Pretenţii. Decizia nr. 1172/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1172/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 1912/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 472/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.1172
Ședința publică de la 15.05.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. C. C.
Judecător C. M. N.
Judecător G. F. I.
Grefier P. I. L.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă . administrator judiciar EURO INSOL SPRL împotriva Deciziei civile nr.53/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. Z. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare față de lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei se prezintă intimatul - reclamant prin avocat E. F. cu împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 27 dosar, reecurenta – pârâtă.
Intimatul - reclamant, prin avocat, depune la dosar întâmpinare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul - reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică cu trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că instanța competentă material pentru a judeca prezenta pricină este Tribunalul București și nu Judecătoria Sectorului 4 București întrucât caracterul comercial al obiectului rezidă din faptul că acesta este purtat între comercianți, una dintre părți fiind o societate comercială, și totodată pentru că valoarea de 311.000 lei ce reprezintă obiectul cauzei este superioară celei 100.000 lei cuprinsă în art.2 din Cod de procedură civilă.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele :
1). P. Decizia civilă nr.53/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Civilă în dosarul nr._ s-a admis apelul formulat de apelantul S. Z. împotriva Sentinței civile nr.8440/02.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în contradictoriu cu intimata .-a anulat sentința atacată, s-a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, s-a reținut cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul București – Secția a VI a Civilă și a fost înaintată cauza spre repartizare aleatorie președintelului instanței.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
„Potrivit art.159 și art.159 indice 1 C.pr.civ., așa cum acesta era în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, necompetența materială este de ordine publică și poate fi invocată în orice stare a pricinii.
Tribunalul reține că apelantul-reclamant S. Z. a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 311.000 lei, reprezentând prețul imobilului, situat in București, ., sector 5, precum si suma de 311.000 lei ce reprezintă indicele de inflație, calculat de la data plații si pana la restituirea efectiva.
Acest bun a fost achiziționat de către apelantul – reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 648 din 24 mai 2002. Cum prin sentința comerciala nr._/23.12.2004, pronunțata in dosarul nr.7386/2003, Tribunalul București a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat, iar ulterior prin sentința civila nr.603/27.03.2008 a fost obligat să lase imobilul în deplina proprietate și posesie a pârâtei, apelantul a solicitat concursul instanței pentru a dispune restituirea prețului achitat.
Astfel se observă că prezenta cauză are la bază contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 648 din 24 mai 2002 prin care reclamantul a dobândit activul pârâtei compus din magazie centrală și teren adiacent ca urmare a câștigării licitației organizată în baza OG nr. 88/1997.
Instanța nu poate reține apărările intimatei cu privire la caracterul civil al acestui contract din moment ce Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în decizia nr. 1518/25.04.2007 cu putere de lucru judecat caracterul comercial al acestui contract, făcând în speță aplicabilitatea dispozițiilor art. 56 din Codul comercial.
Stabilit fiind cu titlu irevocabil caracterul comercial al contractului, în cauză devin incidente dispozițiile art. 2 alin 1 lit a Cod procedura civila, (forma in vigoare la data sesizarii instantei de fond), care prevăd că tribunalul judeca in prima instanța procesele si cererile in materie comerciala al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei.
Tribunalul reține pe de o parte, caracterul comercial al litigiului, iar pe de altă parte, faptul că obiectul cererii este superior valorii de 100 000 de lei.
În consecință, constatând că prima instanță a soluționat litigiul cu încălcarea competenței materiale, iar sentința pronunțată este lovită de nulitate absolută în condițiile art.105 alin.1 C.pr.civ., Tribunalul va considera întemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, iar în temeiul art.297 alin.2 C.pr.civ., va admite apelul, va anula sentința atacată și va reține cauza spre competentă soluționare în fond.
Dosarul va fi înaintat spre repartizare aleatorie, conform art.95 și urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești”.
2). Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata – pârâtă . admiterea recursului, casarea deciziei atacate și respingerea apelului formulat de reclamantul S. Z..
În motivarea recursului s-a învederat că Încheierea pronunțată la data de 21.05.2013, Tribunalul București - Secția a VII a Civilă a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva ..
S-a indicat că, potrivit art.36 din Legea nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendâ de drept toate acțiunile judiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului.
S-a susținut că, având în vedere prevederile legii insolvenței, se impune suspendarea litigiului.
S-a mai menționat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de vânzare cumpărare intervenit între . numitul S. Z..
S-a precizat că problema determinării competenței materiale este generată de comercialitatea sau nu a actului juridic de vânzare - cumpărare încheiat între apelantul - reclamant S. Z. și ..
S-a învederat că societatca V. nu are în cuprinsul obiectului său de activitatea vânzarea de imobile, acest imobil fiind vândut în anul 2002, când acționar majoritar la . era Statul Român.
S-a arătat că vânzarea s-a făcut în conformitate cu prevederile legislației din acea perioada (2002) respectiv OG nr.88/1997 privind vânzarea bunurilor aparținând unităților de stat, la care Statul Român este acționar majoritar prin licitație publică cu strigare.
S-a concluzionat că operațiunea a fost una cu caracter administrativ, vânzarea la licitație publică a bunurilor aparținând unităților cu capital majoritar de stat și în prezent și atunci era guvernată de legea achizițiilor publice.
S-a susținut că raționamentul tribunalului prin care a admis apelul reclamantului S. Z. a fost acela ca toate instanțele de judecată, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.1518/25.04.2007, care au judecat acest litigiu au fost instanțe de natură comercială, deci, de aici rezultă comercialitatea contractului.
În drept, s-au invocat dispozitiile art.299 și art.304 pct.8 Cod de procedură civilă de la 1865.
3). La termenul de judecată din data de 15.05.2013, intimatul – reclamant S. Z. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că în mod corect Tribunalul București a admis apelul intimatului, întrucât, potrivit art.2 al.1 lit.a Cod procedura civila, tribunalul judecă în prima instanta procesele si cererile in materie comerciala al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei.
S-a menționat că, așa cum a reținut și Tribunalul București, este de necontestat caracterul comercial al prezentei cauze (obiectul acțiunii are la baza un contract comercial, una dintre parti este comerciant), în acest sens fiind și Decizia nr.1518/25.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat cu putere de lucru judecat caracterul comercial a cauzei.
S-a precizat că, față de împrejurarea ca in prezenta cauza s-a solicitat obligarea paratei la restituirea unei sume mai mari de 100.000 lei, ( respectiv suma de 311.000 lei, actualizata cu indicele de inflație), apare ca evidenta necompetenta materiala a Judecătoriei Sectorului 4 București și, prin urmare, în raport de art.2 al.1 lit.a din Vechiul Cod de procedura civila care prevede că tribunalul judeca in prima instanta procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, competentă material să soluționeze cauza este Secția a IV a a Tribunalului București.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.115 Cod de procedură civilă de la 1865.
4). În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
5). Analizând recursul declarat, raportat la dispozițiile art.304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În primul rând, trebuie observat că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865.
Astfel, potrivit art.3 al.1 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acestuia.
Totodată, art.3 al.2 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, prevede că procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, (.....) înainte de . Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată.
În cauză, cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 23.04.2010 (data poștei), anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă și a Legii nr.76/2012 (15.02.2013).
P. urmare, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, conform art.3 al.2 din Legea nr.72/2012.
În al doilea rând, nu poate fi reținută susținerea recuretei – pârâte referitoare la incidența dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 în cursul judecării prezentului recurs.
Potrivit art.36 din Legea nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Din interpretarea dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006 rezultă că o acțiune judiciară se suspendă de drept doar dacă prin exercitarea ei se urmărește realizarea unei creanțe împotriva debitorului sau asupra bunurilor sale.
Trebuie observat că noțiunea de acțiune civilă (judiciară) nu se rezumă doar la cererea de chemare în judecată, aceasta din urmă fiind doar una dintre formele concrete de manifestare a acțiunii civile.
P. urmare, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.36 din Legea nr.85/2006 trebuie verificată de fiecare instanță de judecată pe parcursul procesului (fond și căi de atac) prin raportate la forma concretă de manifestare a acțiunii civile (judiciare) care face obiectul judecății.
În speță, este vorba de judecarea unei cereri de recurs formulate de societatea debitoare aflată în insolvență împotriva unei decizii pronunțate în apel prin care s-a anulat sentința de primă instanță ca urmare a admiterii unei excepții de necompetență materială.
P. urmare, prin această cerere de recurs nu se urmărește de către un creditor realizarea unei creanțe împotriva debitoarei, ci aceasta din urmă dorește desființarea deciziei pronunțate în apel și menținerea sentinței primei instanțe prin care a fost respinsă cererea de obligare a sa la plata unei creanțe pretinse de intimatul – reclamant S. Z..
În aceste condiții, Curtea apreciază că dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 nu sunt incidente în cursul judecării prezentului recurs.
Raportat la soluția pronunțată în prezentul recurs, urmează ca, la o eventuală judecată în primă instanță a cererii de chemare în judecată, să se aprecieze de către instanța care va proceda la o astfel de judecată dacă sunt incidente dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006.
În al treilea rând, criticile recurentei – pârâte referitoare la hotărârea primei instanțe nu sunt întemeiate, nefiind incidente dispozitiile art.304 sau art.304/1 C..
În corect a reținut instanța de apel incidența dispozițiilor art.2 al.1 lit.a Cod de procedură civilă (forma în vigoare la data sesizării instanței).
Astfel, potrivit art.2 al.1 lit.a Cod de procedură civilă (forma în vigoare la data sesizării instanței), tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei.
P. urmare, pentru a fi aplicabile dispozițiile art.2 al.1 lit.a Cod de procedură civilă (forma în vigoare la data sesizării instanței) trebuie îndeplinite două condiții:
- să fie un proces / cerere în materie comercială
- obiectul litigiului să aibă o valoare de peste 100.000 lei.
Curtea apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite ambele condiții.
În ceea ce privește natura litigiului, prin Sentința comerciala nr._/23.12.2004 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Comercială în dosarul nr.7386/2003, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr.1518/25.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr._, s-a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.648/24.05.2002.
Ulterior, prin Sentința civilă nr.603/27.03.2008 a Tribunalului București – Secția a IV a Civilă, intimatul – reclamant a fost obligat să lase imobilul în deplina proprietate și posesie a recurentei – pârâtei.
În aceste condiții, prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze, intimatul - reclamant S. Z. a solicitat obligarea recurentei - pârâte la plata sumei de 311.000 lei, actualizată cu indicele inflației, reprezentând prețul imobilului achitat în baza contractului de vânzare – cumpărare nr.648/24.05.2002.
P. urmare, prezentul litigiu are la bază contractul de vânzare - cumpărare nr.648/24.05.2002, respectiv restituirea de către recurenta – pârâtă a prestațiilor executate de intimatul – reclamant în baza acestui contract.
P. Decizia nr.1518/25.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a reținut caracterul comercial al contractului de vânzare – cumpărare nr.648/24.05.2002, indicându-se că sunt aplicabile dispozițiile art.56 Cod comercial întrucât . o societate comercială și este vorba de un raport juridic unic (f.95 – 97 dosar nr._ al Judecătoriei Sectorului 4 București).
Această soluție referitoare la natura comercială a contractului de vânzare – cumpărare nr.648/24.05.2002 se impune cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză și nu mai poate fi pusă în discuție.
Mai trebuie remarcat că autoritatea de lucru judecat este total independentă de calitatea soluției pronunțate.
Chiar dacă o instanță ar considera că s-a săvârșit o greșeală de judecată într-o hotărâre anterioară, nu numai că nu poate să o îndrepte, dar trebuie ca în propria hotărâre să se conformeze lucrului judecat.
În aceste condiții, fiind stabilit cu autoritate de lucru judecat caracterul comercial al contractului de vânzare – cumpărare nr.648/24.05.2002, rezultă că prezentul litigiu are natură comercială întrucât are ca obiect restituirea de către recurenta – pârâtă a prestațiilor executate de intimatul – reclamant în baza acestui contract.
În ceea ce privește valoarea obiectului litigiului, Curtea constată că este de peste 100.000 lei din moment ce intimatul – reclamantul a solicitat obligarea recurentei - pârâte la plata sumei de 311.000 lei, actualizată cu indicele inflației.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile art.2 al.1 lit.a Cod de procedură civilă (forma în vigoare la data sesizării instanței), în mod corect instanța de apel a admis excepția necompetenței materiale și a reținut cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul București – Secția a VI a Civilă.
Pentru aceste considerente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prevăzute de art.304 coroborat cu art.3041 C., Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 C., urmează să respingă recursul formulat de recurenta – pârâtă . administrator judiciar EURO INSOL SPRL ca nefondat.
În ceea ce privește solicitarea intimatului – reclamant de trimitere a cauzei instanței competente să judece în fond pricina, Curtea constată că a fost învestită doar cu soluționarea unei cereri de recurs formulată de către recurenta – pârâtă.
Întrucât recursul urmează să fie respins, rămâne valabilă soluția pronunțată prin Decizia civilă nr.53/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Civilă în dosarul nr._ prin care s-a anulat sentința atacată, s-a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, s-a reținut cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul București – Secția a VI a Civilă și a fost înaintată cauza spre repartizare aleatorie președintelului instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă . administrator judiciar EURO INSOL SPRL (cu sediul ales în București, ..1 – 5, ., clădirea Opera Center I) împotriva Deciziei civile nr.53/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. Z. (cu domiciliul în București, ..13, ., ., sector 5) ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi 15.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Ș. C. C. C. M. N. G. F. I.
GREFIER
I. L. P.
Red./tehn.jud.Ș.C.C.
2ex./13.06.2014
Jud. fond: C. P. / M. C. - TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A CIVILĂ
| ← Anulare incident plată. Decizia nr. 788/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1316/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
