii de garanție obligă garantul strict în limita obiectului indicat în cuprinsul său, suma menționată și în limita perioadei de valabilitate.
Astfel, din termenii Actului adițional nr. 1 la contractul de închiriere de la 09.08.2006 coroborat cu prevederile SGB mai sus menționate nu rezultă faptul că Mobexpert Holding a consimțit constituirea unei garanții personale supusă dispozițiilor art. 1652 și art. 1654 cod civil, de esența contractului de fidejusiune fiind manifestarea expresă a voinței, în termeni clari care să excludă echivocul.
Dimpotrivă a rezultat, față de conținutul art. 6.2 din contractul de închiriere că s-a garantat inițial îndeplinirea obligațiilor asumate până la predarea spațiului comercial, și ulterior acestei date, în condițiile prelungirii valabilității scrisorii de garanție, plata contravalorii a trei chirii lunare, în cuantum de 245 400 Euro, până la data de 18.12.2011 exclusiv prin emiterea unei scrisori de garanție bancară.
Cu privire la caracterul scrisorii de garanție de tip Revolving sau de tip non revolving, prin contract art. 6, art. 6.1 și art. 6.2 s-a convenit, cu o lună înainte de împlinirea termenului de valabilitate fie prelungirea scrisorii de garanție inițiale, pentru situația în care nu a fost executată, fie remiterea unei noi scrisori de garanție; în cazul executării parțiale urmând a fi reîntregită garanția în maxim o săptămână de la executare.
De esența SGB tip revolving este reîntregirea cu valoarea corespunzătoare la scadență, diminuare sau anulare, în cauză rezultând că părțile au optat pentru SGB revolving numai pentru situația diminuării valorii.
Din probatoriul administrat a rezultat că pe tot parcursul termenului de valabilitate proprietarul nu a formulat cerere de plată, astfel că nu a operat o diminuare a valorii constituite garanție.
Chiar și așa fiind acceptarea unei SGB revolving nu are drept consecință modificarea limitelor garanției astfel cum acesta a fost constituită inițial și nici nu poate fi interpretată în sensul garantării nelimitate a obligațiilor izvorâte din contractul de închiriere, limita de sumă fiind aceiași de 245.400 euro, cu același termen de valabilitate 18.12.2011.
În consecință, din cuprinsul Actului adițional nr. 1 la Contractul de închiriere de la 09.08.2006, din cele consemnate în Preambul referitor la asumarea obligației de garantare a contractului, obligația circumstanțiată prin art.3 nu rezultă constituirea unei garanții personale conform art.1654 Cod civil ci exclusiv obligația de remitere a unei scrisori de garanție bancară cu respectarea art. 6 din contract, obligație îndeplinită de către Mobexpert Holding.
Cu privire la criticile purtând asupra omisiunii de analizare a cererii de atragere a răspunderii mediate a Mobexpert Holding față de R. B. cerere întemeiată pe dispozițiile art. 974 cod civil, potrivit cărora creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor pentru valorificarea unui drept care aparține debitorului.
Una din condițiile esențiale, de admisibilitate ale acțiunii subrogatorii constă în probarea existenței în patrimoniul debitorului, în cauză R. B. a unui drept de creanță împotriva Mobexpert Holding SRL, drept care datorită pasivității debitoarei poate rămâne nevalorificat.
În motivarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 974 cod civil reclamanta s-a raportat la un prezumtiv drept de creanță conferit de cele menționate în Preambulului Actului adițional la Contractul de închiriere de la 09.08.2006, mențiuni interpretate de parte în sensul asumării unei obligații generale de garantate cu valoarea constituirii cauțiunii.
Fidejusiunea nu poate lua naștere decât prin convenția încheiată între fidejusor și creditor, fie și fără știrea debitorului principal, convenție prin care obligația de garantare cu întreg patrimoniul să rezulte cu claritate, fără echivoc.
Rezultă că prin contractul de fidejusiune nu se nasc drepturi în patrimoniul debitorului R. B., ci exclusiv în patrimoniul creditorului SDCS, astfel că acesta nu are deschisă calea acțiunii subrogatorii întemeiate pe dispozițiile art. 974 cod civil, ci doar calea acțiunii directe
Cu privire la cel de al doilea motiv al apelului formulat de reclamantă, constată că acesta prevalându-se de dispozițiile art. 1730 pct. 1 cod civil și art. 25 .12, art. 25.15., art. 25.18 și art. 25. 21 din contractul de închiriere a reținut și sechestrat bunurile și mărfurile locatarului, fără a produce procesul verbal de instituire a sechestrului.
Dreptul de retenție, recunoscut de lege și de cocontractant însă nu este în contradicție cu dreptul și obligația proprietarului bunurilor sechestrate de a inventaria bunurile cu respectarea legislației contabile în vigoare.
În consecință, raportat la art. 296 c.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul formulat de către reclamanta Societatea D. Comercial Sudului.
Examinând apelul formulat de către R. B. SRL constată că în motivarea acestuia a fost reiterată excepția de neexecutare examinată exhaustiv de către prima instanță.
Invocarea excepției de neexecutare își găsește suportul juridic în interdependența și reciprocitatea obligațiilor din contractul sinalagmatic, urmare a faptului că fiecare dintre obligații își află cauza juridică în obligația corelativă.
Pentru a opune cu succes excepția de neexecutare este esențial, așa cum justificat s-a reținut în sentința atacată, pe de o parte ca executarea obligațiilor să fie simultană iar din partea cocontractantului să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă.
Refuzul de a mai achita chiria în cuantum de 81.000 Euro/lună pentru perioada septembrie 2011 – iulie 2012 a fost determinat cu precădere de montarea unor construcții temporare pe durata sărbătorilor de iarnă noiembrie 2011 – ianuarie 2012, de existența unor infiltrații la subsolul spațiului comercial precum și a temperaturilor scăzute în aceeași perioadă.
Apreciem că întemeiat instanța a înlăturat aceste argumente, chiar și în situația în care existența inconvenientelor rezulta fără tăgadă din materialul probator administrat și nu a fost contestată de reclamanta, întrucât acestea nu sunt suficient de importante pentru a determina refuzul plății chiriei pentru un spațiu de_ mp nici pentru perioada noiembrie 2011 – ianuarie 2012, cu atât mai puțin timp de 11 luni.
În consecință, raportat la art. 296 c.pr.civ va respinge apelul formulat de R. B. SRL ca nefondat.
Cu privire la apelul formulat de către Mobexpert Holding (Retal Investement & Management) reține următoarele:
Analizând prioritar excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la actul adițional nr. 1 la contractul de închiriere încheiat la 09.08.2006, semnat de parte, act prin care și-a asumat obligația de a emite scrisoare de garanție bancară constată că în mod corect prima instanță a apreciat neîntemeiată excepția reținând identitatea dintre persoana acționată în judecată și persoana în raport de care reclamanta urmărește valorificare pretențiilor .
Cu privire la criticile privind calificarea greșită a naturii juridice a obligației asumate prin Actul adițional, cu consecința asimilării scrisorii de garanție bancară fidejusiunii, față de cele deja consemnate cu prilejul analizării apelului formulat de reclamanta SDCS apreciază că în mod greșit instanța a calificat raporturile stabilite prin art. 3 din Actul adițional ca fiind de fidejusiune, supuse dispozițiilor art. 1654 cod civil și art. 1657 cod civil.
Rezultă cu evidență atât din cuprinsul Actului adițional, preambul coroborat cu art. 3 că .-a exprimat intenția de a garanta exclusiv prin emiterea unei scrisori de garanție, faptul că acesta a fost emisă și acceptată de proprietar în considerarea art. 6.2 inițial, pentru ca apoi, după predarea spațiului comercial locatarului, în condițiile art. 6.1 în limita a trei chirii.
Așa cum am reținut anterior SGB instrument de garantare autonom are o existență proprie, independentă de obligația pe care o garantează, limitele acesteia nu pot fi stabilite prin raportare la obligația principală, rezultă exclusiv din cuprinsul înscrisului constatator, redactată în termeni clari, atât cu privire la intenția părților de a constitui o garanție autonomă cât și cu privire al condițiile plății.
Întrucât prin art. 4 alin. 1 și 3 s-au stipulat în termeni fără echivoc condițiile plăți își termenul de valabilitate al scrisorii bancare precum și consecințele neintroducerii cererii de plată înlăuntrul acestuia ” scrisoarea de garanție devine în mod automat nulă și neavenită după expirarea termenului de valabilitate ,indiferent dacă documentul este sau nu restituit” apreciem că ulterior datei de 18.12.2011 reclamanta nu mai poate solicita obligarea Mobexpert Holding (R. Investement & Management) la plata sumei de 245 400 Euro.
În consecință, raportat la art. 296 c.pr.civ. va admite apelul . Investement & Management), va schimba în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de Societatea D. Comercial Sudului împotriva Mobexpert Holding ca nefondată; va înlătura și obligare la plata cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina acestei părți ; va respinge apelurile formulate de Societatea De D. Comercial Sudului SRL și ..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de S.C. R. I. & MANAGEMENT HOLDING S.R.L. (fost MOBEXPERT HOLDING S.R.L.), cu sediul ales la S.C.A.”Țuca, Z. și Asociații”, din București, .. 4-8, Clădirea America House, Aripa de Vest, etajul 8, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.3528 din 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că înlătură dispozițiile privind obligarea în solidar cu S.C. R. B. S.R.L. la plata sumei de 1.099.784,64 lei și la plata în solidar a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 15.113,85 lei.
Respinge apelurile formulate de S. D. COMERCIAL SUDULUI (SDCS) S.R.L., cu sediul ales la S.C.A. Gilescu, V., Nathanzon & Partenerii, din București, .-72, Polonă 68 Business Center, ., și S.C. R. B. S.R.L., cu sediul ales la S.C.A.”Țuca, Z. și Asociații”, din București, .. 4-8, Clădirea America House, Aripa de Vest, etajul 8, sector 1, ca nefondate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă apelanta S.D.C.S. la plata cheltuielilor de judecată, aferente apelului S.C. R. I. & MANAGEMENT HOLDING S.R.L. în cuantum de 7.276,50 lei.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. S. A. S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.S.M.C./05.03.2014
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București
Președinte: M. M.
| ← Radiere. Decizia nr. 261/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 883/2014.... → |
|---|
